A venit ma?
Cata nesimtire si lipsa de educatie! Cum si, mai ales, de ce si-o fi permis sa vina, huh?
Ne mai bucuram si noi de doua trei raze de soare intre doua ploi si niste temperaturi mici pe timpul noptii.
Aproape ca ma bucuram la gandul ca poate, daca tot se schimba atat temperaturile, sa fie cald ziua, dar frigut seara, noaptea, nu?
Macar sa stiu de ce astept dimineata cu caldura de 36 de grade la ora 9:30 a.m
Cata nesimtire, cum ziceam.
Si una peste alta sunt si singura. Sper doar weekend-ul asta.
Mda, Mister e la mare. Shit!
De unde ma bucuram ca nu mai pleaca pe 15 Iunie ci 1 Iulie, deci ar sta mai putin cu 2 saptamani la mare.
De obicei se pleaca la mare pentru tot sezonul. Doua luni si jumatate, gen.
Mama, cat de urat este gandul ca dupa ce petreci zi de zi din viata ta langa un om, brusc trebuie sa ramai doua luni si jumatate singura/singur.
Adica singura, ca despre mine vorbesc. Fiecare simte ce doreste. Pauza, ma duc sa beau apa ca simt ca ma dezintegrez. Jur!
Cum spuneam, ma bucuram ca mai fur doua saptamani cu Mister. Apoi, a auzit si el niste chestii care ne-au facut sa ne gandim ca vor fi la mare tot sezonul, doar in weekend-uri. Ceea ce ar fi facut un organizator al cafenelei/clubului la care lucreaza, daca ar fi fost destept, sau daca ar fi stiut ca la mare nici nu umbla cainii cu covrigii in coada, nici nu se inghesuie lumea in timpul saptamanii unde au ei piscina si bucata de plaja, ca sa comande o bere la draft, niste fresh-uri si…cafea, evident.
In plus, cine este cafeneaua aia? Ma rog, nu cine ci “cine”.
Nici macar nu am auzit sa faca vreo reclama cum ca deschid ei “portile” minunate la mare, anul asta. Nici macar pe Facebook, unde cafeneaua are cont.
Am crezut ca o cafenea care se vrea de fite…dar mai bine, ma abtin.
Deci, dupa ce gustam din “fructul” placerii de a petrece doar weekend-urile fara Mister, surpriza, a plecat la mare Joi, doar pentru weekend-ul asta. WTF?
Aseara imi spune ca nu stie sigur daca vine Duminica acasa. Huh? I’m sad!
Nu vreau sa comentez prostia umana, dar e dureros, cum toti prostii cretinii si idiotii au bani, afaceri si isi bat joc de angajati si de oameni in general Pai da, ca iei ie jmecheri, ce n-ati inteles?
Asa m-as duce, daca as avea o putere si m-as infige in gatul imbecilului la care ma gandesc eu acum si nu dau nume.
Mi se pare atat de urat, de jignitor si de josnic sa-ti tii angajatii nemancati, fara bani si cu speranta ca vor avea unde dormi “la noapte”. Misto, nu?
Intr-o zi, poate o sa va povestesc cat de prosti pot fi unii. N-am nimic cu nimeni si nu ma consider vreo desteapta, dar cand vad unul mai prost, parca imi creste putin mandria.
Prietena L, a plecat la mare azi. “Da’ de ce pleci femeie?”
“Pai e cald, hello!”
Evident. Ce intrebare tampita pun si eu.
Si n-ar fi pacat daca ai bani si posibilitati sa nu pleci?
De ce sa stai aici, in caldura asta infecta?
Ii doresc sa fie super fun si ii multumesc ca s-a gandit sa merg si eu.
Din pacate insa, nu poci.
Voua, va doresc o vara superba, racoroasa si plina de surprize misto.
Haidi pa!
Stiu ca mi-ati simtit lipsa, desi nu s-a vazut nimic la ultima postare.
Banuiesc ca s-a mai scris mai pe toate blogurile despre tot ceea ce ni se intampla, dar, care-i problema? Mai scriu si eu. Abordez altfel problema.
Si prima pe care vreau sa v-o impartasesc, este vesnica problema a romanului si anume, nesimtirea.
Poza pe care urmeaza sa o pun aici, este facuta Sambata la ora 13:30. Pe Dorobanti. Nu stiu de ce, dar imi vine sa spun…evident. Adica evident ca e pe Dorobanti.
Ma gandeam acum, in timp ce incarcam poza, ca fiind sambata, cei care “racoleaza” masini, erau liberi, of course!
Sau, o fi a vreunui “jmecher” de Dorobanti si, daca o fi reclamat cineva masina ca fiind parcata neregulamentar, verificandu-se numarul…au trecut cu vederea. Da’ ce zic eu parcata neregulamentar ca omu’, practic, s-a pișat pe noi toti.
Eh, dar, cum spuneam, nu SUA este tara tuturor posibilitatilor.
Initial am crezut ca omu’ o fi prins rosu imediat ce a intrat in intersectie si na, a trebuit sa se opreasca, dar, mi-am dat imediat seama ca nu este nimeni in masina. Tare.
