If you’d like to see me, look beyond what you see, look beyond my surface.
Am tras cu ochiul, ca de obicei pe paginile “colegilor” din blogroll.
La un anume domn (nu dau nume) am vazut ceva si am vrut sa am si eu.
Deci, stiati ca…?
Eu da 
S-o fac un fel de leapsa?
Da, o puteti lua si voi. 
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier.
Pentru ca am vazut ca a prins la “public” prima parte, m-am gandit sa mai caut una, alta si sa va ofer si o a doua parte a amintitilor din trecut.
Stiu ca sunt mult prea multe de spus, dar am sa incerc sa-mi aduc aminte partile care ne bucurau cand eram mici.
Ia uite Mihaela. In fiecare seara de la 19:50 la 20:00.
De unde eram, de unde nu eram, cum ma striga mama ca este 19:50, zburam la Mihaela.
Ce sa va mai spun de Gala desenului animat. OMG! OMG! OMG!
Asta era cel mai important ca vedeam desene animate straine.
Check this out!
Si bomboanele cubaneze? Ciocolatelele chinezesti, alea aurii? Aaaaaaaaaa, ce bune erau. Tata avea pile aveam mereu asa ceva in casa.
Si bananele?Pai cat de bune erau bananele atunci? Luam mereu de 25 de lei, verzi si le puneam in ziar pe sifonier si numaram zilele pana erau suficient de coapte (adica putin galbui). NU aveam rabdare sa se coaca ca lumea.
Bicicleta noastra cea de toate zilele? Pegasul pe care mi-am rupt genunchii ca sa invat sa merg, mai ales fara maini. Era atat de cool sa mergi fara maini si sa te vada baietii. Ahhh!
Minunatele noastre oracole, pe care faceam cu atata daruire si asteptam sa-l dam baiatului care ne placea sa vedem ce scrie si daca ne place si el pe noi? “Va place vreo fata? Daca da, care este numele ei?” Si ne mancam unghiile cand ne intindea oracolul, sperand sa ne regasim numele scris ca raspuns la aceasta intrebare 
Jocurile? Ţara ţara vrem ostasi, Ascunselea, Lapte gros.
Aoleu cat de misto era Lapte gros. Si imi placea ca ma primeau baietii sa joc cu ei. Nu era la fel de palpitant sa joci cu fetele. Bleah!
P-aia de trageau cu cornetele nu-i sufeream. Cum ii prindeam, cum ii omoram cu bataia. Mai ales pe smecherii care bagau ace cu gamalie in cornet. OMG!
Ce mai era? Sotronul, coarda, toate jocurile de carti obligatoriu pe porunci.:lol:
Telecinemateca, de unde nu ma ridicam nici daca venea Alain Delon. Pai da, el, pentru ca el era etalonul barbatesc atunci. Era simplu de ales.
Plecatul la tara in vacante. Ce misto era. Mai ales vara, cand mergeam la “garla”. Nimeni nu statea la plaja pe paturi sau prosoape, evident. Noi, fetele de la oras stateam, de! Si ne placea si ne si enerva in acelasi timp, cand veneau baietii (taranii) si radeau de noi ca stam la plaja, dar pe de alta parte ne si admirau pe sub gene
Ai dracu’ tocmai ei care mergeau cu vaca pe camp se gasisera sa rada.
In fine.
Sunt multe de spus, dar trebuie sa ma intorc la treaba.
Eventual sa ma duc sa-mi mai mut masina, ca poate raman blocata in parcare. Nu vreau gazda in Bucuresti. Vreau la mine acasa. HELP!
Ca de sfarsit asa, o melodie tare. Vad ca a revenit la moda, dar v-am cautat varianta originala.
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier, Oh daaaaa, Uncategorized.
Comments Off
Da, ummm, m-am lasat de fumat…iar.
M-am lasat defapt prin Aprilie, dar de atunci mai prindeam cate un moment de suparare, nervi, plictiseala, etc si mai ardeam una cat de mica 
Mai ieseam la club si mai beam ceva si ma lua cheful de barfa si de fumat (evident. ca nu merge una fara cealalta.). Mai mergeam la prietene in vizita si toate fumau si mai trageam si eu, sa fiu si eu “cool”.
E, de vreo 4 saptamani nu am mai tras nimiiiiiic.
Doar fumul din locurile unde se fumeaza…inca.
La noi in tara, nu se merge pe principiul “respectatii pe ceilalti”.
Adevarul este ca nu ar mai aveau cluburile “musterii” si nici barurile, cafenelele…
E urat sa fumezi si sa stai la bautura/barfa si sa fii nevoit sa iti lasi chestiile la masa si sa iesi afara la o tigara.
In fine.
Prima saptamana a fost groaznica. Eram nevoasa si agitata.
Ma gandeam al tigara din doua in doua secunde. Singurul gand pe care il aveam era: ma duc la chiosc sa-mi iau un pachet de tigari.
Intr-o zi, eram chiar nervoasa si am intrat intr-un magazin sa-mi iau un pachet si pentru ca era coada, pana am ajuns sa platesc….am luat o ciocolata.
Si m-am simtit tare mandra ca am rezistat tentatiei idioate.
Acum am ajuns la performanta in care nu ma mai gandesc aproape deloc la tigari.
Se mai intampla cand ies in club. Dar, pentru ca nu o fac atat de des si pentru ca la mine la birou nimeni nu fumeaza si nici acasa, ma simt minunat.
Atat ca m-am mai ingrasat putin, dar dau eu jos.
Bafta!
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier.
Da’ nu ca sofer nene!
Nu vreti sa stiti ce era in curu’ meu de dimineata cand am plecat spre birou. Un morcov, evident, cu iepure si cred ca si cu gradinar, cu tot!
Ba! E a doua iarna ca sofer, but, anul trecut, cum nu lucram, nu trebuia sa si ies din casa.
In plus a fost zapada putina, putinica.
Da’ acu’? Eu ce ma fac?
Pe sosea nu este nici zapada si nici gheata, dar pe dumurile “de interior”, este din belsug si una si alta.
Am scos masina din parcare, nu zic la ce ora (si apropo de asta, sa vad cum o parchez diseara ) si am plecat.
La prima intersectie am luat-o spre dreapta si am mers inainte pana am gasit un “politist mort” (ce denumire de cacat). Cum era si normal, am franat, nu? Asa faceam de regula
Mi-a fugit masina de cur, desi aveam cu greu 20km/ora. M-am panicat.
Eu care sunt un mic Ayrton Senna…cand e uscat pe jos.
Eu care ma iau cu soferii jegosi “in gura” si sunt spaima nesimtitilor din trafic. Eu ba!
In prima faza am avut tendinta de a ma intoarce acasa.
