Citind blogul lui Cabral (n-are sens sa mai pun link catre blog. toata lumea stie unde il gaseste, la naiba!), mi-am adus aminte din nou de copilarie, de toate lucrurile frumoase pe care le faceam.
Mi-a venit ideea sa scriu acest post pentru prietena mea Dori. Este prietena mea de cand aveam 3 ani.
Va vine sa credeti?
Am stat in acelasi bloc, la parinti si ne-am rugat, cand s-au impartit apartamentele de la ANL sa stam in acelasi bloc. Surpriza? Stam in acelasi bloc.
De-a lungul vremii, ne-am injurat, batut, barfit (copilarii, ce vreti!), indragostit impreuna, nu ne-am vorbit, am cazut in fata acelorasi baieti, doar pentru ca incercam sa mergem cat mai drept si mai “in figuri”, desi pe jos era gheata, am vazut aceleasi filme, am cantat aceleasi melodii, scrise cu grija in “caietul cu melodii”.
Impreuna ne chinuiam ascultand, oprind si reascultand melodii englezesti, sa le scoatem versurile. La astea le scoteai mai greu. Plus ca nu intelegeam chiar tot si unde nu intelegeam…inventam un cuvant care semnana cu ala pe care-l auzeam noi pe caseta.
Of, Doamne! Unde naiba au zburat acele vremuri?
Vremurile alea in care stateam in curtea Policlinicii si ne antrenam la gimnastica pentru campionatul dintre blocuri.
Vremurile alea in care ii dispareau mamei carti din colectia ei pretioasa. Trebuia sa dau cadouri pentru locurile 1, 2 si 3, nu?
Vremurile alea in care daca Dori avea codite si isi schimba rochita, automat trebuia sa fac la fel si invers.
Vremurile alea cand stateam in fata blocului unui anumit baiat, Vali. Eram mai multe fete aliniate la el pe banca si el era in fata noastra, cu un ciuline in mana. Privindu-ne atent, ne-a anuntat ca cea pe care o va lovi ciulinele, este cea pe care o iubeste. Vai ce ne batea inima, petru ca toate il iubeam. Mai ales Dori. Si el a dat cu ciulinele in mine. Am fost atat de bucuroasa incat am crezut ca lesin. 
Dori, s-a cam suparat, desi mai tarziu, cand a mai crescut putin, a fost iubitul ei pentru o scurta perioada. Nu prea erau perioade lungi in “relatii” p-atunci. Nu exista simtul posesiunii atat de acut ca acum. Stiam sa fim copii. Sa facem ce fac copii. Eh!
Dori mai avea un frate care era mai mare decat noi si se presupunea ca are grija de noi si o sora. Mai aveam cativa copii la bloc, cam de aceeasi varsta. Si pe la blocurile de langa. Inclusiv cei doi veri ai mei. Mama ce iesea cand o puneam de-un “Lapte gros”, “Pititea”, “Flori fete”, volei, “Tara, tara vrem ostasi”.
Parca retraiesc acele clipe chiar acum. Era atat de frumos. La volei toti radeau de mine. Pentru ca eu cand dadeam in minge scoteam un sunet, in icnet si toti se distrau pe seama asta. Dar nu cu rautate cum ar face acum copii. Cum care copii? Astia cu internet, sex, droguri, minimal, playstation 3, etc, in cap!
Sunt atatea amintiri ca mi-ar trebui o carte sa le pot insirui pe toate. Primele saruturi furate de baieti (al meu a fost cu un coleg de clasa de-al ei), primii “gagici”, prima atingere de mana intre noi si “gagicii” nostri. Astea erau sentimente atat de minunate p-atunci. Baietii nu sareau pe tine “din prima” si aveau cu totul alte chestii in cap decat futai.
Ce sa inteleaga copii de acum ce este ala un fior, in afara de cel sexual, evident. Atata vreme cat tu ai 10-12 ani si “urli” pe internet ca ti-o tragi cu cine si pe unde apuci si ca faci sex oral de la 10 ani. Come on!
Poate o sa spuneti ca sunt eu inapoiata, dar nu este asa. In loc sa evoluam, involuam, va zic eu.
Sa revin!