Acum, imi mai vine in minte inca o intrebare. Frate, ce cacat fac astia cu bani castigati din ridicarea atator masini? Astia nu merg la buget? Ma gandesc ca se strang cativa banuti. Poate contribuiau si astia la relansarea “marii” economii romanesti. Pfff. Futu-l in gat pe Boc. Ma scuzati
Dar de ce sa se intample asa, cand putem lua bani de la fraierii astia mici ca mine si ca tine, sau ca parintii si bunicii nostri?
Eh, astea sunt doar intrebarile uneia care face parte din categoria mai putin avantajata.
In plus, am platit cotizatie la somaj 13 ani, dar nu am dreptul sa iau somaj, pentru ca am avut un an intrerupt pe cartea de munca. Ok si…unde sunt banii mei?
Valabil si pentru cotizatiile la sanatate. Acum sunt degeaba, pentru ca platesti oricum, orice consultatie.
Basca ca nu mai poti lua medicamente compensate, sau gratuitate pentru pentru diabetici. Tata are si diabet si alte boli pentru care retetele necesita compensatie. Si 500 lei pensie. Asa, si? Cui ii pasa?
Mie, voua, lor? Neah! Doar mie, evident!
Dar sa trecem peste necazurile astea…marunte (!!!).
Probabil ca fiecare dintre noi are cate o problema, mai mica, sau mai mare. Si, oricum ar fi ea, este problema noastra si in ochii nostri pare mare.
Vroiam sa va mai spun ca am fost la o nunta la Crama Murfatlar, din localitatea cu acelasi nume.
Am avut, evident nevoie de cazare. Ca doar nu aveam sa conduc 200 si ceva de km, sa ma zbantui la nunta, sa nu beau nimic si apoi inapoi la Bucuresti. Come on!
Ni s-a oferit cazare. Crama se afla undeva in camp.
Langa crama, cam la 300 metri, o casuta, foarte frumusica. Nu stiu cui apartine. Casuta are in dotare 4 camere pentru turisti.
Am luat camera “Merlot”. Ah, da. Toate cele 4 camere au nume de vinuri. Am ramas placut impresionata de camera, pentru ca mobila era noua, facuta cu gust si amenajata foarte dragut.
Dar (exista si un “dar”)…
Am intrat, am aranjat bagajele, mi-am pregatit ce urma sa imbrac la Crama/restaurant si, am zis sa ma intind putin sa ma odihnesc ca sa pot fi apta pentru receptia care avea loc in 2 ore.
Cand sa ma asez in pat, am vazut ca cearceaful, era usor (mai mult) botit. Ma uit mai cu atentie si nu numai ca era botit, dar era folosit si de alte persoane care mai fusesera acolo. WTF?
Par pe perne si in pat ceva praf. Probabil se asezasera si incaltati. Am fugit sa vad si celelalte camere. Poate gaseam una curata inainte sa vina invitatii…restul care mai urmau a fi cazati. Stupoare. Toate camerele erau la fel de…purtate. Ewww. Intru la baie si observ urme de pipi uscate pe colac. Par si jeg pe chiuveta si urme de pasta de dinti, tot pe chiuveta.
Ma rog, urat. Cica este si 100 lei/noapte. Daca as fi dat bani, ma bateam cu ei. Defapt nu, ca nu as fi avut cu cine.
Casuta in camp, cum spuneam, toate usile deschise si nimeni inauntru. Nimeni ba!
Daca aveam un camion, cand am plecat, puteam sa iau si ceva…maruntis.
In fine. Meniul de la nunta a fost foarte misto si diferit de “clasicul” meniu de nunta de prin zonele Bucurestiului. Nu va mai scriu decat, ca exemplu: in loc de vesnicul peste pane (mult prea fiert) cu cartofi natur, am avut peste la gratar, cu mamaligura si saramura. Yummy!
A fost frumos per total, doar ca este nasol sa nu cunosti pe nimeni si sa nu ai cu cine face o caterinca.
Duminica am fost in Mamaia. Ce pustiu era! Mai erau ceva turisti rataciti, sau localnici, dar foarte putini.
Cam atat pentru azi.
Eh, de cand nu ne-am “auzit”, sper ca v-a mers bine si ca va merge bine.
O saptamana marfa si un weekend minunat.
Oh Doamne!
Sunt atatea chestii. Sper sa am rabdarea necesara sa le scriu pe toate. Desi sunt mai mult ca sigura ca am sa uit parte din ele.
Mai adaugati voi.
1. Prostia. Si ma refer la prostia la nivel inalt. De guvern. Daca au ales un ministru bozgor, acum nu mai poate omul sa-si mai ia o reteta compensata. Si nici sa “foloseasca” cum trebuie un medic de familie.
De ce toata viata platim bani pentru sanatate, daca atunci cand avem nevoie de ei, nu-i putem folosi? Huh?
