Hidden Whispers » About me

Woohoo!!!

Tue, 07 Sep 2010 20:17:08 +0000

A ramas mai putin de o saptamana pana vine Mister acasa.
OMG! Numai daca ma gandesc mi se face pielea de gaina.
Ce frumos e sa iubesti!
Desi asta implica toate starile, de la fericire la tristete maxima, ganduri cretine aproape de necontrolat, lacrimi.
Nu vreti sa stiti si nici nu am de gand sa va spun prin cate emotii am trecut vara asta.
Jur ca a fost cea mai urata vara ever.
E adevarat ca nu lucrez si asta a facut totul sa fie oribil
Pe langa asta, restul legat de munca lui Mister si cretinul pe care il are drept patron.
Nu stiu de ce multi prosti au noroc de bani si isi bat joc.
Anyway!
Ma bucur sincer ca totul a trecut si ca in cateva zile vine iubitul meu acasa si o sa fim iar doar noi doi, filmele, rummy-ul, baia impreuna, momentele in care gatim amandoi, plimabrile noastre, si somnul impreuna.
Ah, ce-am oftat!
E normal sa fiu atat de atrasa de chestii care altadata credeam ca ma plictisesc?
Daca ma gandeam numai ca as locui cu cineva vreodata, asta ar fi insemnat condamnarea la o viata de cacat si de monotonie. Plictiseala. Blah!
Dar acum, imi doresc orice monotonie atata vreme cat asta il implica pe Mister.
Nu stiu de ce scriu asta. Nu prea dau eu “din casa”.
Dar, ma simt mai bine acum. Hihi

In alta ordine de idei, am facut 2 ani de blog pe 1 Septembrie, daca nu ma insel, nu?
Sau ma insel? Nu mai stiu. Si nici macar nu mai conteaza.
Chiar daca ma viziteaza in fiecare zi 2-3 persoane, e bine asa. Macar stiu ca tot e cineva acolo.
Anul trecut la implinirea unui anisor amarat, v-am facut cadou o poza cu mine. Haha.
Anul asta? Sa va dau alta poza? Nu stiu ce sa zic, ca-s destul de chitroasa.
Nici macar pe facebook nu am poze cu mine, pentru ca singurii mei prieteni sunt chiar prietenii mei si ei stiu cine sunt si cum arat.
Deci nu stiu ce sa va ofer.
Desi v-am oferit o parte din sentimentele mele in tot acest timp, asa ca…e destul, zic!

Pe 16 este ziua mea de nastere.
Urasc putin ziua asta, adica asta de anul asta, in special, pentru ca…d-aia!
Dar puteti sa-mi urati chestii bune, ca nu ma supar.
Va doresc o toamna minunata.
Va si pup.

Noutati

Sun, 05 Sep 2010 11:59:25 +0000

Mi-am deschis culoarea parului, mai spre blond, dar unul natural nu un blond “ars”. Urasc acel blond pe care-l “practica” toate tarfulitele, animatoarele, pitzipoancele si…proastele. Ma scuzati fetelor, dar…
Asa ca am optat, spre disperarea lui Mister, pentru un blond natural, simpatic, care, fara sa ma laud, imi vine foarte bine.
Da, ce? Nu zic numai eu. Toata lumea mi-a spus ca ma prinde foarte bine nuanta si sa continui pe tonul asta.
Numai ca, sper sa-mi mai iasa nuanta asta si la urmatoarea vopsire. Stiti cum se intampla aproape de fiecare data.
Prima oara iti iese, apoi…
Pe sistemul machiajul ochilor: primul imi iese perfect. Pentru al doilea, imi trebuiesc cateva ore de pictura…abstracta.
Noroc ca nu ma machiez excesiv. La mine este mult mai simplu. Am problema picturii doar cand merg undeva unde machiajul trebuie sa fie ceva mai…sofisticat. In rest, putin fond de ten, anticearcan (este un must have!!!), putin blush in obrajori si putin creion si inevitabil, rimel.
Gataaaaa!
Lui Mister, ca tot vorbeam de disperarea lui ceva mai sus, ii plac blondele.
Si a zis ca am ales sa fiu blonda, ca sa nu se mai uite el dupa blonde.
No! Am vrut sa imi deschid parul de multa vreme. Inca dinainte de a fi cu el.
Dar, aveam o nuanta de saten destul de inchisa si asta a necesitat decolorarea lui progresiva.
Si asta pentru ca nu folosesc praf decolorant. Doar vopsea blonda, care deschide nuanta 4-6 tonuri. Si apoi culoarea pe care o doresc.
N-am chef sa-mi ard parul si sa arat ca o matura. Ewww!
Alte noutati…
A fost Mister acasa 2 zile si mi-a placut asta tare, tare mult. Desi ne-am si ciondanit putin.
Si mai are putin si vine acasa de tot. Wooohooo!
Oricum, consider ca vara asta a fost cea mai urata perioada ever!
Imi pare rau sa o spun, dar asta este adevarul.
Bine ca se termina.
Nu m-am angajat inca si cu ocazia asta le fac o urare tuturor celor care posteaza joburi libere pe e-jobs si nici macar nu deschid CV-urile celor care aplica: “FUCK YOU VERY MUCH!”
In alta ordine de idei o noutate este ca am grija de broscuta testoasa a prietenei mele L.
Ea este plecata cu job-ul la Baia Mare so…
Problema este ca ceea ce-mi lasase ea sa-i dau sa manance, s-a terminat si am fost la cumparaturi, ca deh! trebuie hranita mititica.
Nu am gasit aici ceea ce avusesem eu si i-am luat inima de vita si alte chestii.
Chestiile se duc la fund, deci nu-s bune de nimic iar cu inima aia, nu stiu ce se intampla ca astea mici cica-s carnivore. A mancat in prima zi si aseara facea urat si scoatea bucatica afara
Azi am fost sa-i iau altceva si i-am luat peste alb. Si la asta face figuri. WTF?
Si in orasul asta terminat, nu gasesti nimic.
Deci ma face cu capu’ asta mica.
Cam astea ar fi noutatile.
Ar fi o noutate misto daca mi s-ar schimba culoarea ochilor din negru in verde. Asta ar fi ceva.
Hmmm, dar cum nu se intampla minuni de genul asta, n-am noutatea asta minunata pentru voi. Nici macar pentru mine.
Hai, bucurati-va de Duminica asta si sa aveti o saptamana minunata.
Hai sa va pun o piesa misto. E pentru Mister, of course!

Umm…

Tue, 27 Jul 2010 14:28:53 +0000

Ba, ca sa fiu sincera, ma plictisesc. De multe ori, chiar prea rau.
Colac peste pupaza cu serviciul, mi s-a stricat si laptop-ul. Mda, e nasol, stiu.
Noroc cu Mister ca are si el un laptop si a fost atat de dragut sa nu-l ia cu el la munca pe care o presteaza pe plantatiile de pe litoralul ~~de cacat~~ romanesc.
Zic plantatie pentru ca fiind sef p-acolo, munceste si in zilele libere. Nu e fun deloc. Bine macar ca face ceva bani.
Si nu-mi convine ca e ocupat, pentru ca daca e ocupat n-are nici timp sa vorbeasca cu mine la telefon destul de mult cat sa ma plictisesc eu
Nu ca m-as plictisi, tocmai asta este.
Laptopul-ui i se foutou placa video. Ce misto. 300 de lei sa mi-l faca. O bagatela, as zice.
Poate faceti o cheta? Pentru un om amarat, jobless?
Sau poate nu faceti. Cine mai are o inima atat de mare in zilele noastre? Aud? A da, exact! Nimeni.
Asta inseamna ca desi ma costa 200 lei sa-mi pun antena satelit Digi, mai trebuie sa ma scotocesc adanc pentru inca 300 lei.
Pai daca RDS&RCS, n-au fost atat de destepti/inspirati sa faca si la Buftea un “punct de lucru”, nu pot sa am si eu cablu de la ei, ca tot omu’ din Bucuresti. Nici net. Asa ca imi pun antena. Si net “cu stick-ul”.
Ce sa-i faci.
Da’ lasa ma, ca trec eu peste criza asta si apoi sa va vad.
In rest, astept sa plec si eu la mare. E greu pana se fac banii. Ca Mister, daca ma duc acolo nu vrea sa ma tina in casa. Desi prima zi, sigur o sa ne-o petrecem “pe camera”. Nu va zic de ce
Apoi o sa vrea sa ne plimbam, sa ajungem si in Bulgaria. Si asta necesita ceva mai multi bani. Dar nu mai multi decat daca am sta doar in Mamaia.
Eniuiei, sper ca va distrati de minune care pe unde apucati.