Daca ati stii cate amintiri avem impreuna si cat radem ca doua babute cand ne aducem aminte cum s-a indragostit ea de cel ce avea sa-i devina sot si au decis sa fuga impreuna…
Au pus totul la cale cu atata minutiozitate si eu a trebuit sa fiu martora. Eram mai marisoare atunci. Aveam 18 ani eu si ea 19. M-au lasat amandoi in urma plangand si privind cum dispar in zare. Si cu povara groaznica de a-i spune mamei ei (teroarea copilariei noastre) ca ea a fugit cu iubitul ei.
Toate astea sunt atat de departe acum. Ea nu mai este cu acel barbat, are un baiat care este aproape barbat.
Suntem, cum spuneam, in continuare prietene si desi in anumite perioade ale vietii am fost despartite, totusi ne-am avut mereu una pe alta si ne avem si acum. Asta ma face fericita ca de-o viata stiu ca este cineva pe care ma pot bizui la orice ora din zi si din noapte pentru un ajutor cat de mic.
Pe ea am sunat-o la 5 a.m cand mi-a fost rau, pe ea am sunat-o sa-mi faca un masaj daca ma durea ceva, ea imi raspundea la telefoane la 2 fara a.m, doar pentru ca erau becurile arse pe scara si mie mi-e frica de intuneric, pe ea am sunat-o daca nu aveam o ceapa, verdeata, cartofi sau un morcov.
Cu ea fumam in fiecare dimineata la cafea si plangeam, prima data cand am ramas fara serviciu…
Multe. Sunt foarte multe.
Asa ca Dori, eu sunt prietena ta in fiecare zi!
Archive for the Category »About me «
Cum va e Duminica?
Eu iar am lasat treaba toata pentru azi, asa ca nu ma plictisesc. Am luat totusi o pauza de la treaba sa va spun ca sunt ok inca, desi nu mai scriu atat de des.
Si, ca sa inteleaga tot poporu’ de ce…pentru ca stau si nu fac nimic interesant, din trafic nu mai e nimic nou de scris, asa ca…
Am iesit Joi cu fetele, un girls night, la The Gang. Sa-mi fie cu iertare, dar clubul ala…ewww!
Am ajuns pe la 00:00 (sa zicem). Trebuia sa nu depasim 00:00 ca sa ne putem lua masa, altfel o pierdeam. Nu au auzit si ei de sfertul academic? In plus, same old shit: daca vrei masa, consumatie obligatorie. Sticla gen. Nasol asa pentru ca nu toata lumea bea la fel. Si fac o paranteza si spun ca la Mister la club, aka Biavatti, poti sta la masa fara consumatia “clasica”: sticla plus red bull sau suc ceva, pentru combinatie. Ma rog!
Nu era nici naiba, dar era AC-ul pornit ba nene. Cred ca erau maxim 17 grade. Am innebunit de frig. Toate! Mai intrau persoane inauntru si, initial nu stiam de ce intra atat de imbracate. Aveam sa-mi dau seama curand. Ba nene, am inghetat! Mi-au trebuit ore sa ma incalzesc. Noroc ca Mister a terminat treaba destul de devreme si pe la 2 fara a.m, am plecat din The Gang. Nu mi-a placut. Sa zicem ca atmosfera este una misto, muzica ok, dar multe, multe pitzipoance. Multe ba! Si cateva cupluri. In rest numai pe agatat nene.
Am vazut niste ținute de cadea mâța-n coada.
Doamne, m-am crucit, zau. Si sunt destul de indulgenta, zic!
S-au facut multe poze. Cica se vor gasi pe Facebook. Mai ca-mi vine sa caut printre poze, daca le gasesc si sa va arat cateva tinute.
(Da, n-am gasit. Evident, nu am stiut unde sa ma uit. )
Sa trecem peste. Oricum era interesant de invatat cum sa ne imbracam pentru club.
Vineri nu am iesit. Si aseara am fost cu Mister la ziua unui prieten. Azi este ziua lui so: La Multi Ani, Radule! Sa ai parte doar de bine si de mult frumos in viata! 
Azi mi-am baut cafeaua la Mister la cafenea, un fresh si un pahar cu apa si gata. M-am hlizit cu povestile celor care lucreaza mai demult la fostul Belucci si am plecat spre casa.