Sa va dau un exemplu. Tata are probleme cu inima si nu doar o tensiune mare ci infarct miocardic, cardiopatie ischiemica, are, mai nou, diabet zaharat, inca niste chestii la inima, o gastrita (desi este operat de ulcer dublu duodenal perforat), pietre la rinichi si inca alte chestiute. Asa. Tatal meu este legat zi si noapte de medicamente. Foloseste 6 tipuri de medicamente. Care costa foarte mult. Este pensionat pe caz de boala si are in jur de 500 de lei pensia. Pastilele lui necompensate ar fi undeva la 400-500 lei. Deci?
Si ca el sunt sute, mii de oameni. de unde cacat sa dea atatia bani? Ne cacam vreunu’ bani?
Astia care ne conduc sunt prosti? Sau doar se prefac?
2. Tot prostia, evident. Ce ziceti de pretul benzinei? Pe mine ma ia capu’ numai daca ma gandesc. Cu 30 de lei, fac un drum pana la Romana si inapoi. Din Buftea vorbesc.
Niciunde in lume nu costa atat de mult benzina/motorina. Numai la prostii din Romania. Ca sa faca curu mare astia care au benzinarii. Pe carca noastra. Si oricum tot cretinii care ne conduc, fac comparatie cu cat este afara litrul de benzina. Desi ei au un salariu mediu de 1000 de euro, nu ca noi.
Ca sa faci zilnic naveta Buftea-Bucuresti, trebuie sa dai, in medie, in jur de 600 lei pe luna, numai benzina. Daca lucrezi pe 1400 lei, gen, nu-ti ajung banii de la un salariu la altul. Mai trebuie sa mai si mancam.
3. Ma enerveaza ca si acum am caldura noaptea. Frig caloriferele si platesc intretinere de ma ustura. Acum o sa platesc 350 de lei intretinerea pentru Martie. Si platesc caldura 7-8 luni pe an. Si 500 de lei intretinere in lunile de iarna. Misto, nu?
4. Ma enerveaza intersectiile la care dupa colt imediat, exista o trecere de pietoni, semnalizata, care are verde odata cu mine, trecere de pietoni din cauza careia se blocheaza intersectiile. Evident ca oamenii daca au verde, traverseaza si masinile se opresc, nu? Foarte inteligent.
Specific noua.
5. Furtunul de dus. Am schimbat 4 luna asta. Deci cam unul pe saptamana. Am cumparat ce am gasit aproape de mine, desi am spus celor pe care ii gaseam in magazin ce furtunuri cretine vand. Alaltaieri a cumparat Mister unul care zice-se ca e bun. Mai vedem. Cumparat din Bucuresti
6. Hartia igienica in doua straturi, sau rolele de bucatarie in 2 straturi. E cea mai proasta inventie ever! Nu sunt bune de nimic. Inutil sa explic ce se intampla daca folosesti hartia igienica. Pe care, practic, nu apuci sa o folosesti.
7. Somajul. Daca nu lucrezi 12 luni consecutiv, nu primesti ajutor de somaj. Da’ banii mei, platiti luna de luna, timp de atatia ani, unde sunt? Sunt banii mei. Daca eu am lucrat decat 3 luni, din cauza sistemului cretin, ce vina am eu? Mie mi s-au retinut bani lunar timp de vreo 12-13 ani. Unde sunt banii mei si de ce nu pot beneficia de ei? Cat de cretin sa fii sa scri o asemenea lege si de ce mai platim pentru ajutor de somaj?
8. Gropile. Si rovigneta. O platim DEGEABA! In plus, mai vor sa adauge inca ceva la plata. Pentru soselele de cacat pe care circulam. Unde se duc banii platiti cu aceasta rovigneta? Serios. Unde?
Din cauza acestor gropi am probleme cu parbrizul si amortizorul stanga fata. Din aceasta cauza era sa pierd ITP-ul. Cum era asta? Si de unde scoteam bani de amenzi sau reparatii? Imi dadea cineva banii?
NU! Evident. (Legatura intre parbriz si gropi este aceea ce unele gropi au fost mascate cu pietre si a trecut un bolid cu viteza pe langa mine si mi-a sarit o piatra in parbriz si mi l-a fisurat)
9. Ma enerveaza ca trebuie sa platesc apa. Apa ma! Nu e ca si cum platesti ceva ce poti inlocui. Apa este apa si daca se duc resursele de apa, pa! Deci o platim pentru ca…? Banii aia unde se duc?
Pe langa asta eu platesc si apa calda separat, desi blocul meu are centrala, deci apa rece este doar incalzita. Si pentru asta platesc curent. Hello!!!!
10. Curentul electric. Pentu ce se tot scumpeste ba? Ca sa faca stive de bani niste nesimtiti care detin companiile astea? Da!
11. Ma enerveaza enorm ca tara noastra care ramasese singura unde puteai gasi mancare buna, gasesti numai E-uri si chimicale, carne de pui crescuti “turbo”, oua gen chinezesti (adica contrafacute). Defapt cred ca si asa zisa mancare bio, eco, etc, e la fel de naspa ca si cealalta, numai ca este mai scumpa. Am eu un feeling.
12. Cretinii care detin o functie, sau fac o meserie despre care nu au habar. De exemplu coafeze, instalatori, soferi de taxi, bla bla bla.