P.S N-am semnatura pe laptop-ul lui Mister . Da’ oricum stiti cine semneaza articolele mele minunate

Ihim…

Fri, 09 Jul 2010 12:24:06 +0000

Da, da…sunt bine, nu va faceti probleme!
Am zis sa va urez o vara minunata.
Unii chiar meritam, zic!

Caldura mare, mon cher!

Sat, 12 Jun 2010 12:13:57 +0000

A venit ma?
Cata nesimtire si lipsa de educatie! Cum si, mai ales, de ce si-o fi permis sa vina, huh?
Ne mai bucuram si noi de doua trei raze de soare intre doua ploi si niste temperaturi mici pe timpul noptii.
Aproape ca ma bucuram la gandul ca poate, daca tot se schimba atat temperaturile, sa fie cald ziua, dar frigut seara, noaptea, nu?
Macar sa stiu de ce astept dimineata cu caldura de 36 de grade la ora 9:30 a.m
Cata nesimtire, cum ziceam.
Si una peste alta sunt si singura. Sper doar weekend-ul asta.
Mda, Mister e la mare. Shit!
De unde ma bucuram ca nu mai pleaca pe 15 Iunie ci 1 Iulie, deci ar sta mai putin cu 2 saptamani la mare.
De obicei se pleaca la mare pentru tot sezonul. Doua luni si jumatate, gen.
Mama, cat de urat este gandul ca dupa ce petreci zi de zi din viata ta langa un om, brusc trebuie sa ramai doua luni si jumatate singura/singur.
Adica singura, ca despre mine vorbesc. Fiecare simte ce doreste.
Pauza, ma duc sa beau apa ca simt ca ma dezintegrez. Jur!
Cum spuneam, ma bucuram ca mai fur doua saptamani cu Mister. Apoi, a auzit si el niste chestii care ne-au facut sa ne gandim ca vor fi la mare tot sezonul, doar in weekend-uri. Ceea ce ar fi facut un organizator al cafenelei/clubului la care lucreaza, daca ar fi fost destept, sau daca ar fi stiut ca la mare nici nu umbla cainii cu covrigii in coada, nici nu se inghesuie lumea in timpul saptamanii unde au ei piscina si bucata de plaja, ca sa comande o bere la draft, niste fresh-uri si…cafea, evident.
In plus, cine este cafeneaua aia? Ma rog, nu cine ci “cine”.
Nici macar nu am auzit sa faca vreo reclama cum ca deschid ei “portile” minunate la mare, anul asta. Nici macar pe Facebook, unde cafeneaua are cont.
Am crezut ca o cafenea care se vrea de fite…dar mai bine, ma abtin.
Deci, dupa ce gustam din “fructul” placerii de a petrece doar weekend-urile fara Mister, surpriza, a plecat la mare Joi, doar pentru weekend-ul asta. WTF?
Aseara imi spune ca nu stie sigur daca vine Duminica acasa. Huh? I’m sad!
Nu vreau sa comentez prostia umana, dar e dureros, cum toti prostii cretinii si idiotii au bani, afaceri si isi bat joc de angajati si de oameni in general Pai da, ca iei ie jmecheri, ce n-ati inteles?
Asa m-as duce, daca as avea o putere si m-as infige in gatul imbecilului la care ma gandesc eu acum si nu dau nume.
Mi se pare atat de urat, de jignitor si de josnic sa-ti tii angajatii nemancati, fara bani si cu speranta ca vor avea unde dormi “la noapte”. Misto, nu?
Intr-o zi, poate o sa va povestesc cat de prosti pot fi unii. N-am nimic cu nimeni si nu ma consider vreo desteapta, dar cand vad unul mai prost, parca imi creste putin mandria.
Prietena L, a plecat la mare azi.
“Da’ de ce pleci femeie?”
“Pai e cald, hello!”
Evident. Ce intrebare tampita pun si eu.
Si n-ar fi pacat daca ai bani si posibilitati sa nu pleci?
De ce sa stai aici, in caldura asta infecta?
Ii doresc sa fie super fun si ii multumesc ca s-a gandit sa merg si eu.
Din pacate insa, nu poci.
Voua, va doresc o vara superba, racoroasa si plina de surprize misto.
Haidi pa!

Well…

Wed, 28 Apr 2010 12:56:16 +0000

Hola chicos!
Da, da…stiu spaniola. Stiam defapt. De pe vremea de dupa revolutie cand toti ne uitam la telenovele. Era ceva nou si…toti ne uitam. Nu va prefaceti ca nu mai stiti, da?
Ma rog, nu urmaream eu intreaga actiune, desi recunosc ca ma prindea subiectul, mereu acelasi, insa imi placea atat de mult cum suna limba, incat ascultam fascinata tot ce vorbeau aia.
Si, incet, incet, stiam sa vorbesc spaniola destul de bine. E adevarat ca nu era accentul spaniol, ala din Spania, but still…
Am fost chiar si la un interviu pe care l-am sustinut in spaniola.
Chiar!
Am depus un CV. Acum multi ani. Nu mai stiu exact cati. Cam 10.
Era o firma spaniola care avea un sediu si in Romania. Cautau doua persoane pentru firma din Spania. Erau acolo doua persoane care urmau sa iasa intr-un an la pensie si pentru ca vazusera ei ca romanasii sunt oameni cu frica lui Dumnezeu si foarte muncitori (pe atunci), au dorit n mod special doi angajati din Romania.
Si ma suna un nene, directorul din Romania, sa ma cheme la un interviu. Mi-aduc aminte perfect cum s-a intamplat. Veneam de la terasa (cola de dimineata, pe-atunci) si imi suna mobilul. Numar necunoscut (nu privat), raspund si ma ia domnul respectiv direct in spaniola, pentru ca eu mentionasem in CV ca stiu limba. Ma rog, nivel mediu ca nici romaneste nu vorbim noi perfect.
M-am panicat doua secunde dupa care am vorbit foarte liber si frumos, am inteles exact unde trebuia sa ajung la interviu a doua zi si am inchis.
Eram tare mandra ca nu-mi imaginasem totusi ca sunt atat de buna
M-am prezentat la interviul cu pricina. Mai erau doua fete si un baiat.
Mi-am asteptat cumintica randul. Eram cu prietena mea Monica si cand m-a strigat am intrat amanadoua in birou. Domnul respectiv nu a fost deloc deranjat de faza asta. Ai nostri sigur ar fi dat-o pe ea afara, evident.
A fost mai intai o discutie libera despre cum stiu atat de bine limba, i-am explicat de serialele minune si apoi a urmat un fel de test, in care imi erau date anumite situatii la care eu trebuia sa scriu ce as face daca as fi fost pusa in situatiile respective.
Foarte tare. Ete ca m-apucai de scris si scrisei si scrisei, pana cand trecu timpul alocat testului si a trebuit sa raspund.
Acum, eu precizasem in CV, cum era si normal ca nu stiam sa si scriu in aceasta minunata limba. Ca la tv-u’ decat auzeam limba.
Si, evident ca testul meu era scris intr-o spaniola de balta.
Si atat de incantat a fost domnul de raspunsurile mele si de felul meu de a fi, incat a zis ca sunt angajata si ca imediat trimite un fax in Spania cu raspunsurile mele…minunate, de altfel
Moment in care m-am panicat. Din nou.
Ummm…ce fax? Care Spania? Se mentioneaza in CV-ul meu ca nu stiu sa si scriu in aceasta limba.
Panica la domnul, de data asta. “Nu stii sa scrii?”, “Nu!”
Panica la amandoi.
La el ca nu mai avea omul pe care il si vedea angajat si la mine ca pierdusem job-ul vietii mele.
Cazare si masa asigurata in Spania si un salar’ de 1500 euroi, la vremea aia.
PANICA!
Am balmajit ca pot invata sa si scriu, sau macar sa vin cu testul asta a doua zi, scris corect.
Nu s-a putut
Pentru ca nenii din Spania asteptat raspunsul in ziua aia.
WTF?
Eu si mirobolantul meu noroc. Cred ca am lipsit cand s-a impartit norocul.
Desi, nu de tot; cred ca am ajuns si am mai prins totusi foarte putin
Cam asta fu cu spaniola mea. Pacat ca intre timp, am mai uitat foarte multe chestii. Pacat.
La un moment dat ma imprietenisem pe Myspace cu primarul din Mallorca
Mai stateam cu el de vorba…cu greu. Nu-mi mai gaseam nici 50% din cuvinte.
Asta este.

Trecand peste asta, daca credeati ca le-ati vazut pe toate, ei bine…

“Di facut mătărânga tare!”

Va pup.

Girls only….cred!