Am vrut sa ajung pana la Ikea, sa caut niste jaluzele misto pentru bucatarie, dar m-a luat lenea intre timp, asa incat am ajuns la ai mei, m-am aprovizionat cu chestii si la munca acum 
Sper ca ati avut un weekend misto si sper sa aveti o saptamana si mai misto.
Ma gandeam…nu v-am mai pus demult niste muzica, huh?
Enjoy
De ce cred mai toti barbatii ca femeile sunt cele mai proaste soferite. Nu, serios!
Nu zic ca unele nu sunt, dar nu toate. Multi barbati sunt chiar mai prosti decat 2-3 femei la un loc. Da, da, nu radeti.
Va dau un singur exemplu si cred ca e de ajuns.
Ieri plecam in Bucuresti. Cum v-am mai spus, drumul Buftea-Bucuresti, este presarat de gropi, gropite si cratere. Multe, una langa alta, pe alocuri.
(Nu am ales intamplator poza asta. Chiar seamana nu cosmarul zilnic Buftea-Bucuresti. Mi-e si groaza sa merg la revizie si ITP luna viitoare. Si cum pana se face vremea frumoasa, nu pot repara nimic, autoritatile merg pe burta…ca de obicei)
In fata mea era un nene cu o dubita. Ba, la fiecare groapa, el semnaliza. Daca le lua pe partea stanga, dadea semnal stanga si invers. Cum ma sa faci asa ceva? Cum?
Asta mi s-a parut cel mai stupid lucru ever!
Si mai sunt soferii aia minunati care in loc sa atentioneze colegul de trafic din spatele lui, din timp ca vrea sa vireze, el ce face? Frana, semnal, stanga/dreapta! Hello!
Problema e ca asfaltul, sau ce-a mai ramas din el, este cam alunecos si daca il busesti pe un idiot de genul asta, tu esti de vina. Ca nu ai respectat distanta regulamentara. Pai chiar daca o respecti, in momentul in care idiotul pune frana brusc si schimba directia de mers, nu prea mai ai ce face.
Citeam la Nina ca a avut 2 accidente in 2 zile.
La cum se circula pe stradutele din Bucuresti, nici nu ma mira.
Multumesc celui de sus ca nu am facut niciun accident de cand mi-am luat permisul.
M-am accidentat singura, putin dar nu e mare lucru.
In schimb eu am ghinioane de ceva timp.
Da’ multe si unul dupa altul.
Intai fu ala cu serviciul, apoi au mai urmat altele mai marunte.
Unul dintre ele mi s-a parut de-a dreptul nesimtit.
Am fost la Mister la cafenea Vineri. Ca este karaoke jos in club. Si pentru ca nu a lucrat si erau niste prieteni acolo, am zis sa mergem si noi (ceasu’ rau )
Am parcat frumos masina, chiar aproape de cafenea (ma si bucuram ca am prins un loc atat de bun si de aproape), am intrat, ne-am destrabalat putin si pe la 1 si ceva am plecat spre casa. Cand ajungem in fata masinii, zapada pe ea. Pe capota mai exact. Dar nu era zapada proaspata ci una “statuta”. Ma uit la celelalte masini, nimic. Ma bufneste, evident rasul.
Ajunsi langa masina, scot matura din portbagaj si Mister incepe sa dea zapada.
Unde am parcat eu masina era un restaurant. Adica cred ca era restaurant. Nevermind.
Cand ne-au vazut, baietii care lucrau acolo, au iesit imediat si ne-au zis ca verificam capota ca s-ar putea sa fie putin infundata ca in momentul in care a cazut zapada (mai mult gheata), s-a auzit un zgomot urat si lor li s-a parut ca mi-au indoit capota.
Da, asa era.
Misto! Dintre toate masinile parcate, tocmai pe a mea a trebuit sa cada chestia aia de pe acoperis, nu?
Pentru ca toata lumea a povestit cum fu de Valentinu’ asta, eu nu mai scriu. Oricum, nu am facut nimic interesant. Doar am iesit putin prin oras…Sambata. Dumninica mici cumparaturi si..am primit un telefon.
M-am bucurat, pentru ca imi doream un telefon. Defapt doream sa schimb un telefon de care eram mai mult decat plictisita. Si cum ofertele sunt misto, exista si puncte, m-am ales cu un Samsung Corby.