“Nu ma mai duc la birou, imi bag…picioarele”
Pe de alta parte ma incurajam si-mi spuneam ca trebuie s-o fac si p-asta. Eu viteaza, cu “cauciuce” de vara. 
O sun pe mama si apoi pe tata: “vezi ce faci si cum faci, numai nu frana!”
Nu zau!! Pai din instinct omu’ (in cazul de fata, eu) apasa pe frana, la naiba.
“Pui frana de motor.”
Aha si asta care mai este? Desi, daca as fi fost in deplinatatea facultatilor mintale, as fi stiut, evident.
“Treci intr-o treapta mai mica de viteza”
In care treapta ba, sa trec sa se simta ceva, ca eram oricum in a 2-a
In fine, la un moment dat, un caine era pe marginea soselei si statea sa sara in sosea. WTF?
“Da-te caine, ca nu po’ sa pun frana!”
OMG, ma simt de cacat.
Oricum, a fost o experienta urata. Nu mai vreau.
S-a dus tata sa-mi caute cauciucuri. Sper sa si gaseasca, ca anul trecut, nu am avut noroc. Nu se gasesc.
P.S Ma uit pe fereastra cum ninge si in loc sa fiu, ca de obicei cu gura pana la urechi, ma ia capu’ la gandul ca trebuie sa scot masina dintr-o parcare si sa ajung cu ea acasa si sa o parchez la mine la bloc.
Nu, nu sunt atat de handicapata, dar atunci cand parchezi pe o bucatica miiiiica de loc si in jurul tau sunt masini multe si apoi trebuie sa o parchezi, din nou, la bloc, intr-o mica panta, alunecoasa si fara sa ai loc “de-ntors”….
Oricum, urasc maxim parcarile. Si pe fraierii de romani, care nu stiu ca parcarile nu se fac drepte ci oblice!!!!! Dar deh, cica sa economiseasca spatiul.
Ma pis pe voi, na!
Jesus!
Ninge linistit pe naiba! Viscoleste! :-s
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier.
Comments Off
I can see, hear, feel, think, say and do. I have the tools to survive, to be close to others, to be productive, and to make sense and order out of the world of people and things outside of my thoughts. I own me, and therefore I can engineer me. (By Zaxy)
Azi am luat salariul. Primul dupa atata vreme in care am asteptat ca cineva sa-mi dea o sansa sa arat ca sunt…inteligenta.
Nu zic ca sunt destepta, pentru ca-mi sare lumea in cap.
Defapt, prima care mi-ar sari in cap, as fi eu.
Pai da. Multi folosesc cu atata usurinta cuvantul asta: destept, sau foarte destept.
Eu sunt mai calica in aprecieri de genul asta.
Consider foarte destepti oamenii aia pe care daca-i intrebi despre…orice, stiu raspunsul.
Si nu ii consider destepti nici macar pe cei care stapanesc foarte bine…o materie, gen. Daca-i intreb despre altceva si nu stiu, pa!
In fine, asa sunt eu, mai chitroasa!
Ah, v-am zis ca am luat salariul?
Defapt, am primit doar fluturasul, ca inca nu au intrat banii.
Dar na, e bine si asa, pentru ca stiu ca am de luat later today! Yeeeey!
Hai, o saptamana usoara!
P.S V-am zis ca nu am boxe, da?
Deci anuntati-ma, daca rage vreo vaca in melodia mea, da?
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier.
Sa va povesteste despre alte “prima” din viata mea
Prima bautura: Probabil laptele mamei
Prima mancare: Same here!
Prima amintire: Aveam 5 ani si am venit acasa la mama, plangand ca m-a batut un baiat. M-a mai mustruluit si mama si mi-a zis: “daca mai vii vreodata batuta acasa, te bat si eu! tu n-ai maini, n-ai picioare?”. Just!
Primul gand frumos: Sa ma “pupe” baiatul care era gagicu’ meu in cls a 3-a
Primul gand urat: Cand eram mica, ma gandeam ca parintii mei, defapt nu-s parintii mei si ca ai mei sunt undeva plecati si se intorc si ma iau de la ai mei si imi aduc ca si cadou, un geamantan mare cu guma de mestecat si in camera mea o sa am un covor pufos alb (ma rog, era un gand frumos pentru mine…atunci)
Prima fapta buna: Toate bomboanele mele cubaneze si ciocolatelele chinezesti le imparteam cu vecinele si prietenele mele
Prima fapta rea: Nu-i dadeam colegului de banca cartea mea pentru ca el nu avea niciodata si pentru ca nu-l puteam suferi. De la asta mi se trage si porecla din scoala generala. Hihihi.
Primul contact cu calculatorul: Ummm…in facultate? Da, cam asa ceva. Sunt o generatie care avea mereu ceva mai bun de facut, nu ca azi.
Prima senzatie: Proabil foame.
Prima enervare: Sunt irascibila de mica. Dar totusi prima mea enervare adevarata a fost in cls a 5-a, cand vroiam si eu la film cu verii mei si bunica-mea m-a pus sa-i culeg toate corcodusele de la poarta (10 corcodusi avea) daca vreau sa merg si seara mi-a tras teapa. 
Prima spaima: Am fost fascinata de mica de povestile babelor de la tara despre morti, fantome and stuff si m-am speriat groaznic de propria-mi imagine, intr-o oglinda veche din camera de la drum a bunicii, pe la 11 noaptea. Era si intuneric
Prima emisiune tv: Habar n-am, sincer. Sa zic de desenele animate cu Mihaela?
Prima carte inceputa: Cuore de Edmondo de Amicis
Primul vis: Vis cu ochii deschisi, sau vis de noapte? Ca nu mai stiu oricum
Categories: About me, Fluturi pe creier.
Comments Off
Gasesc chestii misto.
Gen leapsa. Le preiau ca sa-mi las si eu amprenta.
Cine vrea, e liber sa fure si de la mine.
Bafta
“L” vine de la…
Nume feminin : Laura
Câteva cuvinte din 4 litere: Lada, laie, laic, larg, lasi, lata, lava, laba
Nume masculin: Luca, categoric.
O ocupaţie: Lacatus mecanic (sau lăbar)
O culoare: Lila
Ceva ce să porţi în viitorul apropiat: Lac de unghii?
Un nume de mâncare: Lasagna
Ceva ce găseşti în baie: Lama de ras.
Un loc: L’aquila (Italia)
Un motiv pentru întârziere: Lălăiala (gen o frecam aiurea si am uitat)
Ceva ce ai urla: Lasa-ma!
Un titlu de film: Ummm…”Love happens”
Ceva de băut: Long Island Ice Tea (yum)
Un grup muzical: Lowlight
Un animal: Lup
Un nume de stradă: Lacramioarei
O marcă de maşină: Lancia (lada, land rover, lamborghini, lexus)
Titlul unei melodii: La tine as vrea sa vin (Bere Gratis)
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier.
Furata, evident.