Fri, 16 Apr 2010 12:22:26 +0000

Leapsa noua!
De cand nu am mai primit/furat o leapsa….
Chiar imi lipsea.
Eh, pentru ca Ada s-a gandit la mine, ma grabesc sa “rezolv” leapsa primita.
Ia sa vedem:

1. De cate ori iti speli fata pe zi? Pai cam de doua ori. Dimineata si seara, cand ma demachiez.

2. Ce fel de ten ai? Foarte uscat. Mari probleme am din cauza lui.
3. Cu ce iti cureti fata? Apa si sapun lichid. Cand ma demachiez ma spal cu apa pe fata si apoi folosesc disc cu o solutie demachianta pentru ochi. E mai light. Apoi OBLIGATORIU crema, si/sau ulei de masline.
4. Ti-l exfoliezi? Nu chiar *whistle*
5. Ce brand obisnuiesti sa folosesti? Brand de? Presupun ca tot legat de demachiante &stuff. Pai…Nivea ca este mai grasa crema, demachiantul tot Nivea este, dar am si niste crema de fata de la Garnier. Aia rosie. Ultima. E buna.
6. Ce crema folosesti? Pai zi/noapte Nivea DNAge si Garnier rosu. As vrea sa incerc Olay. Mi-e cam frica ca este cam scumputa si daca nu mi-e buna….
7. Ai pistrui? Nu.
8. Folosesti crema pentru ochi? Nu, se aplica tot crema de fata.
9. Ai fost sau esti predispusa la acnee? Nope. Niciodata. Rar imi apare cate un cos. Mai am cateva puncte negre, dar ma descurc.
10. Ai avut nevoie vreodata sa folosesti Pro-Active? In urma unui search pe Google, aflu ca este ceva contra acneei si, cum ziceam mai sus….
11. Ce fond de ten folosesti? Am doua, amandoua Revlon, unul special pentru ten uscat (si normal. nu vad legatura ) si unul Age Defying. Cam scumpe, dar…ce nu fac fetele pentru tenul lor. Unele fete!

12. Dar anticearcan? Revlon. E d-ala gen pix. Il invartesti de la cur Bun.
13. Ce nuanta a pielii ai? Cam deschis. Dadea bine cand eram vopsita Blue-black.
14. Ce crezi despre genele false? Mi se par foarte incomode, solutia adeziva este execrabila. Am vrut sa-mi pun “implanturi” dar cica nu trebuia sa ma spal pe ochi si alte chestii cretine de gen….si m-am lasat pagubasa. Si-a pus prietena Jammi si a stat vreo luna pana si-a revenit cu genele ei naturale. Bleah!
15. Stii ca trebuie sa-ti schimbi mascara o data la 3 luni? Nu. De ce ar trebui sa fac asta? Il schimb cand mi se termina. Defapt ce sa schimb anume? Marca?
16. Ce brand de mascara folosesti? Maybelline. Folosesc brandul asta de vreo 3 ani. Imi place. Acum am ultima mascara. Roz.
17. Sephora sau Mac? Sephora, clar. Spre rusinea mea (!?!) nu stiu ce este MAC. O sa ma documentez.
18. Ai un card Mac Pro? Iar Mac? Am cateva carduri de credit, unul de salariu si unul de Metro.
19. Ce instrumente pentru machiaj folosesti? Hahaha. Ce intrebare cretina. Pai degetele. Se folosesc cel mai bine pentru fondul de ten, periuta de la mascara si pensula pentru brush. Ah si time to time cand imi dau cu culoare pe pleoapa (negru), mai am o pensulica speciala.
20. Folosesti baza de machiaj sau primer pentru ochi? Nimic din toate astea. Cu tenul meu uscat…cat mai putine chestii. Nu-mi place fata incarcata. Doar crema de zi. Si anticearcan
21. Dar pentru fata? Vezi mai sus si in loc de anticearcan, fond de ten.
22. Care este culoarea de fard preferata? Negru. Am ochii negri si daca folosesc…roz, de exemplu, parca sunt batuta . Verde, albastru, mi se potriveste, dar nu-mi plac. Oricum prefer tusul sau creionul. Rar folosesc fard de pleoape.
23. Folosesti creion sau tus? Ambele. Depinde ce machiaj vreau.
24. Cat de des iti bagi creionul in ochi? Niciodata. Nu stiu de ce. Imi mai bag mascara in ochi, dar nu e ceva nou
25. Ce crezi despre pigmenti? Pentru?
26. Folosesti machiaj mineral? N-am incercat. Ie bune dă ceva? Adica pentru tenul meu, zic!
27. Care e rujul tau preferat? N-am asa ceva; nu folosesc. Doar lipgloss.
28. Dar lipgloss? Sunt indragostita de Victoria’s secrets. Nu se gasesc in Romania din pacate. Am si Lancome, dar nu ma omor dupa el.
29. Care e blush-ul tau preferat? N-am preferinte. Bun e ala care sta pe fata.
30. Iti cumperi produse de machiaj de pe Ebay? Never! N-as face asa ceva. Pai pana nu vede ochiu’ meu, pana nu simte nasu’ meu….
31. Iti plac magazinele cu produse cosmetice? Daca ma lasi intr-un d-asta….n-ai treaba cu mine. Daca e si plin de parfumuri…Wooohoooo!
32. Mergi la Cosmetic Company Outlet? Avem asa ceva aici? In tara la noi zic? :O :O :O
33. Ai luat vreodata in considerare sa faci cursuri de machiaj? Da. Dar nu am facut. M-am specializat pe parcurs
34. Uneori esti stangace cand te machiezi? Never. Am dexteritate. Chiar si ochii imi ies la fel amandoi . In plus, ma machiez in maxim juma’ de ora (suna mai “putin” de 30 de minute). Depinde de “greutatea” machiajului.
35. Numeste o “crima” in ceea ce priveste machiajul. Machiajul “glet”, machiajul super colorat.
36. Iti plac culorile aprinse sau cele neutre in ceea ce priveste machiajul ochilor cat si buzelor? Depinde de eveniment. De obicei, cum spuneam folosesc doar creion sau tus. Si daca folosesc doar negrul ca si fard de pleoape…zic ca e destul de “aprins”. In ceea ce priveste buzele, daca ai un machiaj aprins la ochi, automat se foloseste o culoare cat mai pala pe buze, sau daca folosesti tus, poti folosi atat lipgloss/ruj neutru cat si o culoare aprinsa (rosu, gen).
37. Care celebritate are intotdeauna un machiaj impecabil? Sunt multe, la cati bani dau profesionistilor. Totusi JLo, este de departe celebritatea cu un machiaj impecabil. Indiferent de machiaj.
38. Daca ar trebui sa iesi din casa folosind un singur produs de machiaj care ar fi acela? Hai ma, doar unul? Pai orice femeie trebuie sa stie ca cel mai folosit si folositor este mascara. Dar as adauga si un anticearcan. May I?
39. Iesi din casa fara sa te machiezi? Da, doar daca ma duc pana la chioschiul de langa bloc. Altfel e urat.
40. Crezi ca arati bine si nemachiata? Nu stiu. Mi s-a spus ca da. Oricum, arat ca o pustoaica fara machiaj. Dar nu-mi place ca am cearcane. Nu adanci. Ca toate femeile care se machiaza dealtfel. Si nu ma refer la cele de 18 ani, la naiba!
41. Din punctul tau de vedere, care e cel mai bun brand in materie de cosmetice? Habar n-am! Personal zic ca orice produs merge la tenul meu, pentru mine este perfect.
42. Ce crezi despre makeup? Este de departe un must have. Si nu vorbesc la misto. Cat de putin, dar sa fie. Decat sa-ti vada toata lumea punctele negre de pe nas si cearcanele de la ochi…mai bine folosesti un fond de ten. Zic si eu.

Gata? Shit! Imi intrasem in mana.

Acum, cine vrea sa ia aceasta “secretoasa” leapsa, e liber sa o faca. Mi-e lene sa o dau eu mai departe. Hihihi.

Eu sau ele?