Al meu este portocaliu. Acum daca ma gandesc, mai bine imi luam alb, sau…galben. Anyway. oricum vine in pachet cu 3 capace de schimb. Unul negru, unul portocaliu cu cerculete si unul portocaliu simplu. Macar ii pot schimba culoarea. Hihi.
Imi place si sunt destul de multumita de el, dupa ce l-am butonat 3 zile.
Ah si am mai primit niste chestii de la mama si ceva ce mi-am luat singura.
Deci a fost dragut
Cam atat pentru azi.
Aseara radea Mircea Badea de noi astia care cica preluam sau furam lepse ca sa avem un subiect de scris.
Rautacios, dar are pe undeva dreptate. Nu preiau/fur lepse ca nu am ce scrie. De multe ori, nu am chef sa scriu, sa ma…destainui, sa-mi spun frustrarile. Si-atunci mi se pare mai dragut sa preiau/fur o leapsa, pentru distractie.
Si cu lepsele astea, lumea mai “citeste” putin din ceea ce suntem noi, dincolo de ceea ce lasam a se vedea.
Anyways, Ada, care ma stie o leapsa addict, mi-a plasat doua lepse, pe care le preiau cu placere.
Am sa fiu cat mai deschisa.
Prima leapsa presupune sa pun aici o poezie inspirata de eterna muza -femeia- urmata de o poza in care se presupune ca eu arat fabulos.
Well, sunt cateva versuri care sunt mai degraba un autoportret al tuturor femeilor.
Mi-au placut de cand le-am auzit prima data si le postez cu drag aici, desi sunt in engleza, insa nu s-a precizat limba in care trebuie sa fie scrisa poezia. Banuiesc totusi ca marea noastra majoritate cunoaste macar putina engleza si, in concluzie, mai toti vor intelege versurile.
Versurile sunt dintr-o piesa a lui Alanis Morissette – I’m A Bitch
N-am sa pun toate versurile pentru ca sunt destule, dar pun piesa la sfarsit 
I’m a bitch I’m a lover
I’m a child I’m a mother
I’m a sinner I’m a saint
I do not feel ashamed
I’m your hell I’m your dream
I’m nothin’ in between
You know, you wouldn’t want it any other way
I’m a bitch, I’m tease
I’m a goddess on my knees
When you’re hurt
When you suffer
I’m your angel undercover
I’ve been numb
I’m revived
Can’t say I’m not alive
You know I wouldn’t want it ANY other way
Astea ar fi versurile. Cu poza este mai complicat, pentru ca mie nu-mi place cum ies in poze. Da. Asa sunt eu. Deci nu pot gasi si nici nu am rabdarea necesara sa caut poza perfecta , asa ca am sa pun (totusi) o poza care apare ori de cate ori postez la voi un comentariu.
(Poza scoasa )
Ma mai gandesc apoi daca poza va ramane si de maine incolo.
Pentru a doua leapsa trebuie sa raspund la niste intrebari. Cum ar fi:
Cat din viata personala expui scriind pe blog? Cam tot ceea ce scriu aici are legatura cu viata mea personala. Nu inventez nimic. E aproape ca un jurnal, numai ca nu atat de…intim. Ca fiecare scriu despre ceea ce mi se intampla, imi scriu frustrarile, bucuriile, poate chiar tristetile. Sunt un om si asta spune tot.
Cu ce iti dauneaza blogul? Sa-mi dauneze? Cu nimic. Daca mi se parea daunator, nu imi mai faceam blog, sau incercam sa scap de el. Sunt insa persoane care considera ca daca ai un blog, sau stai pe internet, nu ai viata. Poate asta sa-ti dauneze la…imagine. Va anunt ca am viata. Si inca una plina. Imi fac timp sa scriu si sa citesc. Oricum, nu-mi ia prea mult. Cand ma apuc sa scriu, scriu. Nu am devenit cunoscuta, nici nu-mi doresc asta. Am cunoscut insa cateva persoane interesante de la care, poate, am avut ceva de invatat. Si asta m-a bucurat.