Imi place sa fur, ce sa fac? NU ma pot abtine.
Oricum, e ok sa furi de-astea. Abia mai aflati “chestii” despre mine
1. Marea sau muntele? De ce?
Desi sunt zodie de pamant (din cate stiu eu), prefer si ador marea. Imi place si muntele, imi place sa merg cateva zile (un weekend eventual), dar nu-mi place sa urc pe munte, nu sunt adepta cortului, desi sunt curioasa ce si cum. Nu am folosit niciodata cortul pentru ca nu pot sa stau undeva fara sa am dus si wc. Punct!
2. De ce unele femei cad atît de repede, exact ca musca în apă?
Eu cred ca mai degraba se impiedica. Ce vreti? I se poate intampla oricui *whiste*
Cad doar tarfele
3. Cand o sa evolueze romanul ca specie?
Cand o sa stie ce este aia o evolutie.
4. Paharul jumatate plin sau jumatate gol?
Amanadoua variantele sunt bune. Depinde de situatie
5. Norocul ti-l mai faci si cu mana ta?
Nu! Norocul il ai sau nu. Si credeti-ma pe cuvant ca nu are nicio legatura cu cantitatea de cacat mancata cand esti mic. Va zic din experienta. Poate oi avea mai tarziu noroc. Nu stiu.
6. Cat de mult ii judeci pe cei din jur?
Poate cand nu stiam ca nu am niciun drept sa judec pe cineva, o faceam. Acum…incerc pe cat posibil sa nu judec pe nimeni. Cine sunt eu sa judec? Eu sunt cumva perfecta? Nu! Se mai intampla totusi sa critic. Asta nu pot sa nu fac!!!
7. Ce iti imaginezi ca ar putea fi intr-un pachet primit de tine pe care scrie “fragil”?
No idea
8. Mai exista in viata voastra oameni pe care sa-i puteti numi cu adevarat prieteni?
Nu cred.
9. Cat de repede te enervezi?
Depinde cu cine am de a face.
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier.
Ba, voi nu v-ati saturat?
La mine la birou exista un televizor. Acest televizor sta de dimineata pana seara pe Realitatea Tv.
Nimic interesant pana aici, da?
De diminineata pana seara, dau ACELEASI stiri, ACELEASI discutii politice interminabile, ACELEASI imagini.
M-am saturat de politica pana peste cap. De politicieni in special.
Azi se iubesc si sunt prieteni buni, maine se scuipa si nu mai recunosc ca au fost candva prieteni, sau azi se scuipa si maine se iubesc.
Ba, m-am saturat de voi, de fatarnicia voastra, de minciuni, de cacaturile pe care le tot faceti.
De ce nu intelegem ca nimeni nu o sa faca niciodata ceva cert pentru tara asta?
Tot asteptam, tot speram si cucu. Nu se intampla nimic. Sau, ma rog, se intampla, dar intr-un procent atat de mic ca este insesizabil.
Cam atat.
Hai, saptamana buna!
P.S Cum era sa iasa prostanacul Geoana (nu zic ca Base e breaz, da?) si ministrul educatiei sa fie “Marean Sect. 5″?
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier, Vache.
Wooooow, de cand nu am mai vazut/furat/facut o leapsa.
Aproape ca uitasem cum se face, sau care este ordinea.
Noroc cu Ada, ca asa mi-am amintit cum sta treaba cu leapsa.
Acestea fiind scrise, mai bine ma apuc de treaba.
Ah, trebuie sa enumar 10 ciudatenii de-ale mele, dar cum sunt o zodie foarte ciufuta si ciudata, trebuie sa stau si sa gandesc ce anume NU este ciudat, ca sa nu adaug aici
P.S Va anunt totusi ca nu am sa trec cele mai intime ciudatenii. Cu cat stiti mai putin, cu atat mai bine. Si cand zic “intime” nu zic in sens sexual, da? Asa!
1. Analizez mult o persoana inainte de a intra in vorba. Trebuie sa-i stiu macar 5% din gesturi inainte.
2. Sunt extrem de critica…in primul rand cu mine.
3. Dezlipesc tot ce se poate lipi pe talpile pantofilor. Intru in fibrilatii cand vad cate o cacacioasa (nu stiu cat e de cacacioasa, dar sigur daca vrea sa para misto si are chestii lipite pe talpile pantofilor, e cacacioasa. PUNCT!)
(Aoleu cat de greu este. Cu atat mai mult cu cat “ciudateniile” mele cam seama cu ale Adei. Nu vreau sa fiu acuzata de plagiat
4. Nu suport tarfele. Masculine sau feminine. Nu ma pot abtine si nici ei nu ma pot convinge ca ceea ce fac ei se cheama “ceva normal”.
5. Ma obsedeaza parul oamenilor. Daca vad un par naclait sau simt ca pute…lesin. Ba nene, e atata apa (momentan), incat ne permitem sa ne facem bai si de 100 de ori pe zi. Come on!!!!
6. Cea mai curata camera din casa cuiva, mi se pare ca trebuie sa fie baia! Daca ma duc undeva si vad un wc cu stopi (de cacat sau de pipi), imi trece brusc cheful sa mai fac ceva. Valabil si daca vad chiuveta si cada, jegoase. Nu am sa reiau povestea aia “minunata” din casa cuiva, unde locuiau 2 femei si wc-ul arata deplorabil. La fel si cadita cabinei de dus! Huaaa!
7. Mi s-a reprosat destul de des (nu zic mai ales de cine!) ca sunt rautacioasa. In special la volan.
Sa fim clari. Nu suport nesimtitii si sunt rautacioasa cu tot ceea ce inseamna nesimtit in trafic. Ii injur, ii detest si nu le dau voie sa faca nimic. Valabil si pentru “jmecherii” care dau flash-uri ca sa te dai din drum, sa te depaseasca. NU MA DAU, NA!
8. Mai nou au inceput sa ma streseze unghiile false. Si nu ma refer la calea finute, ci la alea ostentative, ultra colorate si ultra lungi. Plus ca deja nu mai este nimic interesant. Acum si o femeie de serviciu are unghii false. NEXT!
9. Nu mi-e frica de serpi si alte reptile dar mor daca imi arati un gandac. Mare ciudatenie. Dar asta este, ce sa fac?
10. Ma uit atent la mainile cuiva. Barbat sau femeie. Nu conteaza. Imi plac mainile ingrijite si detest femeile cu oja sarita de pe unghii.
Mda, in mare cam asta ar fi, desi sunt multe de spus.
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier.
Ba, m-am gandit sa va impartasesc primele impresii de la noul si maretul meu job.
E super tare si sper asa sa si ramana.
Cand am venit in prima zi la 7 ace (ca 4 mi s-au parut prea putine), ma gandeam intr-un stres total ca lumea de aici (un loc important dealtfel) este “apretata”, cu multe başini si fiţe in dotare.