13. Politistii din trafic care in loc sa dea exemplu, fac tot ceea ce este nepermis. Sa va mai dau exemple? Este inutil cred. Sunt sigura ca toti i-ati vazut opriti pe trecerile de pietoni, in locuri unde stationarea sau oprirea este interzisa, in curba, in statia de masina, in imediata apropiere a intersectiilor, etc. Bine, iei ie inteligenti si are si voie.
Ma rog, as putea continua. Daca imi mai trec chestii prin cap, revin cu PS-uri. Ma duc mai bine sa imi termin curatenia.
Hai, sa aveti un weekend minunat!
Am momente cand gandesc, v-am zis?
Serios! Si atunci cand gandesc eu, ajung la concluzii. Cat de tare e asta?
Acum trec prin unul din acele momente in care gandesc si am ajuns, evident, la o concluzie.
Ne nastem pentru a multumi mereu pe altii si mai deloc pe noi.
Pentru a ne multumi pe noi, pentru a ne face pe noi fericiti, facem atat de putine lucruri. Si asta mi se pare oarecum legat de faptul ca facandu-i pe altii fericiti, suntem si noi fericiti. Altfel nu-mi explic.
Mai intai ne multumim parintii. Cu note bune la scoala, cu un comportament civilizat, cu cuvinte frumoase, cel putin in preajma lor, cu respectul pentru ei. Ma rog, asta vine de la sine.
Apoi, mergem la gradinita, unde trebuie sa facem lucruri frumoase, ca sa ne multumim educatorii si parintii, apoi la scoala generala, unde trebuie sa invatam bine si sa luam note mari si premii bune, pentru a ne multumip parintii si profesorii. Si pe noi, daca ne place scoala si ceea ce facem acolo.
Apoi mergem la liceu. Deja suntem mai stapani pe noi, pierdem din entuziasmul pentru scoala si descoperim ca ne atrag mai mult si intr-ul alt fel cei de sex opus (sau acelasi sex), orele par atat de plictisitoare si am vrea mai degraba sa fim la un film, la o plimbare, o cafenea (mai in trend adica!). Parintii incep sa devina usor dezamagiti, ne cearta ca am devenit atat de delasatori. Nu stiu ei ce misto sunt chestiile pe care le facem. Nu au cum sa stie pentru ca ei sunt batrani si nu inteleg ce simt tinerii. Asta in capul nostru, evident.
Pentru ca in realitate, nu-i multumim nici pe ei, dar nici pe noi. In liceu invatam ce cool este sa fumezi. Sa chiulesti.
Defapt eu vorbesc din alte timpuri. Acum se invata asta inca din scoala generala. Inclusiv sexul. Dar asta este alta poveste.
Si totusi, fac o paranteza si spun ca azi nu mai stiu astia mici ce inseamna sa te tii de mana cu iubitul o saptamana, doua si sa astepti cu sufletul la gura primul sarut. Sa mergi cu el/ea la film si sa te rogi sa te tina de gat, eventual sa-ti dea un pupic pe obraz. Eh!
Revenind, daca ai noroc si iei BAC-ul, devii student. Daca ai aspiratii, evident. Desi azi, nu mai inseamna nimic o diploma, daca nu ai pile sa obtii un serviciu bun. Sau daca nu ai noroc.
La facultate trebuie sa-ti multumesti parintii (din nou), profesorii, colegii. Trebuie sa fii prezenta la petreceri, sa copiezi la examene. Altfel esti tocilar si nu esti acceptat in “comunitate”. Daca pici examenele, se supara ai tai pe tine si tu te gandesti ca trebuie sa inveti/copii inca odata, asta insemnand ca iti pierzi parte din vacanta.
Cu putin noroc termini facultatea si incerci sa iti gasesti un serviciu, daca nu ai inca.
In acest moment trebuie sa multumesti pe toti cei din jurul tau, si daca stii ce doresti, nu accepti orice serviciu, doar sa ai ceva de munca si sa castigi un ban. Vrei mai mult si trebuie sa fii si tu multumit cu salariul tau. Cu asta traiesti, te distrezi, iti cumperi chestii, mananci, bei. Eventual vrei sa ai si o casa, deci intrebuie un imprumut. Nu poti face nimic din toate astea cu 2 lei amarati pe post de salariu.
Din pacate, la noi in tara, sunt foarte putin cei care muncesc si sunt multumiti de munca lor si de banii pe care ii fac. Si asta pentru ca totul incepe cu interviul care “pute” la noi in tara. Si cu cei care accepta orice.
Angajatorii nu stiu sa ia interviuri. Nu stiu! In loc sa stea de vorba cu tine sa vada ce creier ai, ce poti face, ce poti invata, daca poti invata mai mult decat stii, daca se pot baza pe tine, ei iti tantesc in fata un test si gata. Au rezolvat-o.
Si apoi vad cum au angajat niste idioti care nu stiu decat trei lucruri si alea fortat.
Asa ca nici acum nu putem fi multumiti.
La pensie ne plictisim, dupa ce muncim ca imbecilii zeci de ani pentru o pensie de rahat.