Tue, 13 Apr 2010 14:34:32 +0000

Dupa luni bune de la ultima patanie, mi-am zis ca este cazul sa ma mai tund putin, sa-i dau si eu o forma parului astuia, care crescuse destul in 8 luni.
Nu mai avea nicio forma, trebuia tinut mai mult prins si, evident, intins cu placa cand il lasam liber.
Ei bine, imi sun stilista. Raspunde un…cineva, cel mai precis sotul ei.
Ea nu era. Cica plecase in…nu stiu ce tara si nu stia cand se va intoarce. Mi s-a parut ciudat. Sa nu fi stiut barba-su pentru cat timp plecase?
Ori i s-a furat telefonul; zic, nu stiu!
Si iata-ma din nou fara coafeza. Stilist, nestilist, tot coafeza se cheama. Ma rog!
M-a luat disperarea in secunda doi, pentru ca stiu ce am patit in vara. SI stiu cat noroc de stilist bun am.
Dar ma calmez si imi zic ca trebuie sa astept cuminte sa se intoarca in tara. Daca chiar o fi plecata.
Astept o saptamana, sun din nou…telefonul inchis. Mai astept cateva zile, apoi inca o saptamana si tot inchis.
OMG!
Ce ma fac? Unde sa ma duc? Unde sa ma duc ca sa nu dau 100 de lei si sa plec si plina de nervi, eventual sa o si bat p-aia. Nu mi-ar parea rau de bani daca as sti ca decurge totul bine.
Trec in vizita pe la prietena Mihaela [Apropos, iarta-ma ca am uitat cu desavarsire de ziua ta, anul asta. Ma simt ingrozitor. Ieri mi-am dat seama si nu am indraznit sa te sun. Shit!] si imi spune ca ea cu inca o colega au mers si s-au tuns unde se tunde patroana lor. Si fosta mea patroana.
Coaforul cu pricina era la 2 minute de biroul lor, asa ca decid in disperare de cauza sa imi asum riscul de a-mi aranja podoaba capilara acolo. Parea a fi un loc miraculos.
Ajung, nimeni in coafor. Ma asez pe scaun, cer niste reviste de frizuri ca sa-mi fac o idee si sa-i pot arata stilistei ce anume vreau. Eu mai ciufuta asa.
Si in timp ce ma uitam pe revista care defapt nu era revista ci niste printuri cu poze cu diverse frizuri, scoase de pe internet, ii explic fetei ce anume vreau; ea dadea aprobator din cap, semn ca intelege perfect ce doreste caprioara. Adica eu.
Stilista tinerica, frumusica, o placere sa stau pe scaunul ei. Ii povestesc ca vin la ei in urma mai multor recomandari si cuvinte frumoase si fata purcede la treaba.
Eu cu poza in fata. I-am lasat-o sa-si mai arunce un ochi.
Ideea tunsorii mele a fost una simpla. Scurtat putin, filat (din foarfeca), cu volum in partea de sus.
Simplu, zic.
Termina, mi-l aranjeaza putin, platesc, ii las si tips evident si plec.
Arata oarecum ok. Trec iar pe la Miha si-i arat “chestia”. O intreb daca am volum si ea imi raspunde ca nu prea.
Aici m-am panicat. Oricum nu mai aveam ce face.
Ajung acasa tremurand de nerabdare sa-mi spal parul sa se poata aranja tunsoarea si surpriza…no volume!
Deloc. Parca aveam capul tesit. Arata oribil.
Pe langa asta, in partea dreapta am o…gaura, ca sa zic asa. Proasta a filat prea mult si arata groaznic. In partea cealalta e mai ok. In plus a filat prea mult si evident ca parul si-a pierdut forma si volumul.
In concluzie, parul prins sau intins cu placa. Deci nimic nou!
Nu stiu de ce numai eu dau de asemenea cretine si cum dracu mai practica aceasta meserie?
Ori sunt eu nebuna?
Ar fi si asta o varianta, nu zic nu. Dar totusi.
Voi unde va tundeti?
Exista printre cei ca ma mai citesc o persoana care stie sa tunda? Care stie ce sa faca cu foarfeca?
Aveti vreuna dintre voi un stilist care merita “sacrificiul”?
Lamuriti-ma ca o iau razna.
Am sunat-o din nou pe stilista mea si telefonul tot inchis.
Cu prima ocazie, merg direct la ea la coafor. Sper sa nu merg degeaba pana acolo totusi. E destul de departe.
In rest, totul ok.
Ma rog, Mister era sa-si reteze un deget si eu sa-mi sparg nasul, dar suntem ok.
El are degetul doar ciupit in mai multe locuri si eu doar mi-am taiat nasul . Am avut noroc si nu s-a spart.
Saptamana frumoasa.

Povesti, povestiri, amintiri

Mon, 22 Feb 2010 15:10:33 +0000

Citind blogul lui Cabral (n-are sens sa mai pun link catre blog. toata lumea stie unde il gaseste, la naiba!), mi-am adus aminte din nou de copilarie, de toate lucrurile frumoase pe care le faceam.
Mi-a venit ideea sa scriu acest post pentru prietena mea Dori. Este prietena mea de cand aveam 3 ani.
Va vine sa credeti?
Am stat in acelasi bloc, la parinti si ne-am rugat, cand s-au impartit apartamentele de la ANL sa stam in acelasi bloc. Surpriza? Stam in acelasi bloc.
De-a lungul vremii, ne-am injurat, batut, barfit (copilarii, ce vreti!), indragostit impreuna, nu ne-am vorbit, am cazut in fata acelorasi baieti, doar pentru ca incercam sa mergem cat mai drept si mai “in figuri”, desi pe jos era gheata, am vazut aceleasi filme, am cantat aceleasi melodii, scrise cu grija in “caietul cu melodii”.
Impreuna ne chinuiam ascultand, oprind si reascultand melodii englezesti, sa le scoatem versurile. La astea le scoteai mai greu. Plus ca nu intelegeam chiar tot si unde nu intelegeam…inventam un cuvant care semnana cu ala pe care-l auzeam noi pe caseta.
Of, Doamne! Unde naiba au zburat acele vremuri?
Vremurile alea in care stateam in curtea Policlinicii si ne antrenam la gimnastica pentru campionatul dintre blocuri.
Vremurile alea in care ii dispareau mamei carti din colectia ei pretioasa. Trebuia sa dau cadouri pentru locurile 1, 2 si 3, nu?
Vremurile alea in care daca Dori avea codite si isi schimba rochita, automat trebuia sa fac la fel si invers.
Vremurile alea cand stateam in fata blocului unui anumit baiat, Vali. Eram mai multe fete aliniate la el pe banca si el era in fata noastra, cu un ciuline in mana. Privindu-ne atent, ne-a anuntat ca cea pe care o va lovi ciulinele, este cea pe care o iubeste. Vai ce ne batea inima, petru ca toate il iubeam. Mai ales Dori. Si el a dat cu ciulinele in mine. Am fost atat de bucuroasa incat am crezut ca lesin.
Dori, s-a cam suparat, desi mai tarziu, cand a mai crescut putin, a fost iubitul ei pentru o scurta perioada. Nu prea erau perioade lungi in “relatii” p-atunci. Nu exista simtul posesiunii atat de acut ca acum. Stiam sa fim copii. Sa facem ce fac copii. Eh!
Dori mai avea un frate care era mai mare decat noi si se presupunea ca are grija de noi si o sora. Mai aveam cativa copii la bloc, cam de aceeasi varsta. Si pe la blocurile de langa. Inclusiv cei doi veri ai mei. Mama ce iesea cand o puneam de-un “Lapte gros”, “Pititea”, “Flori fete”, volei, “Tara, tara vrem ostasi”.
Parca retraiesc acele clipe chiar acum. Era atat de frumos. La volei toti radeau de mine. Pentru ca eu cand dadeam in minge scoteam un sunet, in icnet si toti se distrau pe seama asta. Dar nu cu rautate cum ar face acum copii. Cum care copii? Astia cu internet, sex, droguri, minimal, playstation 3, etc, in cap!
Sunt atatea amintiri ca mi-ar trebui o carte sa le pot insirui pe toate. Primele saruturi furate de baieti (al meu a fost cu un coleg de clasa de-al ei), primii “gagici”, prima atingere de mana intre noi si “gagicii” nostri. Astea erau sentimente atat de minunate p-atunci. Baietii nu sareau pe tine “din prima” si aveau cu totul alte chestii in cap decat futai.
Ce sa inteleaga copii de acum ce este ala un fior, in afara de cel sexual, evident. Atata vreme cat tu ai 10-12 ani si “urli” pe internet ca ti-o tragi cu cine si pe unde apuci si ca faci sex oral de la 10 ani. Come on!
Poate o sa spuneti ca sunt eu inapoiata, dar nu este asa. In loc sa evoluam, involuam, va zic eu.
Sa revin!
Daca ati stii cate amintiri avem impreuna si cat radem ca doua babute cand ne aducem aminte cum s-a indragostit ea de cel ce avea sa-i devina sot si au decis sa fuga impreuna…
Au pus totul la cale cu atata minutiozitate si eu a trebuit sa fiu martora. Eram mai marisoare atunci. Aveam 18 ani eu si ea 19. M-au lasat amandoi in urma plangand si privind cum dispar in zare. Si cu povara groaznica de a-i spune mamei ei (teroarea copilariei noastre) ca ea a fugit cu iubitul ei.
Toate astea sunt atat de departe acum. Ea nu mai este cu acel barbat, are un baiat care este aproape barbat.
Suntem, cum spuneam, in continuare prietene si desi in anumite perioade ale vietii am fost despartite, totusi ne-am avut mereu una pe alta si ne avem si acum. Asta ma face fericita ca de-o viata stiu ca este cineva pe care ma pot bizui la orice ora din zi si din noapte pentru un ajutor cat de mic.
Pe ea am sunat-o la 5 a.m cand mi-a fost rau, pe ea am sunat-o sa-mi faca un masaj daca ma durea ceva, ea imi raspundea la telefoane la 2 fara a.m, doar pentru ca erau becurile arse pe scara si mie mi-e frica de intuneric, pe ea am sunat-o daca nu aveam o ceapa, verdeata, cartofi sau un morcov.
Cu ea fumam in fiecare dimineata la cafea si plangeam, prima data cand am ramas fara serviciu…
Multe. Sunt foarte multe.
Asa ca Dori, eu sunt prietena ta in fiecare zi!

