Voi nu v-ati saturat de monotonia asta?
Nu v-ati saturat sa vina Lunea ca sa aveti la ce sa va ganditi toata saptamana, gen “abia astept ziua de Vineri”?
Am ajuns ca niste roboti. Nu mai stim altceva decat sa plecam Lunea la serviciu si sa stam in weekend acasa. Zic in weekend pentru cei mai fericiti dintre noi, care nu lucreaza in ture si au weekend-urile libere.
Eu am lucrat Sambata, dar asta se intampla odata la 3 saptamani, pentru ca facem prin rotatie.
Anyway, e mai nasol ca trebuie sa ma car de acasa pentru 3-4 ore in care nu fac nimic. Eventual imi bag un film. Eventual mai suna telefonul si mai vrea cineva vreun numar de telefon, pe care eu oricum nu-l stiu, deci nu pot ajuta cu nimic. La noi sunt in jur de cateva mii de numere de telefon. Si asta fara interioare. E totul structurat pe judete, prefecturi, primarii, bla bla bla. Nu stiu. Personal, nu am niciun numar de telefon, si fatele care au aceste numere, stiu cum si le tin si cum sa le gaseasca. Eu nu stiu. In plus, iti cer numere cu prescurtari, gen OPP. WTF is OPP?
Deci, revenind la rutina. Daca lucram dimineata, pana ajungeam eu acasa, mai aveam putin timp pentru un dus si de ceva harjoneala (eventual!), poate de ceva mancare, ca trebuia sa ma bag la somn. Daca vin dimineata trebuie sa ma trezesc la 6. E urat asta. I don’t do mornings!
La ora la care intru eu, sunt chiar multumita, desi rutina este aceeasi.
De exemplu:
- ora de trezire poate oscila intre 9 a.m si 10 a.m, in functie de ceea ce am de facut inainte sa plec la birou. Stiu ca ma invidiati. Ma invidiez si eu cateodata dar, dupa ce ca fac naveta si am facut-o atata amar de vreme, meritam si eu macar atata lucru, nu? 
- daca ma trezesc mai inainte de ceasul desteptator, dau drumul la tv si-l stresez putin pe Mister, care doarme la ora aia, d’oh!
- duş, spalat pe dinti si pe faţa;
- eventual ceva de mancare, daca nu ma simt prea grasa. Daca ma simt grasa si urata si am si celulita, aman “micul dejun” pana pe la 12, ca mai mult nu rezist. Sunt si eu om, ce naiba!
- infrumusetat; asta presupunand machiajul si aranjarea minutioasa a parului. Fiind in perioada de crestere, il tin mai mult prins, sau intins cu placa (of course!). Cum cu placa nu prea-mi place sa-l intind atat de des, raman la prinsul intr-o coada de cal. E cam mica coada, dar e acolo si e a mea, da? Comentarii?
- dezghetat masina (nu prea e cazul la 10:30-11:00), incalzit motorul.
- plecat in trafic. Pana la Bucuresti, ma simt ca in vacanta de vara, pentru ca am o mare de gropi de ocolit. Daca apuc sa le ocolesc. De obicei nu-mi iese mereu, pentru ca daca ocolesc una, dau in cealalta si tot asa. Inainte de prima gheata/zapada, aveam un asfalt atat de misto… Ti-era mai mare dragul sa mergi pe el. Ne invidiau cei din Bucuresti, sunt sigura. Numai ca, atata vreme cat banii merg mai mult spre buzunar, se folosesc materiale proaste si, de aici , asfaltul cedeaza la primul inghet. Si de la o gaurica mica, mititica, ajung niste cratere de toata frumusetea. Si noi ajungem cu masinile mai des la service. Dar asta este alta poveste.
- trafic, injuraturi, semne si alte chestii pe care nu vi le pot descrie, ajung in Bucuresti, unde totul se dubleaza. Adica injuraturi, semne si alte chestii.
- pe drum ma gandesc unde dracu imi las io masina, pentru ca nu am unde. Cum ziceam Vineri, acum fiind frig afara, nu mai e baiatul de la parcare, in parcare si deci nu mai platim parcare. Yeeeey. Nu stiu cat va tine sau care este totusi cauza pentru care baiatul lipseste, dar mie-mi convine de minune.
- n-am unde parca pentru ca toate locurile sunt ocupate si mai este cate un “jmeker” care parcheaza pe doua locuri, asta insemnand ca un amarat ca mine, nu mai poate parca omeneste, asa ca trebuie sa blocheze pe altul si sa-si lase numarul de telefon.
- ajung in birou, in sfarsit, si-mi leg telefonul de gat. Pai da, pentru ca de obicei nu stau cu telefoanele “dupe” mine..
Ajunsa la birou, fac, sau nu fac ceva, dar astept sa vina ora la care pleaca SS, asta insemnand ca putem pleca si noi.
Mai nasol este pentru directorul de cabinet, care vine in fiecare zi la ora 8 a.m si pleaca si la 8 p.m. That sucks big time! Daca eram in locul lui, intram in transa demult. Singurul lui “noroc” este ca familia lui este in alta parte si nu prea are nimic de facut si se plictiseste “acasa”. Dar chiar si asa.
- 7:00 – 7:30 p.m plec spre casa. Daca am noroc, pot face si 40 de minute pana acasa.
- eventual ceva de mancare. Asta depinde de cat am mancat deja la birou, sau daca si ce anume gateste Mister. Cum sunt pofticioasa…
- stat putin in pat. Giugiulit, jucat, obosit.
- duş, demachiat, pat.
- eventual un film, pe care nu reusesc mereu sa-l vad pana la final.
Ah si printre picaturi, bagat la spalat, gandit cu ce sa ma imbrac a doua zi, eventual calcat ceva, spalat vase, strans lucrurile aruncate cu o seara in urma, etc.
Cam asta este programul strict. Boring, boring, boring.
De ce cacat nu inventeaza astia si munca la domiciliu. Adica de ce sa consum atata benzina, energie, nervi si timp ca sa merg la Bucuresti zilnic? Exista internet, suntem destul de inteligenti, asa ca am putea lucra simplu si frumos de acasa. Pe stilul: primesc fax cu lucrarea pe care ar trebui sa o fac, o fac, o trimit inapoi si gata!
Ce tot trebuie sa fim prezenti acolo, sa se consume atata energie, pentru atatea mii de calculatoare, sa se polueze atat de mult aerul din cauza atator masini, care circula zilnic. AM putea economisi bani pentru produsele de machiaj, pentru hainele office, etc.
Nu e asta o idee de 1000 de ori mai buna? Mai ales pe criza asta?
Eu asa zic. Hai refectati si voi and let me know!
Acestea fiind spuse, va doresc o saptamana misto.
The whisperers