Intre timp, mai avem si prieteni pe care trebuie sa-i multumim, sa-i ascultam cand au nevoie de noi, sa-i sprijinim cum putem la ananghie, sa fim fericiti cand ei sunt fericiti. Cu putin noroc si ei fac acelasi lucru pentru noi. Nu…cu mult noroc, gasim niste prieteni adevarati care sa faca pentru noi, ce facem noi pentru ei. Care sa vada si cand avem noi probleme si sa se bucure cand suntem noi bucurosi.
Mai avem soti/sotii si copii. Pentru ei facem orice efort si merita. La copii ma refer.
Si daca avem noroc, stim sa crestem niste copii buni, care sa ne respecte si sa stie ca ar trebui sa aibe in noi niste prieteni, nu numai niste parinti.
Abia atunci o sa fim si noi multumiti.
Deci? Voi cand sunteti multumiti de voi si de viata voastra, de cei din jurul vostru?
O saptamana minunata!
Cum va e Duminica?
Eu iar am lasat treaba toata pentru azi, asa ca nu ma plictisesc. Am luat totusi o pauza de la treaba sa va spun ca sunt ok inca, desi nu mai scriu atat de des.
Si, ca sa inteleaga tot poporu’ de ce…pentru ca stau si nu fac nimic interesant, din trafic nu mai e nimic nou de scris, asa ca…
Am iesit Joi cu fetele, un girls night, la The Gang. Sa-mi fie cu iertare, dar clubul ala…ewww!
Am ajuns pe la 00:00 (sa zicem). Trebuia sa nu depasim 00:00 ca sa ne putem lua masa, altfel o pierdeam. Nu au auzit si ei de sfertul academic? In plus, same old shit: daca vrei masa, consumatie obligatorie. Sticla gen. Nasol asa pentru ca nu toata lumea bea la fel. Si fac o paranteza si spun ca la Mister la club, aka Biavatti, poti sta la masa fara consumatia “clasica”: sticla plus red bull sau suc ceva, pentru combinatie. Ma rog!
Nu era nici naiba, dar era AC-ul pornit ba nene. Cred ca erau maxim 17 grade. Am innebunit de frig. Toate! Mai intrau persoane inauntru si, initial nu stiam de ce intra atat de imbracate. Aveam sa-mi dau seama curand. Ba nene, am inghetat! Mi-au trebuit ore sa ma incalzesc. Noroc ca Mister a terminat treaba destul de devreme si pe la 2 fara a.m, am plecat din The Gang. Nu mi-a placut. Sa zicem ca atmosfera este una misto, muzica ok, dar multe, multe pitzipoance. Multe ba! Si cateva cupluri. In rest numai pe agatat nene.
Am vazut niste ținute de cadea mâța-n coada.
Doamne, m-am crucit, zau. Si sunt destul de indulgenta, zic!
S-au facut multe poze. Cica se vor gasi pe Facebook. Mai ca-mi vine sa caut printre poze, daca le gasesc si sa va arat cateva tinute. (Da, n-am gasit. Evident, nu am stiut unde sa ma uit. )
Sa trecem peste. Oricum era interesant de invatat cum sa ne imbracam pentru club.
Vineri nu am iesit. Si aseara am fost cu Mister la ziua unui prieten. Azi este ziua lui so: La Multi Ani, Radule! Sa ai parte doar de bine si de mult frumos in viata!
Azi mi-am baut cafeaua la Mister la cafenea, un fresh si un pahar cu apa si gata. M-am hlizit cu povestile celor care lucreaza mai demult la fostul Belucci si am plecat spre casa.
Am vrut sa ajung pana la Ikea, sa caut niste jaluzele misto pentru bucatarie, dar m-a luat lenea intre timp, asa incat am ajuns la ai mei, m-am aprovizionat cu chestii si la munca acum
Sper ca ati avut un weekend misto si sper sa aveti o saptamana si mai misto.
Ma gandeam…nu v-am mai pus demult niste muzica, huh?
Enjoy
Ba, fugi d-aici!
Asta nu mai este un must-have? No waaaaay!
Or sa zica in cor za pitzi (sunt pe laptop-ul lui Mister, Mac. nu stiu sa scriu aici cu diacritice so, shush!)
Saracele, ma!
Cum sa mai faca ma ele acum pozite, cum sa mai fie ele jmecsi? Cum ma?
Toate avem o fata de poza, cum ai zice. De exemplu eu, ca sa ies cat de cat bine, trebuie sa ranjesc…oarecum. Alftel, ies ca un cur.
Sau sa fiu beata. Alea imi ies mereu, ca rad oricum si nu trebuie sa mai iau fata de poza.
Dar, nu prea beau (*whistle*). Da, da. Nu va mirati. Nu beau prea des pentru ca sunt cu masina, la naiba.
Ma rog, e confortabil, dar nici nu ma pot desfasura prea tare.