Ummm…da!

Sun, 21 Feb 2010 14:40:26 +0000

Cum va e Duminica?
Eu iar am lasat treaba toata pentru azi, asa ca nu ma plictisesc. Am luat totusi o pauza de la treaba sa va spun ca sunt ok inca, desi nu mai scriu atat de des.
Si, ca sa inteleaga tot poporu’ de ce…pentru ca stau si nu fac nimic interesant, din trafic nu mai e nimic nou de scris, asa ca…
Am iesit Joi cu fetele, un girls night, la The Gang. Sa-mi fie cu iertare, dar clubul ala…ewww!
Am ajuns pe la 00:00 (sa zicem). Trebuia sa nu depasim 00:00 ca sa ne putem lua masa, altfel o pierdeam. Nu au auzit si ei de sfertul academic? In plus, same old shit: daca vrei masa, consumatie obligatorie. Sticla gen. Nasol asa pentru ca nu toata lumea bea la fel. Si fac o paranteza si spun ca la Mister la club, aka Biavatti, poti sta la masa fara consumatia “clasica”: sticla plus red bull sau suc ceva, pentru combinatie. Ma rog!
Nu era nici naiba, dar era AC-ul pornit ba nene. Cred ca erau maxim 17 grade. Am innebunit de frig. Toate! Mai intrau persoane inauntru si, initial nu stiam de ce intra atat de imbracate. Aveam sa-mi dau seama curand. Ba nene, am inghetat! Mi-au trebuit ore sa ma incalzesc. Noroc ca Mister a terminat treaba destul de devreme si pe la 2 fara a.m, am plecat din The Gang. Nu mi-a placut. Sa zicem ca atmosfera este una misto, muzica ok, dar multe, multe pitzipoance. Multe ba! Si cateva cupluri. In rest numai pe agatat nene.

Am vazut niste ținute de cadea mâța-n coada.
Doamne, m-am crucit, zau. Si sunt destul de indulgenta, zic!
S-au facut multe poze. Cica se vor gasi pe Facebook. Mai ca-mi vine sa caut printre poze, daca le gasesc si sa va arat cateva tinute.
(Da, n-am gasit. Evident, nu am stiut unde sa ma uit. )
Sa trecem peste. Oricum era interesant de invatat cum sa ne imbracam pentru club.
Vineri nu am iesit. Si aseara am fost cu Mister la ziua unui prieten. Azi este ziua lui so: La Multi Ani, Radule! Sa ai parte doar de bine si de mult frumos in viata!
Azi mi-am baut cafeaua la Mister la cafenea, un fresh si un pahar cu apa si gata. M-am hlizit cu povestile celor care lucreaza mai demult la fostul Belucci si am plecat spre casa.
Am vrut sa ajung pana la Ikea, sa caut niste jaluzele misto pentru bucatarie, dar m-a luat lenea intre timp, asa incat am ajuns la ai mei, m-am aprovizionat cu chestii si la munca acum
Sper ca ati avut un weekend misto si sper sa aveti o saptamana si mai misto.
Ma gandeam…nu v-am mai pus demult niste muzica, huh?
Enjoy

Ghinion?

Tue, 16 Feb 2010 18:03:00 +0000

De ce cred mai toti barbatii ca femeile sunt cele mai proaste soferite. Nu, serios!
Nu zic ca unele nu sunt, dar nu toate. Multi barbati sunt chiar mai prosti decat 2-3 femei la un loc. Da, da, nu radeti.
Va dau un singur exemplu si cred ca e de ajuns.
Ieri plecam in Bucuresti. Cum v-am mai spus, drumul Buftea-Bucuresti, este presarat de gropi, gropite si cratere. Multe, una langa alta, pe alocuri.

(Nu am ales intamplator poza asta. Chiar seamana nu cosmarul zilnic Buftea-Bucuresti. Mi-e si groaza sa merg la revizie si ITP luna viitoare. Si cum pana se face vremea frumoasa, nu pot repara nimic, autoritatile merg pe burta…ca de obicei)

In fata mea era un nene cu o dubita. Ba, la fiecare groapa, el semnaliza. Daca le lua pe partea stanga, dadea semnal stanga si invers. Cum ma sa faci asa ceva? Cum?
Asta mi s-a parut cel mai stupid lucru ever!
Si mai sunt soferii aia minunati care in loc sa atentioneze colegul de trafic din spatele lui, din timp ca vrea sa vireze, el ce face? Frana, semnal, stanga/dreapta! Hello!
Problema e ca asfaltul, sau ce-a mai ramas din el, este cam alunecos si daca il busesti pe un idiot de genul asta, tu esti de vina. Ca nu ai respectat distanta regulamentara. Pai chiar daca o respecti, in momentul in care idiotul pune frana brusc si schimba directia de mers, nu prea mai ai ce face.
Citeam la Nina ca a avut 2 accidente in 2 zile.
La cum se circula pe stradutele din Bucuresti, nici nu ma mira.
Multumesc celui de sus ca nu am facut niciun accident de cand mi-am luat permisul.
M-am accidentat singura, putin dar nu e mare lucru.
In schimb eu am ghinioane de ceva timp.
Da’ multe si unul dupa altul.
Intai fu ala cu serviciul, apoi au mai urmat altele mai marunte.
Unul dintre ele mi s-a parut de-a dreptul nesimtit.
Am fost la Mister la cafenea Vineri. Ca este karaoke jos in club. Si pentru ca nu a lucrat si erau niste prieteni acolo, am zis sa mergem si noi (ceasu’ rau )
Am parcat frumos masina, chiar aproape de cafenea (ma si bucuram ca am prins un loc atat de bun si de aproape), am intrat, ne-am destrabalat putin si pe la 1 si ceva am plecat spre casa. Cand ajungem in fata masinii, zapada pe ea. Pe capota mai exact. Dar nu era zapada proaspata ci una “statuta”. Ma uit la celelalte masini, nimic. Ma bufneste, evident rasul.
Ajunsi langa masina, scot matura din portbagaj si Mister incepe sa dea zapada.
Unde am parcat eu masina era un restaurant. Adica cred ca era restaurant. Nevermind.
Cand ne-au vazut, baietii care lucrau acolo, au iesit imediat si ne-au zis ca verificam capota ca s-ar putea sa fie putin infundata ca in momentul in care a cazut zapada (mai mult gheata), s-a auzit un zgomot urat si lor li s-a parut ca mi-au indoit capota.
Da, asa era.
Misto! Dintre toate masinile parcate, tocmai pe a mea a trebuit sa cada chestia aia de pe acoperis, nu?

Pentru ca toata lumea a povestit cum fu de Valentinu’ asta, eu nu mai scriu. Oricum, nu am facut nimic interesant. Doar am iesit putin prin oras…Sambata. Dumninica mici cumparaturi si..am primit un telefon.
M-am bucurat, pentru ca imi doream un telefon. Defapt doream sa schimb un telefon de care eram mai mult decat plictisita. Si cum ofertele sunt misto, exista si puncte, m-am ales cu un Samsung Corby.

Al meu este portocaliu. Acum daca ma gandesc, mai bine imi luam alb, sau…galben. Anyway. oricum vine in pachet cu 3 capace de schimb. Unul negru, unul portocaliu cu cerculete si unul portocaliu simplu. Macar ii pot schimba culoarea. Hihi.
Imi place si sunt destul de multumita de el, dupa ce l-am butonat 3 zile.
Ah si am mai primit niste chestii de la mama si ceva ce mi-am luat singura.
Deci a fost dragut
Cam atat pentru azi.

Primit, executat!