Ei bine, nu!
Lumea este super de treaba si foarte deschisa, ceea ce ma face sa ma simt foarte bine si sa vin cu placere la birou.
Si chiar daca este sefu’ aici, nimeni nu este stresata. Se rade, se glumeste, se canta.
Am un program mai mult decat lejer. Intru la 12:00 (desi ajung mereu la 11:00-11:30) si plec pe la 19:00. Poate 19:30 si de vreo doua ori 20:00.
Am plecat si la 16:30, intr-o vineri, pentru ca nu avea masina Directorul de cabinet.
Fiind sute de birouri nu prea ai cum sa cunosti toate persoanele, dar daca te intalnesti la lift cu cineva, te saluta respectuos si la despartire iti ureaza o zi buna.
Nu prea auzi asa ceva in mod normal. E pe stilul: nu te cunosc, nu te bag in seama, da-te dracu!
Am obsevat-o insa pe o pitzi, cu fiţe de Bamboo. Aia trece ca vaca. Adica ca ceea ce este, defapt.
But, who cares?
Si parca vad ca o sa ma imprietenesc mai bine fix cu aia. Nu stiu de ce, dar am o atractie deosebita pentru…scarbe!
Astea sunt primele impresii.
Nimic palpitant. Doar misto!
P.S Sper sa se auda bine melodia, pentru ca nu am boxe la PC. Grrrr!
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier, Oh daaaaa, Uncategorized.
Sa va explic: M-AM ANGAJAT!
La naiba, dupa atata timp, m-am angajat. Puteti crede asta?
Eu inca nu-mi dau seama ce m-a “lovit”, nici cum si nici de unde, dar s-a intamplat minunea.
Sper ca o sa fie bine, pentru ca job-ul este unul “mare si voinic”, undeva mai mult decat bine.
Nu pot sa va destainui, din pacate…pentru voi
Asta este noutatea.
Si ca sa va delectati putin:
Top 10 (12) perle marca Vanghelie – de la “Care este” la “Goagal”
o 1. Nu exista fiinta umana, fie ca locuieste in Africa, in Asia sau in Rahova, care sa nu fi vazut un film, sa nu fi rupt o floare, o fata sau un baiat, dupa cazul care este fiecare.
o 2. Numai cine nu lucreaza nu poate sa i se impute ca poate sa fie si mici greseli, dar nu astea.
o 3. De cand ma stiu eu copil, ma urcam in pom si mancam corcodusi.
o 4. Cine nu are loc de mine… nu ma intereseaza… sa se inghesuieste!
o 5. Acel tanar care s-a transformat in 300 este vorba de unul singur.
o 6. Soarta mea a fost hotarata de destin.
o 7. Vocea mea se va face auzita oriunde. Si pe sub apa.
o 8. Sunt oameni tineri, oameni care sunt prezenti aici in fata si pe care vreau sa le multumesc.
o 9. In ultimii cinci ani este anormal sa mergem cu masinile si cu transportul in comun care mergem.
o 10. Deci prezenta mea e datorita starii Bucurestiului in care ne aflam.
o 11.M-am saturat sa facem dosare noi lor si noi noua.
o 12. Tre sa vedem cum putem sa rezolvam o parte din problemele romanilor si nu cu asemenea formule de a spune ce tre sa invete romanii si unde gasesc pe goagal, gagal cum, gugal gagal gulgal asa. Unde gasim papadia unde gasim nu stiu ce si unde ne interesam de Herodot.
Acestea fiind spuse, sa aveti un rest de weekend minunat si o saptamana usoara, mai ales eu!
Categories: About me, Chichi richi, Fluturi pe creier, Waaaaaaa.
Ba, asa m-am saturat de tara asta si de oamenii care o populeaza, ca-mi vine sa ma iau cu mainile cur si sa sar….in sus, evident
Ieri….ba nu, azi, cand eram in drum spre casa, am intrat dinspre DN1 si intr-un satuc, gen Corbeanca, era la o poarta asteptand un maxi-taxi cred, o fatuca. Nu avea mai mult dă doișpe ani. Dar, atitudinea spunea clar ce va ajunge ea cand va fi mai mare, o pitzi veritabila. Cizme mulate din “piele ecologica” pana la genunchi, fustita scurta si o geaca “roza” pana in talie. A si mana indoita la 90 de grade cu o geanta aproape cat ea, atarnata.
OMG!
In fine, nu mai are sens sa va mai povestesc din trafic, pentru ca am mai facut-o si au mai facut-o si atatia altii.
Daaaaar, nu am cum sa nu-i injur pe taximetristi si pe soferii de pe maxi-taxi si RATB.
Noroc ca am fost atenta azi cand, venind linistita spre casa, pe banda intai, il vad pe colegul de trafic de pe banda a doua, sofer de maxi-taxi (Bucuresti-Craiova) ca da semnal si imi taie calea. Toate intr-o fractiune de secunda.
Am innebunit. Noroc ca in spatele meu nu era nicio masina pentru ca sigur ar fi intrat in mine, la ce frana cu scarț am pus.
Nu mai vorbesc de debandada, de cozile interminabile dintre semafoare, de pietonii care nu se asigura pe trecerile nesemaforizate, bla bla bla.
Ma mai enerveaza in Carrefour, de exemplu, astia care nu stiu sa mearga cu caruturile. Se creaza acel “minunat” haos pentru ca cei care ies merg pe “banda” acelora care intra. In fine, nu stiu cati intelegi logica asta, dar…pentru aia care inteleg…e oribil. Si tare i-as injura. A, stai. O fac oricum!
Alaltaieri, mergeam in Carrefour, ca tot veni vorba (sa-mi iau detergent, ca era oferta, deh!) si am vrut sa intru pe Jandarmeriei, pe unde stiam eu ca se intra, bucuroasa fiind ca au semaforizat intrarea/iesirea aia de cacat.
Era rosu, stau cumintica pe banda pentru stanga, semnalul pus regulamentar, se pune verde, si dau sa intru pe strada. Practic erau (fusesera!!!!) doua benzi, una pentru intrare si una pentru iesire (duh!).
Pe banda de intrare pe strada il vad pe unu’ care vroia sa iasa defapt.
Imi iau fata “inteligenta”, dau din maini in semn de: “ba esti nesimtit? ce cauti pe banda MEA?”. Si-i mai bat si obrazul.
Domnul ma priveste de sus si-mi arata semnul de interzis pus la intrarea pe strada. Whaaaat?
OMG, au schimbat intrarea? Fac semn ca-mi cer scuze, dau cu spatele injurand, o iau pe contrasens si intru pe prima straduta la stanga, cea pe care se mutase defapt intrarea catre jandarmeriei.