Nu v-am zis de Revelion? Eram fericita ca-s fara masina si ma gandeam ca o sa beau mult si, eventual ma si imbat (ametesc ma rog, ca doar sunt o doamna). Nu mi-a iesit deloc. Da’ deloc. Am baut destul. Si shot-uri. Nimic. M-am cam enervat, dar a trecut. Btw, s-a mutat Mister cu serviciul. La fostul Belucci. Biavati acum…something. N-am ajuns inca. Il las sa-si faca intrarea, sa vada care-i treaba si apoi imi fac si eu aparitia
Cica e un local de fite, oarecum. Cafenea si club, Vinerea karaoke, astea. Sa vedem cum o sa fie.
Revenind la poza si la subiectul postului, e groaznic ce se intampla, nu?
Banuiesc ca jumatate din pitzi au vazut poza asta, asa ca sunt deja in doliu si, pentru cele ce nu stiau, iata. Va ajut eu. Ce fata buna sunt. Sa ma scuip sa nu ma deochi.
Am si eu cateva poze oarecum la fel, dar facute la misto cu fetele. Baute fiind, of course!
In alta ordine de idei, sunt acasa. Cica astept doua saptamani decizia noului SS. Adica se va hotari el in doua saptamani pe cine si cum pastreaza.
Vrajeala mai proasta si mai falsa ca asta nu am vazut in viata mea
Si el deja si-a angajat 2 baieti. Da, doar baieti. I woder why! Sau nu ma intreb ca nu ma intereseaza. Perversii de genul asta ma lasa rece. Imi provoaca sila chiar. Si cand te gandesti ca ei ne conduc…
Ma rog, neinteresant.
Ieri am fost in Bucuresti cu ceva treaba si mi-am zis sa numar gropile pana la intrarea in Bucuresti, doar pe partea mea de drum. M-am oprit pe la 103, pentru ca era sa fac doua accidente din cauza a doi idioti. Un el si o ea.
Pe ea am vrut sa ma dau jos sa o iau la picioare. Si eu si Mister, dar m-am abtinut. S-a aruncat ea pe trecerea de pietoni ca “e dreptul ei”. Ce e? Dreptul tau?
Poate stangul tau.
Astia inca nu au inteles ca nu au niciun drept atata vreme cat trecerea nu este semaforizata. Norocul ei ca era uscat pe jos si au tinut franele.
Apoi se oprise in mijlocul trecerii de pietoni si comenta. Incurcase ea toata circulatia. Toata lumea o injura, ea nimic. Cu gura mare. Ce-as fi luat-o la pumni. Imi venise apa-n gura de pofta de o bataie.
Si am mai injurat pe cineva. Da’ rau. Am luat si am dat tot ce se putea lua si da. Ca la cate gropi am luat, nu aveam cum sa nu zic nimic. Daca o sa am probleme cumasina, le duc si factura de la service.
Cum ziceam intr-un alt post, ocolesti o groapa, dai in alta, pentru ca pe alocuri sunt 3-4 gropi, una langa alta.
Dar, ca de obicei, cainii latra, ursul merge. Nu e nimic de facut.
Ati vazut cine ne conduce. Niste mincinosi perversi. Hua!
Haidi sa avem un weekend minunat.
P.S Daca auziti ceva de vreun loc de munca interesant, sa ma anuntati.
P.S.S La naiba, e greu cu Mac-ul. Abia am reusit sa salvez poza cum trebuie.
Ziua aia in care mi se anunta urmatorul pas in viata mea.
Nici nu am ajuns bine la birou (azi am venit de dimineata) si am facut o cerere catre personal pentru o adeverinta.
Am lasat cererea si mi-au zis ca ma suna cand este gata adverinta.
Am iesit din birou si in drum catre biroul meu, ma opreste o doamna si ma roaga sa ma intorc sa-mi dea nota de lichidare. Ceeee??? “Care nota de lichidare?”
“Pai daca s-a schimbat SS-ul, practic sunteti angajata pe perioada mandatului dansului si cum dansul a fost destituit din functie… bla bla bla.” No shit!“Aha si, practic ce trebuie sa fac acum?” “Pai, predati toate bunurile care apartin ministerului.”
“Acum?”
“Da, ca sa va scada din gestiune cu ele si daca noul SS va pastreaza la cabinet, vi se reinnoieste contractul.”
Ceva atat de stupid nu am mai auzit. Ma chemi si-mi dai o nota deja completata de Vineri si nici macar nu ma anunti si pe mine? Ar fi trebuit sa stiu si eu de Vineri, gen. Nu imi mai stresam tot weekend-ul. Dormeam linistita ca stiam ce ma asteapta.
Acum, fostul si actualul SS, sunt impreuna in birou. Asteptam toti sa iasa sa vedem ce decizii s-au luat.
Ca idee, daca aveti nevoie de un angajat, let me know, ok?
Sa aveti o saptamana minunata!
L.E Ne-a chemat la un interviu si a plecat lasandu-ne cu ochii in soare.
Nu stim nimic. Mai ales eu.
Dur. Foarte dur. El zic!
Stres. Durere de cap.
Oribil.
Voi nu v-ati saturat de monotonia asta?
Nu v-ati saturat sa vina Lunea ca sa aveti la ce sa va ganditi toata saptamana, gen “abia astept ziua de Vineri”?