Thu, 11 Feb 2010 22:43:37 +0000

Aseara radea Mircea Badea de noi astia care cica preluam sau furam lepse ca sa avem un subiect de scris.
Rautacios, dar are pe undeva dreptate. Nu preiau/fur lepse ca nu am ce scrie. De multe ori, nu am chef sa scriu, sa ma…destainui, sa-mi spun frustrarile. Si-atunci mi se pare mai dragut sa preiau/fur o leapsa, pentru distractie.
Si cu lepsele astea, lumea mai “citeste” putin din ceea ce suntem noi, dincolo de ceea ce lasam a se vedea.
Anyways, Ada, care ma stie o leapsa addict, mi-a plasat doua lepse, pe care le preiau cu placere.
Am sa fiu cat mai deschisa.
Prima leapsa presupune sa pun aici o poezie inspirata de eterna muza -femeia- urmata de o poza in care se presupune ca eu arat fabulos.
Well, sunt cateva versuri care sunt mai degraba un autoportret al tuturor femeilor.
Mi-au placut de cand le-am auzit prima data si le postez cu drag aici, desi sunt in engleza, insa nu s-a precizat limba in care trebuie sa fie scrisa poezia. Banuiesc totusi ca marea noastra majoritate cunoaste macar putina engleza si, in concluzie, mai toti vor intelege versurile.
Versurile sunt dintr-o piesa a lui Alanis Morissette – I’m A Bitch
N-am sa pun toate versurile pentru ca sunt destule, dar pun piesa la sfarsit

I’m a bitch I’m a lover
I’m a child I’m a mother
I’m a sinner I’m a saint
I do not feel ashamed
I’m your hell I’m your dream
I’m nothin’ in between
You know, you wouldn’t want it any other way

I’m a bitch, I’m tease
I’m a goddess on my knees
When you’re hurt
When you suffer
I’m your angel undercover
I’ve been numb
I’m revived
Can’t say I’m not alive
You know I wouldn’t want it ANY other way

Astea ar fi versurile. Cu poza este mai complicat, pentru ca mie nu-mi place cum ies in poze. Da. Asa sunt eu. Deci nu pot gasi si nici nu am rabdarea necesara sa caut poza perfecta , asa ca am sa pun (totusi) o poza care apare ori de cate ori postez la voi un comentariu.

(Poza scoasa )

Ma mai gandesc apoi daca poza va ramane si de maine incolo.
Pentru a doua leapsa trebuie sa raspund la niste intrebari. Cum ar fi:

Cat din viata personala expui scriind pe blog? Cam tot ceea ce scriu aici are legatura cu viata mea personala. Nu inventez nimic. E aproape ca un jurnal, numai ca nu atat de…intim. Ca fiecare scriu despre ceea ce mi se intampla, imi scriu frustrarile, bucuriile, poate chiar tristetile. Sunt un om si asta spune tot.

Cu ce iti dauneaza blogul? Sa-mi dauneze? Cu nimic. Daca mi se parea daunator, nu imi mai faceam blog, sau incercam sa scap de el. Sunt insa persoane care considera ca daca ai un blog, sau stai pe internet, nu ai viata. Poate asta sa-ti dauneze la…imagine. Va anunt ca am viata. Si inca una plina. Imi fac timp sa scriu si sa citesc. Oricum, nu-mi ia prea mult. Cand ma apuc sa scriu, scriu. Nu am devenit cunoscuta, nici nu-mi doresc asta. Am cunoscut insa cateva persoane interesante de la care, poate, am avut ceva de invatat. Si asta m-a bucurat.

Ce reactii permiti? Permit orice, atat vreme cat nimeni nu jigneste e nimeni. Fiecare este liber sa aibe o opinie, sa ma critice sau sa ma aprecieze. Wtf, traim intr-o lume libera, asa ca…exprimati-va! Imi plac oamenii sinceri, deschisi, oamenii care nu sunt lasi si stiu sa dezvolte o idee cu care sa imi arate ca am gresit. Nu imi plac fatarnicii. Deci, daca nu vreti sa jigniti, va este permis orice.

Cam asta a fost. Nu am sa dau leapsa mai departe, pentru ca, sincer, nu stiu cui. Asadar, cine se simte in stare, sa o preia. Sunt curioasa sa vad si ce scriu altii.

LE Ma scuzati ca am indraznit sa incurc interpreta piesei de mai sus, insa asa mi-a fost “oferita” de google si 220.ro. Daca nu va convine, sunteti invitatii mei sa le “bateti obrazul” lor. Daca nu o puteti face, atunci, shut up!

Altceva?

Ma’ bad!

Tue, 09 Feb 2010 13:34:37 +0000

Ok, ok, am uitat!
Au fost chestii naspa in viata mea in ultimele zile, asa incat mintea mea nu a prea stat la blog &stuff.
Totusi am intrat, mi-am citit favoritii si asa mi-am adus aminte ca am primit acelasi “premiu” de la doua persoane si nu am onorat postarea premiului cu cele cateva cuvinte care trebuie sa-l insoteasca.
Premiul meu vine de la Marmotica si de la Alezzu.
Mai inainte de toate trebuie sa le multumesc pentru ca ma plac. Asa cu tampeniile mele. Ca stiu ca am destule.
Dar, cum zice si motto-ul meu, “daca vrei sa ma vezi, priveste dincolo de ceea ce vezi, priveste dincolo de suprafata”.
Premiul acordat este, cumva, o onoare pentru mine si acesta este:

Am inceput acum un an si jumatate sa scriu pe un blog gazduit mai intai de wordpress.com, apoi de 8 Martie anul trecut, am primit de la prietenul iGraphix acest domeniu si a inceput sa semene mai mult cu ceea ce sunt eu.
Puteti apela la iGraphix pentru orice. Este foarte bun in ceea ce face si va poate ajuta cu orice.
Desi stiu ca cei carora le voi da premiul s-ar putea sa nu-l onoreze, imi fac “datoria” si cum fiecare Scriitor Superior trebuie sa dea premiul la 5 prieteni bloggeri speciali, o sa il dau si eu mai departe pentru: Baghy, EMulte, DeModaVeche, Nina (desi stiu ca l-a mai primit) si Sfinx.
Ordinea este doar una alfabetica, nu este o ordine dupa preferinte. Imi plac toti.
Saptamana buna!

Noooo!

Fri, 05 Feb 2010 09:56:08 +0000

Ba, fugi d-aici!
Asta nu mai este un must-have? No waaaaay!
Or sa zica in cor za pitzi (sunt pe laptop-ul lui Mister, Mac. nu stiu sa scriu aici cu diacritice so, shush!)
Saracele, ma!
Cum sa mai faca ma ele acum pozite, cum sa mai fie ele jmecsi? Cum ma?
Toate avem o fata de poza, cum ai zice. De exemplu eu, ca sa ies cat de cat bine, trebuie sa ranjesc…oarecum. Alftel, ies ca un cur.
Sau sa fiu beata. Alea imi ies mereu, ca rad oricum si nu trebuie sa mai iau fata de poza.
Dar, nu prea beau (*whistle*). Da, da. Nu va mirati. Nu beau prea des pentru ca sunt cu masina, la naiba.
Ma rog, e confortabil, dar nici nu ma pot desfasura prea tare.
Nu v-am zis de Revelion? Eram fericita ca-s fara masina si ma gandeam ca o sa beau mult si, eventual ma si imbat (ametesc ma rog, ca doar sunt o doamna). Nu mi-a iesit deloc. Da’ deloc. Am baut destul. Si shot-uri. Nimic. M-am cam enervat, dar a trecut.
Btw, s-a mutat Mister cu serviciul. La fostul Belucci. Biavati acum…something. N-am ajuns inca. Il las sa-si faca intrarea, sa vada care-i treaba si apoi imi fac si eu aparitia
Cica e un local de fite, oarecum. Cafenea si club, Vinerea karaoke, astea. Sa vedem cum o sa fie.
Revenind la poza si la subiectul postului, e groaznic ce se intampla, nu?
Banuiesc ca jumatate din pitzi au vazut poza asta, asa ca sunt deja in doliu si, pentru cele ce nu stiau, iata. Va ajut eu. Ce fata buna sunt. Sa ma scuip sa nu ma deochi.