M-am simtit ca un cur, dar nu mai fusesem pe acolo de ceva timp si mi s-ar fi parut logic ca la semafor sa puna un indicator cu “interzis virajul la stanga”. Zic si eu! Ca sa vada tot omu’ ca nu mai exista intrarea pe care o stia, right?
In fine.
In seara asta a venit la mine prietena L, care face naveta Bucuresti-Arad in fiecare saptamana cu serviciul.
Naveta pe care o face cu avionul de pe mirobolantul aeroport…Baneasa. Iar am zis aeroport? Ma scuzati, gara Baneasa.
Chiar vorbeam cu ea ca din aeroportul ala mai lipsesc gainile si curcile, in rest…arata fix ca o gara ingalata. Ca o halta de comuna.
E, in aceast aeroport erau doi indivizi, tiganosi, care asteptau “ce-chin”-ul pentru Madrid. Tantanaaaa!
Unul dintre indivizi, avea o fata luuunga, de cal (gen!) si cica 3 dinti in gura, dintre care unul era fix pe centru, cariat si iesit in afara. Așea.
Acum cica nu mai ai voie sa urci in avion cu nimic ce depaseste 50 ml, in bagajele de mana. Nimic lichid adica.
Cica de cand cu atentatul din State (!!!). De parca daca vreau sa fac rau nu pot sa fac cu 50 ml de ceva smecher.
Astia doi aveau un mare “șprai” si cand au auzit ei ca nu au voie cu el in avion, au decis ca nu este ok sa-l arunce pur si simplu (doar e criza, nu?)si au inceput sa consume “șpraiul”…pe ei.
Frate si si-au dat peste tot cu el. Si cand zic peste tot… Pe fata de sus pana jos, pe spate de sus pana jos, in pantofi, pe si in geamantane, pana au terminat tot.
L nu s-a dus mai aproape sa simta mai bine mirosul, desi sunt absolut sigura ca se simtea in toata incaperea. Probabil se obisnuise deja si nu mai simtea diferenta.
Ma gandesc cam ce au patimit colegii de avion pana la Madrid. Saracii!
Si mai sunt emisiunile alea false, emisiunile alea in care apar acei “actori” deplorabili. Tradati din dragoste, aia cu socrii, nu mai retin numele, Iubire imposibila, Fata lui tata, etc.
Astea sunt partea cea mai proasta a televiziunii noastre. Printre altele, evident.
Daca aud si de Dansez pentru tine ca e facatura, o iau pe campii. Imi place emisiunea.
Asta ca tot a inceput.
Si nu mai scriu ca sunt atenta la Dansez pentru tine.
Weekend minunat va doresc!
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier, Mda.
Ok Jammi, sunt mai bine acum si pot sa povestesc patania prostiei mele. A oamenilor tampiti in general
Weekend-ul trecut am fost cu Mister la cununia unor prieteni.
Cununia a fost oficializata in Bucuresti si apoi s-a plecat gasca mare la munte. La Predeal, ca sa fiu mai precisa.
“Mirii” au inchiriat o vila simpatica, langa Cioplea, actualul Belvedere…defapt.
Draguta foc pensiunea, oameni misto acolo, mancare excelenta, totul la superlativ.
A inceput haosul si distractia pe la 5 p.m desi eu m-as fi intins vreo 2 ore ca sa pot sa incep sa beau and stuff.
N-a vrut nimeni sa faca ca mine.
M-am conformat si dupa ce ne-am schimbat toti am coborat in restaurant unde a inceput balamucul; pentru ca exact balamuc a fost. S-a baut si s-a dansat pana la 5:30 a.m.
Erau unii mai beti ca altii, in afara de mine.
Ma simteam aiurea ca nu am putut sa beau si nu eram atat de “in gasca” cu ei…ca sa zic asa.
Dupa ce am dormit vreo 4 ore jumatate, s-a gandit Baltazar sa ne trezeasca pe toti ca la armata.
Am injurat ceva timp, mi-am facut un dus si am coborat in restaurant.
M-am socat cand am vazut restaurantul pus la punct, dupa ce la ora 4 a.m era plin ochi de confeti, bautura si alte chestii “misto” si baietii la datorie.
WTF? Voi nu dormiti?
L-am intrebat pe unul dintre ei daca au apucat sa doarma si mi-a raspuns zambind ca da. Ma, tu ma minti!
Anyway, am mancat, ne-am mai barfit putin si am iesit la aer.
Dupa masa de pranz au plecat baietii la inchiriat de atv-uri.
Vrrraaaaaaam. Abia asteptam sa ma plimb. Nu ma plimbasem ever.
M-am urcat pe atv cu sora lui ginerica. Priceputa fata.
Am facut traseul Cioplea-Susai.
Mister a filmat toata plimbarea si a fost foarte tare.
Ajunsi la vila, ne-am impartit in gasti si am inceput sa jucam rummy, table si whist.
Eu cu fetele si un singur baiat am jucat whist…pe porunci. Porunca o dadea mama baiatului care juca cu noi.
Aveam pe masa palinca si visinata.
Si cam astea erau poruncile, daca ma intelegeti.
Pe la 9 seara eram la gratar in spatele vilei, pe masa cu inca 3 fete si sustineam un recital pe cinste in aplauzele tuturor, inclusiv ale “sefului”, aka patronul mosiei pe care eram.
Ca sa intelegeti putin, dansam “dansul pinguinului” (daca-l stiti), fara muzica, pe tralala. Si altele.
Si, cantam…slagare. Nu, nu in devenire….uitate.
Asea.
Am plecat pe rand la somn, rupti de de toate, incepand cu ora 10:30.
Duminica, am zis noi sa mai facem o tura de atv. Defapt unii dintre noi. Eu nu eram in program, ca sa zic asa.
Si cu toate astea, mireasa a luat singura un atv si, pentru ca nu avea un alt musteriu, m-a luat pe mine.
Am mers usor, usor si am ajuns la Susai.
L imi spune ca daca vreau, pot sa conduc eu la intoarcere. Incalec “bolidul”, observ ca nu este mare branza (!!!!), intreb pe nenea care ne conducea daca e ok sa merg, tinand cont ca nu am mers niciodata si senin imi spune ca da, nu e problema.
Io, in capul meu cretin, am zis ca pot sa o fac si p-asta.
Plecam, conduc si pe la jumatatea drumului, coboram putin, aveam mana luata de pe acceleratie (spre norocul meu), si imi fuge putin de spate atv-ul, incerc sa trag dreapta, cucu ca nu merge directia. WTF????
In loc sa franez, ca m-am pierdut deh, ma las purtata de atv si intru fix intr-o chestie de beton.
Ca sa intelegeti, in stanga mea…o prapastie. Mai mica, but still.
M-am izbit foarte puternic de chestia de beton, m-am lovit foarte tare in stern, dupa care nu mai stiu cum…m-am trezit la vreo 2 metri mai jos, pe spate si vedeam cum vine atv-ul spre/pe mine.