Am ajuns ca niste roboti. Nu mai stim altceva decat sa plecam Lunea la serviciu si sa stam in weekend acasa. Zic in weekend pentru cei mai fericiti dintre noi, care nu lucreaza in ture si au weekend-urile libere.
Eu am lucrat Sambata, dar asta se intampla odata la 3 saptamani, pentru ca facem prin rotatie. Anyway, e mai nasol ca trebuie sa ma car de acasa pentru 3-4 ore in care nu fac nimic. Eventual imi bag un film. Eventual mai suna telefonul si mai vrea cineva vreun numar de telefon, pe care eu oricum nu-l stiu, deci nu pot ajuta cu nimic. La noi sunt in jur de cateva mii de numere de telefon. Si asta fara interioare. E totul structurat pe judete, prefecturi, primarii, bla bla bla. Nu stiu. Personal, nu am niciun numar de telefon, si fatele care au aceste numere, stiu cum si le tin si cum sa le gaseasca. Eu nu stiu. In plus, iti cer numere cu prescurtari, gen OPP. WTF is OPP?
Deci, revenind la rutina. Daca lucram dimineata, pana ajungeam eu acasa, mai aveam putin timp pentru un dus si de ceva harjoneala (eventual!), poate de ceva mancare, ca trebuia sa ma bag la somn. Daca vin dimineata trebuie sa ma trezesc la 6. E urat asta. I don’t do mornings!
La ora la care intru eu, sunt chiar multumita, desi rutina este aceeasi.
De exemplu:
- ora de trezire poate oscila intre 9 a.m si 10 a.m, in functie de ceea ce am de facut inainte sa plec la birou. Stiu ca ma invidiati. Ma invidiez si eu cateodata dar, dupa ce ca fac naveta si am facut-o atata amar de vreme, meritam si eu macar atata lucru, nu?
- daca ma trezesc mai inainte de ceasul desteptator, dau drumul la tv si-l stresez putin pe Mister, care doarme la ora aia, d’oh!
- duş, spalat pe dinti si pe faţa;
- eventual ceva de mancare, daca nu ma simt prea grasa. Daca ma simt grasa si urata si am si celulita, aman “micul dejun” pana pe la 12, ca mai mult nu rezist. Sunt si eu om, ce naiba!
- infrumusetat; asta presupunand machiajul si aranjarea minutioasa a parului. Fiind in perioada de crestere, il tin mai mult prins, sau intins cu placa (of course!). Cum cu placa nu prea-mi place sa-l intind atat de des, raman la prinsul intr-o coada de cal. E cam mica coada, dar e acolo si e a mea, da? Comentarii?
- dezghetat masina (nu prea e cazul la 10:30-11:00), incalzit motorul.
- plecat in trafic. Pana la Bucuresti, ma simt ca in vacanta de vara, pentru ca am o mare de gropi de ocolit. Daca apuc sa le ocolesc. De obicei nu-mi iese mereu, pentru ca daca ocolesc una, dau in cealalta si tot asa. Inainte de prima gheata/zapada, aveam un asfalt atat de misto… Ti-era mai mare dragul sa mergi pe el. Ne invidiau cei din Bucuresti, sunt sigura. Numai ca, atata vreme cat banii merg mai mult spre buzunar, se folosesc materiale proaste si, de aici , asfaltul cedeaza la primul inghet. Si de la o gaurica mica, mititica, ajung niste cratere de toata frumusetea. Si noi ajungem cu masinile mai des la service. Dar asta este alta poveste.
- trafic, injuraturi, semne si alte chestii pe care nu vi le pot descrie, ajung in Bucuresti, unde totul se dubleaza. Adica injuraturi, semne si alte chestii.
- pe drum ma gandesc unde dracu imi las io masina, pentru ca nu am unde. Cum ziceam Vineri, acum fiind frig afara, nu mai e baiatul de la parcare, in parcare si deci nu mai platim parcare. Yeeeey. Nu stiu cat va tine sau care este totusi cauza pentru care baiatul lipseste, dar mie-mi convine de minune.
- n-am unde parca pentru ca toate locurile sunt ocupate si mai este cate un “jmeker” care parcheaza pe doua locuri, asta insemnand ca un amarat ca mine, nu mai poate parca omeneste, asa ca trebuie sa blocheze pe altul si sa-si lase numarul de telefon.
- ajung in birou, in sfarsit, si-mi leg telefonul de gat. Pai da, pentru ca de obicei nu stau cu telefoanele “dupe” mine..
Ajunsa la birou, fac, sau nu fac ceva, dar astept sa vina ora la care pleaca SS, asta insemnand ca putem pleca si noi.
Mai nasol este pentru directorul de cabinet, care vine in fiecare zi la ora 8 a.m si pleaca si la 8 p.m. That sucks big time! Daca eram in locul lui, intram in transa demult. Singurul lui “noroc” este ca familia lui este in alta parte si nu prea are nimic de facut si se plictiseste “acasa”. Dar chiar si asa.
- 7:00 – 7:30 p.m plec spre casa. Daca am noroc, pot face si 40 de minute pana acasa.