Ce reactii permiti? Permit orice, atat vreme cat nimeni nu jigneste e nimeni. Fiecare este liber sa aibe o opinie, sa ma critice sau sa ma aprecieze. Wtf, traim intr-o lume libera, asa ca…exprimati-va! Imi plac oamenii sinceri, deschisi, oamenii care nu sunt lasi si stiu sa dezvolte o idee cu care sa imi arate ca am gresit. Nu imi plac fatarnicii. Deci, daca nu vreti sa jigniti, va este permis orice.
Cam asta a fost. Nu am sa dau leapsa mai departe, pentru ca, sincer, nu stiu cui. Asadar, cine se simte in stare, sa o preia. Sunt curioasa sa vad si ce scriu altii.
LE Ma scuzati ca am indraznit sa incurc interpreta piesei de mai sus, insa asa mi-a fost “oferita” de google si 220.ro. Daca nu va convine, sunteti invitatii mei sa le “bateti obrazul” lor. Daca nu o puteti face, atunci, shut up!
Altceva?
Ok, ok, am uitat!
Au fost chestii naspa in viata mea in ultimele zile, asa incat mintea mea nu a prea stat la blog &stuff.
Totusi am intrat, mi-am citit favoritii si asa mi-am adus aminte ca am primit acelasi “premiu” de la doua persoane si nu am onorat postarea premiului cu cele cateva cuvinte care trebuie sa-l insoteasca.
Premiul meu vine de la Marmotica si de la Alezzu.
Mai inainte de toate trebuie sa le multumesc pentru ca ma plac. Asa cu tampeniile mele. Ca stiu ca am destule.
Dar, cum zice si motto-ul meu, “daca vrei sa ma vezi, priveste dincolo de ceea ce vezi, priveste dincolo de suprafata”.
Premiul acordat este, cumva, o onoare pentru mine si acesta este:
Am inceput acum un an si jumatate sa scriu pe un blog gazduit mai intai de wordpress.com, apoi de 8 Martie anul trecut, am primit de la prietenul iGraphix acest domeniu si a inceput sa semene mai mult cu ceea ce sunt eu.
Puteti apela la iGraphix pentru orice. Este foarte bun in ceea ce face si va poate ajuta cu orice.
Desi stiu ca cei carora le voi da premiul s-ar putea sa nu-l onoreze, imi fac “datoria” si cum fiecare Scriitor Superior trebuie sa dea premiul la 5 prieteni bloggeri speciali, o sa il dau si eu mai departe pentru: Baghy, EMulte, DeModaVeche, Nina (desi stiu ca l-a mai primit) si Sfinx.
Ordinea este doar una alfabetica, nu este o ordine dupa preferinte. Imi plac toti.
Saptamana buna!
Ba, fugi d-aici!
Asta nu mai este un must-have? No waaaaay!
Or sa zica in cor za pitzi (sunt pe laptop-ul lui Mister, Mac. nu stiu sa scriu aici cu diacritice so, shush!)
Saracele, ma!
Cum sa mai faca ma ele acum pozite, cum sa mai fie ele jmecsi? Cum ma?
Toate avem o fata de poza, cum ai zice. De exemplu eu, ca sa ies cat de cat bine, trebuie sa ranjesc…oarecum. Alftel, ies ca un cur.
Sau sa fiu beata. Alea imi ies mereu, ca rad oricum si nu trebuie sa mai iau fata de poza.
Dar, nu prea beau (*whistle*). Da, da. Nu va mirati. Nu beau prea des pentru ca sunt cu masina, la naiba.
Ma rog, e confortabil, dar nici nu ma pot desfasura prea tare.
Nu v-am zis de Revelion? Eram fericita ca-s fara masina si ma gandeam ca o sa beau mult si, eventual ma si imbat (ametesc ma rog, ca doar sunt o doamna). Nu mi-a iesit deloc. Da’ deloc. Am baut destul. Si shot-uri. Nimic. M-am cam enervat, dar a trecut.
Btw, s-a mutat Mister cu serviciul. La fostul Belucci. Biavati acum…something. N-am ajuns inca. Il las sa-si faca intrarea, sa vada care-i treaba si apoi imi fac si eu aparitia
Cica e un local de fite, oarecum. Cafenea si club, Vinerea karaoke, astea. Sa vedem cum o sa fie.
Revenind la poza si la subiectul postului, e groaznic ce se intampla, nu?