Mi-am pus piciarele la piept, nu stiu cum si atv-ul s-a oprit in talpile mele.
N-are mult. Vreo 300 kile. L tipa la restul sa vina sa-mi ridice ala de pe mine, eu gemeam de dureri in piept si la picioare si…atat.
Nu stiu ce noroc am avut ca rapa nu a fost mai adanca si mai ales ca acolo nu era niciun bolovan, si ca atv-ul nu mi-a venit cu viteza pe mine, pentru ca in acest caz….nu mai scriam nimic acum 
Socata, speriata, uda, si lovita rau m-am urcat pe un alt atv, cu un baiat si ne-am intors la vila, unde Mister ne astepta iar cu camera sa filmeze intoarcerea noastra victorioasa.
S-a speriat foarte tare cand m-a vazut.
Si eu si mai tare cand am vazut in ce hal eram defapt.
Ambele picioare facute varza, lovitura din piept arata groaznic, mainile lovite si alea.
Am plecat la urgenta si nenea cu atv-urile nu a vrut sa declar ca am cazut cu ustensila lui.
I wonder why.
In fine. Nu mi-am rupt nimic.
Cum ziceam am avut noroc.
Am si condus pana acasa desi eram intr-o stare critica.
Nu vreti sa stiti cum m-am trezit Luni.
Impaiata. Ma durea absolut fiecare coltisor, de la gat pana in talpi. Dar, cu toate astea, m-am apucat sa spal vasele, sa fac putina curatenie si sa bag la spalat. Si am plecat si cu Mister sa faca stocul la munca.
Cine e nebuna, ma?
Eu??? Neah!
Acum ma simt ceva mai bine, dar am o durere teribila de cap, si inca nu pot sa tusesc sau sa stranut. Am reusit insa sa rad putin. Nu stiu de ce ma doare capul insa, pentru ca nu m-am lovit la cap…cred. Adica as fi simtit asta, nu?
O sa ma duc sa-mi mai fac un control
Sper ca restul sunteti ok si ca ati avut un weekend minunat.
Hai, spor in toate!
Categories: About me, Fluturi pe creier.
Vineri, 02.10.2009, l-am lasat pe Mister la serviciu pe la ora 14 si m-am gandit sa-i fac o vizita verisoarei mele.
Nu, nu mi-era dor de ea, ca ne vazusem cu o saptamana in urma. Avea niste cadouri pentru mine si mi-am gasit timp sa o vizitez
Am stat, am barfit, s-a laudat ca s-a lasat de fumat, ceea ce mi s-a parut misto, pentru ca ea scotea fum mai rau ca un furnal. Are si diabet, ceea ce m-a bucurat si mai mult ca nu mai fumeaza.
Anyway, la un moment dat, am decis ca era timpul sa plec.
In timp ce porneam motorul ma gandeam pe unde sa o iau in drum spre casa. Am decis ca mai bine ocolesc zona centru pentru ca trebuie sa fie infernal.
Nu va zic ruta exacta, dar cert este ca am ajuns in scurt timp pe Barbu Vacarescu. Parea totul roz si ma bucuram ca nu este deloc aglomerat. Ma felicitam chiar pentru ruta aleasa si ma gandeam sa dau o fuga pana in Ikea sa mai casc ochii.
Am ajuns in curba intersectiei in care daca faci dreapta/stanga (depinde din ce parte vii), mergi spre Turabo, Fratelli sau Bamboo.
Bun! Ajunsa acolo….coada!
M-am gandit ca poate fi coada de la urmatorul semafor, desi era ceva de mers pana la el.
Am dat muzica mai tare si am inceput sa cant. Da, ascult un post unde nu se da muzica house. Ce nenorocire!
Cum era normal, apare primul “jmecher” de pe linia de tramvai. Așea băăăă!
Dupa el au urmat altii si se mergea pe 3 benzi. Da’ ce zic eu “se mergea”? Se statea.
Am trecut de primul semafor….nimic, coada. Am trecut de-al doilea, coada!
Wtf? Ma gandeam si speram sa nu fie haosul ala pana la Baneasa, unde trebuia sa ajung.
Ba nene, veneau masini din toate partile. Nu am inteles unde dracu plecau aia toti fix la ora aia?
Eu macar ma duceam acasa, da’ ei?
Tot acasa? La munte? Unde mergeati ba? Ai dracu voi!
Dupa o ora am ajuns la podul de la Elvila
Cam asta se intampla pe pod.
As fi vrut sa fac mai multe poze, insa nu am putut. Oricum se uita si un BMW ciudat la mine.
Ma rog, nu ca ma interesa…prea tare.
Dupa inca trei sperturi de ora am ajuns la intersectie in Baneasa, dar am luat-o inainte, spre casa.
Pierdusem prea mult timp si nervi in ultimele doua ore, faceam si pe mine, asa ca am decis ca nu mai merg in Ikea
Am ajuns la prietena C, i-am inundat wc-ul si-am stat de-o cafea si-un pahar cu cola si am plecat (in sfarsit) acasa.
Nu cred ca o sa trec vreodata cu vederea traficul de cacat din Bucuresti. N-am cum.
Mi-aduc aminte ca eram mica si ma uitam la filme americane si vedeam traficul din New York.
Era ceva ce avem noi acum, dar civilizat.
Urat.
Hai, saptamana frumoasa!
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier, Mda.
Ok, sunt vinovata de faptul ca nu mai scriu. Nu ca as avea ceva interesant de “relatat”.
Si, in plus, nici nu v-ati mai inghesuit sa va intrebati ce mai fac, so…
Daaaaar, fac un efort, imens dealtfel, pentru cei interesati si va scriu, na!
Sunt bine inca si nu, nu m-am angajat.
Cineva spunea ca numai cei care nu vor sa lucreze nu gasesc.
Da, e relativ adevarat si se cam aplica pentru domeniul lui.
Desi, daca stau bine sa ma gandesc, oricand puteam sa ma angajez femeie de serviciu sau paznic. Hmmm, ce-o fi fost in capul meu? Cred ca ar trebui sa ma reorientez, nu?
Anyways…
Voi cum sunteti, ce mai este nou?
Cacat, tocmai am primit un telefon si trebuie sa cam plec.
Dar, inainte de a pleca, in cazul in care nu aveti ceva de facut azi si vreti sa va distrati putin, iete o invitatie in Spice Club. De Miercuri asa. Va zic eu ca o sa va distrati!
Betie garantata inainte de 12 noaptea, muzica buna, DJ pe masura si…distractie, cum ziceam.
Have fun bitches!!!
Michael Jackson-Bad
Categories: Fluturi pe creier.
Daca credeati ca stiti sa pozati, v-ati inselat gagicilor.
Va zic eu!