Am si eu cateva poze oarecum la fel, dar facute la misto cu fetele. Baute fiind, of course!
In alta ordine de idei, sunt acasa. Cica astept doua saptamani decizia noului SS. Adica se va hotari el in doua saptamani pe cine si cum pastreaza.
Vrajeala mai proasta si mai falsa ca asta nu am vazut in viata mea
Si el deja si-a angajat 2 baieti. Da, doar baieti. I woder why! Sau nu ma intreb ca nu ma intereseaza. Perversii de genul asta ma lasa rece. Imi provoaca sila chiar. Si cand te gandesti ca ei ne conduc…
Ma rog, neinteresant.
Ieri am fost in Bucuresti cu ceva treaba si mi-am zis sa numar gropile pana la intrarea in Bucuresti, doar pe partea mea de drum. M-am oprit pe la 103, pentru ca era sa fac doua accidente din cauza a doi idioti. Un el si o ea.
Pe ea am vrut sa ma dau jos sa o iau la picioare. Si eu si Mister, dar m-am abtinut. S-a aruncat ea pe trecerea de pietoni ca “e dreptul ei”. Ce e? Dreptul tau?
Poate stangul tau.
Astia inca nu au inteles ca nu au niciun drept atata vreme cat trecerea nu este semaforizata. Norocul ei ca era uscat pe jos si au tinut franele.
Apoi se oprise in mijlocul trecerii de pietoni si comenta. Incurcase ea toata circulatia. Toata lumea o injura, ea nimic. Cu gura mare. Ce-as fi luat-o la pumni. Imi venise apa-n gura de pofta de o bataie.
Si am mai injurat pe cineva. Da’ rau. Am luat si am dat tot ce se putea lua si da. Ca la cate gropi am luat, nu aveam cum sa nu zic nimic. Daca o sa am probleme cumasina, le duc si factura de la service.
Cum ziceam intr-un alt post, ocolesti o groapa, dai in alta, pentru ca pe alocuri sunt 3-4 gropi, una langa alta.
Dar, ca de obicei, cainii latra, ursul merge. Nu e nimic de facut.
Ati vazut cine ne conduce. Niste mincinosi perversi. Hua!
Haidi sa avem un weekend minunat.

P.S Daca auziti ceva de vreun loc de munca interesant, sa ma anuntati.

P.S.S La naiba, e greu cu Mac-ul. Abia am reusit sa salvez poza cum trebuie.

Today…

Mon, 01 Feb 2010 07:07:09 +0000

…is that fucking day!

Ziua aia in care mi se anunta urmatorul pas in viata mea.
Nici nu am ajuns bine la birou (azi am venit de dimineata) si am facut o cerere catre personal pentru o adeverinta.
Am lasat cererea si mi-au zis ca ma suna cand este gata adverinta.
Am iesit din birou si in drum catre biroul meu, ma opreste o doamna si ma roaga sa ma intorc sa-mi dea nota de lichidare. Ceeee???
“Care nota de lichidare?”
“Pai daca s-a schimbat SS-ul, practic sunteti angajata pe perioada mandatului dansului si cum dansul a fost destituit din functie… bla bla bla.”
No shit! “Aha si, practic ce trebuie sa fac acum?”
“Pai, predati toate bunurile care apartin ministerului.”
“Acum?”
“Da, ca sa va scada din gestiune cu ele si daca noul SS va pastreaza la cabinet, vi se reinnoieste contractul.”
Ceva atat de stupid nu am mai auzit. Ma chemi si-mi dai o nota deja completata de Vineri si nici macar nu ma anunti si pe mine? Ar fi trebuit sa stiu si eu de Vineri, gen. Nu imi mai stresam tot weekend-ul. Dormeam linistita ca stiam ce ma asteapta.
Acum, fostul si actualul SS, sunt impreuna in birou. Asteptam toti sa iasa sa vedem ce decizii s-au luat.
Ca idee, daca aveti nevoie de un angajat, let me know, ok?
Sa aveti o saptamana minunata!

L.E Ne-a chemat la un interviu si a plecat lasandu-ne cu ochii in soare.
Nu stim nimic. Mai ales eu.
Dur. Foarte dur. El zic!
Stres. Durere de cap.
Oribil.

It’s just me?

Wed, 27 Jan 2010 13:37:44 +0000

Voua vi se intampla sa credeti ca in sfarsit totul incepe sa capete un sens in viata voastra, sa vedeti un viitor mai frumos, sa incepeti sa va linistiti in sfarsit si sa credeti ca poate totusi nu sunteti atat de ghinionist?
Ca mai apoi sa se naruie toate visurile, sperantele si o parte din viitor, dintr-o data?

Va intreb, pentru ca asta simt eu acum si ma intreb cu ce am gresit? Nu va pot spune deocamdata despre ce este vorba.

Sper doar ca nu va fi totul atat de negru precum vad eu acum. Si sper ca Luni va fi doar o noua zi de munca si nu o noua zi de stat acasa. Nu din nou!

Over and over again!

Mon, 25 Jan 2010 12:19:47 +0000

Voi nu v-ati saturat de monotonia asta?
Nu v-ati saturat sa vina Lunea ca sa aveti la ce sa va ganditi toata saptamana, gen “abia astept ziua de Vineri”?
Am ajuns ca niste roboti. Nu mai stim altceva decat sa plecam Lunea la serviciu si sa stam in weekend acasa. Zic in weekend pentru cei mai fericiti dintre noi, care nu lucreaza in ture si au weekend-urile libere.
Eu am lucrat Sambata, dar asta se intampla odata la 3 saptamani, pentru ca facem prin rotatie.
Anyway, e mai nasol ca trebuie sa ma car de acasa pentru 3-4 ore in care nu fac nimic. Eventual imi bag un film. Eventual mai suna telefonul si mai vrea cineva vreun numar de telefon, pe care eu oricum nu-l stiu, deci nu pot ajuta cu nimic. La noi sunt in jur de cateva mii de numere de telefon. Si asta fara interioare. E totul structurat pe judete, prefecturi, primarii, bla bla bla. Nu stiu. Personal, nu am niciun numar de telefon, si fatele care au aceste numere, stiu cum si le tin si cum sa le gaseasca. Eu nu stiu. In plus, iti cer numere cu prescurtari, gen OPP. WTF is OPP?
Deci, revenind la rutina. Daca lucram dimineata, pana ajungeam eu acasa, mai aveam putin timp pentru un dus si de ceva harjoneala (eventual!), poate de ceva mancare, ca trebuia sa ma bag la somn. Daca vin dimineata trebuie sa ma trezesc la 6. E urat asta. I don’t do mornings!
La ora la care intru eu, sunt chiar multumita, desi rutina este aceeasi.
De exemplu:
- ora de trezire poate oscila intre 9 a.m si 10 a.m, in functie de ceea ce am de facut inainte sa plec la birou. Stiu ca ma invidiati. Ma invidiez si eu cateodata dar, dupa ce ca fac naveta si am facut-o atata amar de vreme, meritam si eu macar atata lucru, nu?
- daca ma trezesc mai inainte de ceasul desteptator, dau drumul la tv si-l stresez putin pe Mister, care doarme la ora aia, d’oh!
- duş, spalat pe dinti si pe faţa;
- eventual ceva de mancare, daca nu ma simt prea grasa. Daca ma simt grasa si urata si am si celulita, aman “micul dejun” pana pe la 12, ca mai mult nu rezist. Sunt si eu om, ce naiba!
- infrumusetat; asta presupunand machiajul si aranjarea minutioasa a parului. Fiind in perioada de crestere, il tin mai mult prins, sau intins cu placa (of course!). Cum cu placa nu prea-mi place sa-l intind atat de des, raman la prinsul intr-o coada de cal. E cam mica coada, dar e acolo si e a mea, da? Comentarii?
- dezghetat masina (nu prea e cazul la 10:30-11:00), incalzit motorul.
- plecat in trafic. Pana la Bucuresti, ma simt ca in vacanta de vara, pentru ca am o mare de gropi de ocolit. Daca apuc sa le ocolesc. De obicei nu-mi iese mereu, pentru ca daca ocolesc una, dau in cealalta si tot asa. Inainte de prima gheata/zapada, aveam un asfalt atat de misto… Ti-era mai mare dragul sa mergi pe el. Ne invidiau cei din Bucuresti, sunt sigura. Numai ca, atata vreme cat banii merg mai mult spre buzunar, se folosesc materiale proaste si, de aici , asfaltul cedeaza la primul inghet. Si de la o gaurica mica, mititica, ajung niste cratere de toata frumusetea. Si noi ajungem cu masinile mai des la service. Dar asta este alta poveste.
- trafic, injuraturi, semne si alte chestii pe care nu vi le pot descrie, ajung in Bucuresti, unde totul se dubleaza. Adica injuraturi, semne si alte chestii.
- pe drum ma gandesc unde dracu imi las io masina, pentru ca nu am unde. Cum ziceam Vineri, acum fiind frig afara, nu mai e baiatul de la parcare, in parcare si deci nu mai platim parcare. Yeeeey. Nu stiu cat va tine sau care este totusi cauza pentru care baiatul lipseste, dar mie-mi convine de minune.
- n-am unde parca pentru ca toate locurile sunt ocupate si mai este cate un “jmeker” care parcheaza pe doua locuri, asta insemnand ca un amarat ca mine, nu mai poate parca omeneste, asa ca trebuie sa blocheze pe altul si sa-si lase numarul de telefon.
- ajung in birou, in sfarsit, si-mi leg telefonul de gat. Pai da, pentru ca de obicei nu stau cu telefoanele “dupe” mine..
Ajunsa la birou, fac, sau nu fac ceva, dar astept sa vina ora la care pleaca SS, asta insemnand ca putem pleca si noi.
Mai nasol este pentru directorul de cabinet, care vine in fiecare zi la ora 8 a.m si pleaca si la 8 p.m. That sucks big time! Daca eram in locul lui, intram in transa demult. Singurul lui “noroc” este ca familia lui este in alta parte si nu prea are nimic de facut si se plictiseste “acasa”. Dar chiar si asa.
- 7:00 – 7:30 p.m plec spre casa. Daca am noroc, pot face si 40 de minute pana acasa.
- eventual ceva de mancare. Asta depinde de cat am mancat deja la birou, sau daca si ce anume gateste Mister. Cum sunt pofticioasa…
- stat putin in pat. Giugiulit, jucat, obosit.
- duş, demachiat, pat.
- eventual un film, pe care nu reusesc mereu sa-l vad pana la final.
Ah si printre picaturi, bagat la spalat, gandit cu ce sa ma imbrac a doua zi, eventual calcat ceva, spalat vase, strans lucrurile aruncate cu o seara in urma, etc.
Cam asta este programul strict. Boring, boring, boring.
De ce cacat nu inventeaza astia si munca la domiciliu. Adica de ce sa consum atata benzina, energie, nervi si timp ca sa merg la Bucuresti zilnic? Exista internet, suntem destul de inteligenti, asa ca am putea lucra simplu si frumos de acasa. Pe stilul: primesc fax cu lucrarea pe care ar trebui sa o fac, o fac, o trimit inapoi si gata!
Ce tot trebuie sa fim prezenti acolo, sa se consume atata energie, pentru atatea mii de calculatoare, sa se polueze atat de mult aerul din cauza atator masini, care circula zilnic. AM putea economisi bani pentru produsele de machiaj, pentru hainele office, etc.
Nu e asta o idee de 1000 de ori mai buna? Mai ales pe criza asta?
Eu asa zic. Hai refectati si voi and let me know!
Acestea fiind spuse, va doresc o saptamana misto.