Banuiesc ca jumatate din pitzi au vazut poza asta, asa ca sunt deja in doliu si, pentru cele ce nu stiau, iata. Va ajut eu. Ce fata buna sunt. Sa ma scuip sa nu ma deochi.
Am si eu cateva poze oarecum la fel, dar facute la misto cu fetele. Baute fiind, of course!
In alta ordine de idei, sunt acasa. Cica astept doua saptamani decizia noului SS. Adica se va hotari el in doua saptamani pe cine si cum pastreaza.
Vrajeala mai proasta si mai falsa ca asta nu am vazut in viata mea
Si el deja si-a angajat 2 baieti. Da, doar baieti. I woder why! Sau nu ma intreb ca nu ma intereseaza. Perversii de genul asta ma lasa rece. Imi provoaca sila chiar. Si cand te gandesti ca ei ne conduc…
Ma rog, neinteresant.
Ieri am fost in Bucuresti cu ceva treaba si mi-am zis sa numar gropile pana la intrarea in Bucuresti, doar pe partea mea de drum. M-am oprit pe la 103, pentru ca era sa fac doua accidente din cauza a doi idioti. Un el si o ea.
Pe ea am vrut sa ma dau jos sa o iau la picioare. Si eu si Mister, dar m-am abtinut. S-a aruncat ea pe trecerea de pietoni ca “e dreptul ei”. Ce e? Dreptul tau?
Poate stangul tau.
Astia inca nu au inteles ca nu au niciun drept atata vreme cat trecerea nu este semaforizata. Norocul ei ca era uscat pe jos si au tinut franele.
Apoi se oprise in mijlocul trecerii de pietoni si comenta. Incurcase ea toata circulatia. Toata lumea o injura, ea nimic. Cu gura mare. Ce-as fi luat-o la pumni. Imi venise apa-n gura de pofta de o bataie.
Si am mai injurat pe cineva. Da’ rau. Am luat si am dat tot ce se putea lua si da. Ca la cate gropi am luat, nu aveam cum sa nu zic nimic. Daca o sa am probleme cumasina, le duc si factura de la service.
Cum ziceam intr-un alt post, ocolesti o groapa, dai in alta, pentru ca pe alocuri sunt 3-4 gropi, una langa alta.
Dar, ca de obicei, cainii latra, ursul merge. Nu e nimic de facut.
Ati vazut cine ne conduce. Niste mincinosi perversi. Hua!
Haidi sa avem un weekend minunat.
P.S Daca auziti ceva de vreun loc de munca interesant, sa ma anuntati.
P.S.S La naiba, e greu cu Mac-ul. Abia am reusit sa salvez poza cum trebuie.
…is that fucking day!
Ziua aia in care mi se anunta urmatorul pas in viata mea.
Nici nu am ajuns bine la birou (azi am venit de dimineata) si am facut o cerere catre personal pentru o adeverinta.
Am lasat cererea si mi-au zis ca ma suna cand este gata adverinta.
Am iesit din birou si in drum catre biroul meu, ma opreste o doamna si ma roaga sa ma intorc sa-mi dea nota de lichidare. Ceeee???
“Care nota de lichidare?”
“Pai daca s-a schimbat SS-ul, practic sunteti angajata pe perioada mandatului dansului si cum dansul a fost destituit din functie… bla bla bla.”
No shit! “Aha si, practic ce trebuie sa fac acum?”
“Pai, predati toate bunurile care apartin ministerului.”
“Acum?”
“Da, ca sa va scada din gestiune cu ele si daca noul SS va pastreaza la cabinet, vi se reinnoieste contractul.”
Ceva atat de stupid nu am mai auzit. Ma chemi si-mi dai o nota deja completata de Vineri si nici macar nu ma anunti si pe mine? Ar fi trebuit sa stiu si eu de Vineri, gen. Nu imi mai stresam tot weekend-ul. Dormeam linistita ca stiam ce ma asteapta.
Acum, fostul si actualul SS, sunt impreuna in birou. Asteptam toti sa iasa sa vedem ce decizii s-au luat.
Ca idee, daca aveti nevoie de un angajat, let me know, ok?
Sa aveti o saptamana minunata!
L.E Ne-a chemat la un interviu si a plecat lasandu-ne cu ochii in soare.
Nu stim nimic. Mai ales eu.
Dur. Foarte dur. El zic!