Dar, cum nu-i niciodata prea tarziu sa mai invatam ceva nou, luati aminte:
Sa nu ziceti ca-s fata rea, da?
Hai, saptamana frumoasa.
P.S Merci ca v-ati inghesuit la urarile de ziua mea
P.S.S
Little Sally came home from school with a smile on her face and told her mother:
‘Frankie Brown showed me his wily today in the playground!’
Before the mother could raise a concern,
Sally went on to say, ‘It reminded me of a peanut.’
Relaxing with a hidden smile,
Sally’s Mum asked, ‘Really small, was it?’
Sally replied, ‘No… Salty’.
Mum fainted.
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier, Vache.
Comments Off
Ok, ummm, azi este ziua mea!
Puteti sa-mi urati chestii dragute, incepand de…acum!
Bafta!
La Multi Ani, mie!
Categories: About me, Sensibila?.
Da, ok, stiu ca nu sunt cea mai in masura sa vorbesc despre acest loc nu demult, salbatic, dar, tocmai ca am ajuns in aceasta vacanta pentru prima data aici, pot vorbi ca o persoana care nu stie ce a fost, sau ce a reprezentat Vama pentru unii, sau altii.
Vorbesc in calitate de vizitator al unui loc care nu mai este atat de salbatic, care se schimba de la un an la altul si care, poate deveni mai cautat decat Mamaia…poate.
Am petrecut in Vama cea mai frumoasa vacanta. Poate chiar cea mai frumoasa din viata mea. Asta si pentru ca Mister este acolo (inca) si pentru ca m-am bucurat de toata atentia, am avut anumite privilegii si mi s-au facut absolut toate poftele.
Aproape ca nici nu stiu de unde sa incep.
Am plecat sa stau 6 zile si am ramas 10 si asta pentru ca m-am simtit extraordinar de bine.
N-am sa scriu separat parerile pro si cele contra, ci am sa le scriu impreuna pentru a nu deranja “fanaticii” Vamii.
De cum am ajuns, m-a surprins multitudinea de constructii noi, de oameni care se perindau anapoda, fara vreun scop anume sau vreo tinta.
Am ajuns pe la 10 a.m si m-am oprit direct la terasa Spice, pe plaja.
Praf cat cuprinde.
Masini parcate pe plaja cu corturile in fata lor.
Am fost socata cum unii oameni, destul de robusti incap in corturi in care si eu as fi stat chircita, dar…cine sunt eu sa “critic” asta. Daca ei se simt bine…whatever
L-am revazut pe Mister dupa 3 saptamani.
Aveam mii de furnicaturi in stomac. Aproape ca nu vedeam si nu auzeam nimic in afara de el. M-am bucurat mult sa fim iar impreuna.
M-am “cazat” la bar, am baut putina apa si am incept sa cercetez din ochi imprejurimile.
Aproape pustiu. Spice este penultima constructie din Vama. Ultima este Expirat.
Desi, undeva la vreo 300 de metrii se mai inalta ceva. Un hotel, sau o vila.
Erau destui staini, in special francezi. Nu vreti sa stiti in ce stare avansata de jeg se aflau. Probabil stateau la cort si nu dadeau atata importanta spalatului, desi Expiratul avea dusuri. 5 lei.
In seara aia am plecat gasca mare in Costinesti.
Nu mai fusesem acolo de multi ani. Vreo 10 poate.
Oribil. Am stat putin intr-un parc de distractii, dupa care am mers sa mancam ceva. Numai stiu cum se cheama locul unde am mancat (parca Albert?), dar pana am ajuns acolo, am dat peste o multime de oameni haotica.
Nu ne-a placut deloc. Prea multa nebunie.
Si am mancat cea mai proasta salata ever. Pizza a fost buna, desi era naclaita in grasime.
A doua zi dimineata am luat micul dejun cu baietii la Spice in terasa. Ne-am organizat bine si am mancat copios.
Apoi…plaja cu prietena unuia dintre baietii. G si cu mine am stat cateva ore (vreo 2) la soare, apoi ne-am intors la terasa si am mers in spate unde era si dl.F de la Expirat, care gateste de minune si am pus de-o mancare la ceaun. Foarte tare.
Ok, nu am sa va povestesc minut de minut ce am facut, pentru ca oricum nu retin toate lucrurile.
In Vama recomand mancare de la “Liana”. Sau Mitocanca cum ii ziceau baietii. Foarte misto si foarte gustoasa.
Apoi, “La Dimano” in 2 Mai. Mi-a placut mult locul. Proprietarul restaurantului si l-a deschis fix in curtea lui. Poti vedea cum se coc vinetele din care iese o salata minunata.
Apoi, mai recomand sandwich-urile de la ” La botu’ calului”. Proaspete si gustoase.
Oricum preferam mancarurile noastre la ciaun, in spate la Spice si Expirat. Dupa ce mancam ne aruncam toti pe saltele si zaceam la soare cu berea aburinda in paharele de plastic.
Chiar in ultima zi inainte de plecare, F a gatit ciorba de fasole cu afumatura. S-a trezit special la 9:30 a.m ca sa fie totul gata inainte sa plec eu. Merci mult F!
Mi-a placut in Vama, cum spuneam, mai ales datorita anturajului. Daca esti cu persoanele potrivite, te simti bine oriunde, oricum.
Totusi, ca fiecare loc si aici exista parti proaste, nu?
Si, cu riscul de a-mi lua bobarnace, va spun, inca odata ca este “patria” betivilor, a betivelor, a femeilor in cautare de masculi de-o noapte, drogati la tot pasul, pastilati, etc.
Nu e vina mea si nu am inventat eu asta, asa ca…shush!
Pe langa asta, am vazut si oameni misto, in special la Spice, pentru ca aici imi petreceam marea majoritate a timpului. Si pe plaja din fata terasei. Lume buna, actori, ceva vedete mai micute, clienti ok din Bucuresti. Nu vedeai alte categorii, desi erau si lesinate care stateau de la 12 ziua la bautura in terasa, pana noaptea la 2-3. Nu stiu frate cum rezistau atat. Stateau si atarnau la un pahar pe care il primeau de la unul din sefii terasei, cu care se “imprieteneau” fix ca sa bea.
Erau la un moment dat trei fete desprinse parca din Familia Adams. Imbracate in negru, ciudate si betive.
In fine.
Weekend-ul trecut am vazut o gramada de masimi misto, chiar si pe plaja cu cortul langa ele. Mercedes, BMW, Audi, etc. Si ma miram ca desii unii sunt sau au devenit (odata cu pamanturile) burghezi, nu au uitat de unde au plecat. Bravo lor!
Am fost saptamana asta intr-un loc pe care vi-l recoman de asemenea, desi nu este din Vama. Am fost la cherhanaua “Club 23″, sau asa ceva
Tot meniul este bazat pe peste, de la pasta de peste pana la tochitura de peste si zacusca de peste, raci, creveti, melci. Dar gasiti si altceva, cum ar fi rata.