Scaunelul…

Fri, 15 Jan 2010 11:55:38 +0000

Ok, am o problema. Si nu e mica. Da’ nici mare. Si nici aia de dimineata. E o problema si, fiind a mea, e limpede ca este ceva ce ma intereseaza in mod direct.
Citeam de dimineata articolul asta si m-a lovit ceva din textul ala.
O anumita pozitie: “scaunul piticului”.
Asta se presupune a fi o pozitie sexuala. Am dat un search pe google in speranta de a gasi una bucata explicatie si odata cu explicatia asta, ceva nou, poate util, in viata mea sexuala.
Si ce credeti? Nimic! Nicio definitie, nicio explicatie, nicio…poza macar.
Pai nu aveam eu o viata destul de complicata de dimineata cand mi-am dat seama ca nu mai am unde sa-mi parchez masina? E frumos?
Asa incat il rog pe dl. Maximus, “creatorul” articoului respectiv sa imi explice si mie wtf is “scaunelul piticului”.
Daca nu aflu..mor. Si ar fi pacat. Mare pacat. Zic!

De Vineri

Fri, 15 Jan 2010 06:44:24 +0000

Ba, sunt suparata. Nu e corect ce mi se intampla, sa moara Neti.
La mine la birou, fiind in centrul Bucurestiului, nu am unde parca. Nu ca in zonele “necentrale” ai unde parca.
Asa, deci nu am unde parca si in zona sunt doar 3 parcari…cu plata, evident.
Si mi se pare atat de cretina ideea in care un ditamai ministerul, cu mii de angajati, dintre care cel putin jumatate au masina, sa nu aibe parcare frate si sa permita unui terţ, sa-i foloseasca spatiul de parcare pe care ar fi putut sa-l foloseasca el. Ministerul zic.
Inca odata realizez cat de prosti suntem. Romanii adica.
Mbun.
Parcam masina in acea parcare privata si vorbisem cu baiatul ala sa-i dau 5-6-7 lei, in fiecare zi sa nu mai completeze chitantele alea si sa-si opreasca el banutii.
E, azi cand am parcat mi-a zis ca de luni nu mai poate lua banii mei asa, ca vine “sefu’” si vede cate masini sunt si el nu are toti bani, bla bla bla.
Pai de unde stie “sefu’” cat stau eu in parcare ma nene. La urma urmei, e sunt pana la 4 acolo. Deci eu daca incep la 12, ar trebui sa-i platesc 4 ore, ca oricum nu stie el cat stau eu.
Dar cred ca nu-i mai ajunge spaguta si de aceea m-a lasat cu buza umflata.
Oricum ma apuca nervii cand vad ditamai orasul european, oras de cacat in care nu ai unde-ti lasa masina sa poti ajunga la serviciu.
Va zic un calduros: ma piş pe voi!
Voua celorlalti, va doresc un weekend minunat.

Iar leapsa? Nu, din nou!

Tue, 12 Jan 2010 11:52:06 +0000

Bine, bine. O sa va scap de imaginile socante de ieri cu o leapsa noua, nouta!
Cine doreste o poate lua. Daca mai intereseaza pe cineva, evident.
Eu am furat-o pentru ca mi s-a parut interesanta.
So, let’s go!

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Hahaha. Judecand dupa infatisare si port, 27…maxim

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Sa nu incerci. Oamenii mai esueaza, dar macar au satisfactia ca au incercat.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru ca trebuie! Viata ne duce in puncte in care trebuie sa facem ceva. Incepand de la o facultate, doar pentru ca aia e mai buna si e de viitor, la serviciu, doar pentru ca nu ai prins “trenul” pe care il asteptai, din respect pentru altii (parinti, iubiti, prieteni) sau din respect pentru tine. Cred!

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Da, clar! Tuturor ni se intampla sa vorbim mai mult decat facem

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Haha, da, buna asta!

Daca moneda nationala ar fi fericirea, as fi relativ bogata. Am niste parinti care ma iubesc si care ar face orice pentru mine si asta ma face fericita (chiar daca nu sunt mereu de acord cu ei), am un iubit care ma iubeste (cred! ) si care ma face fericita, am niste prieteni care ma iubesc si asta ma face fericita. Deci…

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Minciuna, falsitatea, prostia.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Ehe, fac ceea ce fac pentru ca am fost o fraiera, dar imprejurarile m-au adus aici. Nu ma plang. Mi-e bine.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Nu stiu daca cineva poate spune asta. Fiecare are o personalitate pe care si-o formeaza din copilarie. Deci nu poti fi altfel. Nu pot sa fiu ceea ce nu sunt.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Sunt preocupata sa fac lucrurile care trebuie, asa cum trebuie .

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Viata e scurta, indiferent de media ei. Nu uita ca nimic nu iei cu tine.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un geniu stresat, dar fericit. Am invatat sa fiu nesimtita, asa incat, ma stresez mai putin

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?

Nu renunt la trecut si, cu siguranta, nu renunt la viitorul meu. Poate o sa fie mult mai bun (si sper asta!)

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
De acum 5 ani neaparat? Ca nu-mi aduc aminte ce sa ma fi facut atunci nervoasa si nefericita. Orice ar fi fost, a trecut. Cu atat mai mult daca nu-mi mai aduc aminte

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Am prea multe ca sa ma pot gandi acum fix la una, dar perioadele in care mergeam la bunici erau cele mai speciale. Veneau toti copii la bunici si pentru ca eram multi faceam numai prostioare…nevinovate. La 11-12-13 ani, nu ne gandeam la sex, cum fac “copii” de acum.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?

Pe bune? Cum sa ma intrebi asa ceva? Raspunsul este EVIDENT!

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Cand mi-am lasat job-ul pentru firma bunului meu prieten Relu (na, ca-i pun si numele). Dupa doua luni jumatate mi-a zis ca nu mai are nevoie de serviciile noastre (eram doua prietene). Misto nu?

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Sunetul?

Eniuiei. De dimineata cand am venit la birou, am zis sa fac putin sport si in loc sa iau liftul, am urcat pe scari. Mare greseala!

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Sa merg in Egipt. Este visul meu. Ma fascineaza tara asta. Si cand zic Egipt nu zic plaja. Neaparat vreau sa cunosc cat mai multe si sa vad cat mai multe. Ma opreste…bugetul…momentan.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Stiu sa cred si sa sper mai bine decat oricare dintre cunoscutii mei.