Stres. Durere de cap.
Oribil.
Voua vi se intampla sa credeti ca in sfarsit totul incepe sa capete un sens in viata voastra, sa vedeti un viitor mai frumos, sa incepeti sa va linistiti in sfarsit si sa credeti ca poate totusi nu sunteti atat de ghinionist?
Ca mai apoi sa se naruie toate visurile, sperantele si o parte din viitor, dintr-o data?
Va intreb, pentru ca asta simt eu acum si ma intreb cu ce am gresit? Nu va pot spune deocamdata despre ce este vorba.
Sper doar ca nu va fi totul atat de negru precum vad eu acum. Si sper ca Luni va fi doar o noua zi de munca si nu o noua zi de stat acasa. Nu din nou!
Voi nu v-ati saturat de monotonia asta?
Nu v-ati saturat sa vina Lunea ca sa aveti la ce sa va ganditi toata saptamana, gen “abia astept ziua de Vineri”?
Am ajuns ca niste roboti. Nu mai stim altceva decat sa plecam Lunea la serviciu si sa stam in weekend acasa. Zic in weekend pentru cei mai fericiti dintre noi, care nu lucreaza in ture si au weekend-urile libere.
Eu am lucrat Sambata, dar asta se intampla odata la 3 saptamani, pentru ca facem prin rotatie.
Anyway, e mai nasol ca trebuie sa ma car de acasa pentru 3-4 ore in care nu fac nimic. Eventual imi bag un film. Eventual mai suna telefonul si mai vrea cineva vreun numar de telefon, pe care eu oricum nu-l stiu, deci nu pot ajuta cu nimic. La noi sunt in jur de cateva mii de numere de telefon. Si asta fara interioare. E totul structurat pe judete, prefecturi, primarii, bla bla bla. Nu stiu. Personal, nu am niciun numar de telefon, si fatele care au aceste numere, stiu cum si le tin si cum sa le gaseasca. Eu nu stiu. In plus, iti cer numere cu prescurtari, gen OPP. WTF is OPP?
Deci, revenind la rutina. Daca lucram dimineata, pana ajungeam eu acasa, mai aveam putin timp pentru un dus si de ceva harjoneala (eventual!), poate de ceva mancare, ca trebuia sa ma bag la somn. Daca vin dimineata trebuie sa ma trezesc la 6. E urat asta. I don’t do mornings!
La ora la care intru eu, sunt chiar multumita, desi rutina este aceeasi.
De exemplu:
- ora de trezire poate oscila intre 9 a.m si 10 a.m, in functie de ceea ce am de facut inainte sa plec la birou. Stiu ca ma invidiati. Ma invidiez si eu cateodata dar, dupa ce ca fac naveta si am facut-o atata amar de vreme, meritam si eu macar atata lucru, nu?
- daca ma trezesc mai inainte de ceasul desteptator, dau drumul la tv si-l stresez putin pe Mister, care doarme la ora aia, d’oh!
- duş, spalat pe dinti si pe faţa;
- eventual ceva de mancare, daca nu ma simt prea grasa. Daca ma simt grasa si urata si am si celulita, aman “micul dejun” pana pe la 12, ca mai mult nu rezist. Sunt si eu om, ce naiba!
- infrumusetat; asta presupunand machiajul si aranjarea minutioasa a parului. Fiind in perioada de crestere, il tin mai mult prins, sau intins cu placa (of course!). Cum cu placa nu prea-mi place sa-l intind atat de des, raman la prinsul intr-o coada de cal. E cam mica coada, dar e acolo si e a mea, da? Comentarii?
- dezghetat masina (nu prea e cazul la 10:30-11:00), incalzit motorul.
- plecat in trafic. Pana la Bucuresti, ma simt ca in vacanta de vara, pentru ca am o mare de gropi de ocolit. Daca apuc sa le ocolesc. De obicei nu-mi iese mereu, pentru ca daca ocolesc una, dau in cealalta si tot asa. Inainte de prima gheata/zapada, aveam un asfalt atat de misto… Ti-era mai mare dragul sa mergi pe el. Ne invidiau cei din Bucuresti, sunt sigura. Numai ca, atata vreme cat banii merg mai mult spre buzunar, se folosesc materiale proaste si, de aici , asfaltul cedeaza la primul inghet. Si de la o gaurica mica, mititica, ajung niste cratere de toata frumusetea. Si noi ajungem cu masinile mai des la service. Dar asta este alta poveste.