Si ca sa fie totul bine, ce merge cu un peste bun? Un vin bun, la carafa. OMG!
Trebuie sa ajungeti. Neparat!
Ah si de cum te asezi la masa, din partea casei vine un shot de palinca. Digestiv, deh!
Enjoy!
Am ajuns, totusi si in Mamaia. Si, pentru ca nu ma plimbasem cu telegondola, Mister a propus un tur al Mamaiei cu telegondola, urmarit meciul la o terasa, singura care avea digi sport, sau asa ceva.
Apoi, ne-am intors cu trenuletul pana aproape de satul de vacanta, am intrat in sat, dar am iesit imediat, pentru ca este groaznic acolo acum. Nu mai este ce era cand eram eu mica si treceam zilnic prin satul de vacanta in drum spre plaja. Bleah! Totul se strica la noi.
Am vrut sa mergem sa mancam undeva aproape de vama, in Bulgaria, dar, dintr-un anume motiv, pe care nu vi-l spun, nu am ajuns.
Ca o concluzie, pentru ca nu vreau sa va plictisesc, ma repet si spun ca am avut cea mai frumoasa vacanta, am mancat bine, am baut bine, m-am simtit bine.
Si iar ma repet spunandu-va ca daca esti cu persoanele potrivite, orice loc de pe pamant se poate transforma in rai.
Merci mult pentru vacanta asta, Mister! Nici nu ma asteptam sa ma simt atat de bine!
Si o melodie pa care am auzit-o prima data in vama, pe telefonul lui G, melodie pe care o dedic lui Mister, evident!
Laura Stoica – Mai frumoasa
Esti departe si ai asupra mea
O putere imensa
Ma trezesc zambind in fiecare zi
Ce sansa ca te-am cunoscut
Nu mai credeam in iubire de mult
Vreau sa raman in lumea ta plina de iubire
N-am mai fost indragostita asa nicicand
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o traiesc
Cu tine invat sa iubesc
Tu ma vezi
Mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt
Ca sunt centrul lumii eu
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minti,
Nu vrea s-o minti
Vreau sa raman in lumea ta plina de iubire
Sa ma trezes zambind in fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o traiesc
Cu tine invat sa iubesc
Tu ma vezi
Mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt
Ca sunt centrul lumii eu
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minti,
Nu vrea s-o minti
Uneori fara tine
Drumul e greu
As vrea sa fii cu mine,
Cu mine mereu
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o traiesc
Tu ma vezi
Mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt
Ca sunt centrul lumii eu
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minti,
Nu vrea s-o minti
Categories: About me, Sensibila?, daaaaa.
Comments Off
Diseara povestesc despre Vama Veche.
Impresii placute sau mai putin placute
Categories: Uncategorized.
Ok, e oficial; Marti la 5 a.m plec spre mare.
Nu e minunat? Bineinteles ca DAAAAAAAA!
Si-acum, care naiba stiti ce si cum e in Vama Veche? Huh?
N-am fost in viata mea si probabil nu as fi mers niciodata. Dar, dat fiind faptul ca Mister este acolo, well, trebuie sa merg si in Vama. Ma sacrific, la naiba.
Desi, sincer, nu aveam chef de fițele din Mamaia. N-aveam chef nici de pițipooance.
Nu zic ca n-or fi si in Vama. Dar clar nu-s atatea “pisi” ca in Mamaia. Motivul e unul simplu de tot.
Cate cacat masini “smechere” sunt in Vama? Poate atatea cate sa le poti numara pe degetele de la doua maini. Maxim!
Pai se mai compara cu Beverly Hills-ul din Mamaia? Never!
Nu am intampinat greutati in a-mi gasi o gazda. Nu-mi permit hoteluri si bășini, atata timp timp cat inca nu lucrez. Nu mi-e rusine sa recunosc. De ce mi-ar fi? De cine?
Anyway…
Am intrat pe google, am gasit cazare in Vama si am inceput sa dau telefoane. Nimic sub 100 lei.
WTF? Alo, sunteti in Vama, de ce sunteti asa scumpi? Ar trebui sa oferiti cazare cu maxim 50 de ron, ca sa atrageti clienti.
Asa incat l-am sunat pe Mister si l-am rugat sa mearga in recunoastere si, eventual sa-mi inchirieze el ceva.
Zis si facut. S-a descurat de minune (evident!). Drept urmare, Vama Veche…here i come!
S-ar putea sa ma oripilez, nu zic nu. Dar sper sa imi revin, pentru ca o sa fiu cu Mister, ceea ce face cat 1000 de hoteluri de 7 stele si Mamaia “resort”-uri.
Ma gandeam sa iau laptop-ul cu mine, dar nu vreau sa raman fara, asa ca nu o sa va scriu nimic.
In alta ordine de idei, s-ar putea, cu putin noroc, sa ma angajez de la 1 Septembrie. Sau macar de la 15 Septembrie.
Astept un raspuns.
Daca ma si angajez, ma declar pe deplin multumita. Mai ales ca si salariul ar fi unul cam dragut si firma una mica, dar foarte cocheta.
Va tin la curent, cum spuneam
Hai, weekend minunat!
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier, Oh daaaaa.
Comments Off
Da, deci ma plictisesc grav de cand a plecat Mister cu munca la mare.
Nu ca sunt nelinistita ca el e acolo si eu aici. Dar a avut grija prietenul Bobby sa-mi zica in cel mai frumos mod, dupa ce a aflat ce anume lucreaza: “a…clar…se intoarce insurat”
Da, merci, aveam nevoie de incurajarea asta.
Stiti cum e; ai incredere in iubitul/iubita ta, ca altfel te caci pe ea de relatie, dar imaginatia noastra atat de bogata, ne mai joaca feste, na.
Anyway.
Ma bucur pentru el ca respira totusi un alt aer decat respir eu. Si nu ma mai vede, simte, minut de minut.
Poate avea nevoie de asta
Ce-i drept vorbim zilnic la telefon, de cateva ori, reusim sa ne si certam, tot la telefon, deci suntem foarte ok
As avea o mica problema dar p-asta nu v-o impartasesc.
Ok, tre sa ma car acum.
Maine merg la un….o…taiere de moț. Nu prea stiu cu ce se mananca asta, dar cred ca tre’ sa cumpar un cadou, so…va mai tin la curent.
Weekend placut!
Categories: About me, Chichi richi, Mda.
De la Vatican strigare
“Be all women informed that lying in bed, naked, entangled with somebody and screaming: “Oh my God, Oh my God, Oh my God”, will NOT BE CONSIDERED PRAYING!”
Asa ca aveti grija fetelor.
Hai, saptamana usoara!
Categories: Chichi richi, Fluturi pe creier.
The whisperers