- trafic, injuraturi, semne si alte chestii pe care nu vi le pot descrie, ajung in Bucuresti, unde totul se dubleaza. Adica injuraturi, semne si alte chestii.
- pe drum ma gandesc unde dracu imi las io masina, pentru ca nu am unde. Cum ziceam Vineri, acum fiind frig afara, nu mai e baiatul de la parcare, in parcare si deci nu mai platim parcare. Yeeeey. Nu stiu cat va tine sau care este totusi cauza pentru care baiatul lipseste, dar mie-mi convine de minune.
- n-am unde parca pentru ca toate locurile sunt ocupate si mai este cate un “jmeker” care parcheaza pe doua locuri, asta insemnand ca un amarat ca mine, nu mai poate parca omeneste, asa ca trebuie sa blocheze pe altul si sa-si lase numarul de telefon.
- ajung in birou, in sfarsit, si-mi leg telefonul de gat. Pai da, pentru ca de obicei nu stau cu telefoanele “dupe” mine..
Ajunsa la birou, fac, sau nu fac ceva, dar astept sa vina ora la care pleaca SS, asta insemnand ca putem pleca si noi.
Mai nasol este pentru directorul de cabinet, care vine in fiecare zi la ora 8 a.m si pleaca si la 8 p.m. That sucks big time! Daca eram in locul lui, intram in transa demult. Singurul lui “noroc” este ca familia lui este in alta parte si nu prea are nimic de facut si se plictiseste “acasa”. Dar chiar si asa.
- 7:00 – 7:30 p.m plec spre casa. Daca am noroc, pot face si 40 de minute pana acasa.
- eventual ceva de mancare. Asta depinde de cat am mancat deja la birou, sau daca si ce anume gateste Mister. Cum sunt pofticioasa…
- stat putin in pat. Giugiulit, jucat, obosit.
- duş, demachiat, pat.
- eventual un film, pe care nu reusesc mereu sa-l vad pana la final.
Ah si printre picaturi, bagat la spalat, gandit cu ce sa ma imbrac a doua zi, eventual calcat ceva, spalat vase, strans lucrurile aruncate cu o seara in urma, etc.
Cam asta este programul strict. Boring, boring, boring.
De ce cacat nu inventeaza astia si munca la domiciliu. Adica de ce sa consum atata benzina, energie, nervi si timp ca sa merg la Bucuresti zilnic? Exista internet, suntem destul de inteligenti, asa ca am putea lucra simplu si frumos de acasa. Pe stilul: primesc fax cu lucrarea pe care ar trebui sa o fac, o fac, o trimit inapoi si gata!
Ce tot trebuie sa fim prezenti acolo, sa se consume atata energie, pentru atatea mii de calculatoare, sa se polueze atat de mult aerul din cauza atator masini, care circula zilnic. AM putea economisi bani pentru produsele de machiaj, pentru hainele office, etc.
Nu e asta o idee de 1000 de ori mai buna? Mai ales pe criza asta?
Eu asa zic. Hai refectati si voi and let me know!
Acestea fiind spuse, va doresc o saptamana misto.
Ok, am o problema. Si nu e mica. Da’ nici mare. Si nici aia de dimineata. E o problema si, fiind a mea, e limpede ca este ceva ce ma intereseaza in mod direct.
Citeam de dimineata articolul asta si m-a lovit ceva din textul ala.
O anumita pozitie: “scaunul piticului”.
Asta se presupune a fi o pozitie sexuala. Am dat un search pe google in speranta de a gasi una bucata explicatie si odata cu explicatia asta, ceva nou, poate util, in viata mea sexuala.
Si ce credeti? Nimic! Nicio definitie, nicio explicatie, nicio…poza macar.
Pai nu aveam eu o viata destul de complicata de dimineata cand mi-am dat seama ca nu mai am unde sa-mi parchez masina? E frumos?
Asa incat il rog pe dl. Maximus, “creatorul” articoului respectiv sa imi explice si mie wtf is “scaunelul piticului”.
Daca nu aflu..mor. Si ar fi pacat. Mare pacat. Zic!
The whisperers