- eventual ceva de mancare. Asta depinde de cat am mancat deja la birou, sau daca si ce anume gateste Mister. Cum sunt pofticioasa…
- stat putin in pat. Giugiulit, jucat, obosit.
- duş, demachiat, pat.
- eventual un film, pe care nu reusesc mereu sa-l vad pana la final.
Ah si printre picaturi, bagat la spalat, gandit cu ce sa ma imbrac a doua zi, eventual calcat ceva, spalat vase, strans lucrurile aruncate cu o seara in urma, etc.
Cam asta este programul strict. Boring, boring, boring.
De ce cacat nu inventeaza astia si munca la domiciliu. Adica de ce sa consum atata benzina, energie, nervi si timp ca sa merg la Bucuresti zilnic? Exista internet, suntem destul de inteligenti, asa ca am putea lucra simplu si frumos de acasa. Pe stilul: primesc fax cu lucrarea pe care ar trebui sa o fac, o fac, o trimit inapoi si gata!
Ce tot trebuie sa fim prezenti acolo, sa se consume atata energie, pentru atatea mii de calculatoare, sa se polueze atat de mult aerul din cauza atator masini, care circula zilnic. AM putea economisi bani pentru produsele de machiaj, pentru hainele office, etc.
Nu e asta o idee de 1000 de ori mai buna? Mai ales pe criza asta?
Eu asa zic. Hai refectati si voi and let me know!
Acestea fiind spuse, va doresc o saptamana misto.
E Vineri. Thanks God is Friday! Si eu casc mai, mai sa inghit monitorul. Am venit si azi devreme si evident, nu am dormit bine. La ora 22:30, Mister a terminat de gatit si am inceput sa mancam.
Nu, nu am mancat mult, dar dupa ce el a muncit 3 ore jumatate, eu sa-l refuz? Nu m-a lasat inimioara. MI-am pus o lingura din ceea ce a gatit el si am mancat cu el.
Apoi, s-a facut 23, 24…si nu dormean. Cand a sunat ceasul (desteptatorul de la telefon), la ora 6, mi-a venit sa dau cu el de pereti.
Am stat 5 minute si mi-am dat cu apa pe fata, dar nisipul din ochi nu vroia sa iasa.
M-am machiat fara niciun chef, ca doar nu puteam iesi pe usa nemachiata.
Pentru ca nu-mi pregatisem nimic de imbracat, m-am apucat sa imi caut. Mi-era atat de lene…
Nu imi convenea nimic. Dar nimic. Umblam in chiloti prin casa si mai ca imi venea sa imi pun geaca si sa plec asa. Ce atatea haine? Plus sutien. Iarna nu trebuie sa purtam sutien. E un chin. Dupa ce ca am multe haine, mai port si sutien? Cu ce-am gresit?
Am gasit o pereche de jeans negri, o camasuta si eram gata.
inainte de a-mi aranja parul, l-am rugat pe Mister sa-mi lege cordonul de la camasa (la spate), ca nu reuseam la cat eram de chiauna. Imi pune o intrebare total nepotrivita, orei, grabei si stresului ca nu eram gata : cu unghille astea te duci la birou?
WTF? M-am simtit ca un cur si m-am uitat la ele. Ce au?
Nu intelegeam. N-au nimic, tocmai!
E adevarat ca erau doar lacuite. Nu am avut deloc timp sa mi le dau cu lac de unghii colorat.Asta era problema?
Credeam ca sunt murdare sau asa ceva. E adevarat ca mi se tot rup si sunt foarte scurte. Asta nu-mi place deloc, dar nu am ce face. Acum 3 ani cand au inceput sa se “poarte” unghiile false, cine avea? Eu, evident. Le-am tinut cam juma’ de an si apoi le-am dat jos. Eu. Nu ma intrebati procedeul ca a fost urat si neplacut. Dar singurul la indemana.
De atunci nu-mi mai cresc deloc unghiile si nu stiu ce sa fac.
Mi-as mai pune unghii, dar mi le stic si mai rau, plus ca deja numai este ceva misto sa ai unghii false. Toate pitzipoancele au. No fun!
Ah si mi-au crescut putin pielitele. Daca ma uit mai atent, nici mie nu-mi prea place manechiura mea. Cu unghiile astea atat de scurte.
Parca sunt un copil de generala.
Cu privirea iscoditoare, Mister si-a incheiat “pledoaria”.Nu stiu. Am zis si eu.
Pe traseu a fost chiar ok, s-a circulat bine si am decis sa vin cu masina pana la Minister. Ii dau aluia 10 lei si gata. N-aveam energia necesara sa mai iau si metroul si sa-l mai si schimb de 3 ori.
Am parcat masina si am fost bucuroasa ca nu era baiatul cu parcarea acolo. Cred si eu la -15 grade.
Deci nu am mai dat bani. Yeeeey.
Acum ma streseaza unghiile.
Si faptul ca maine lucrez.
Life sucks!
Hai, va doresc un weekend minunat. Si…mai odihniti-va!
Ba nene, oameni buni, ce ne facem cu asa-zisa gripa porcina?
Moartea lui Toni Tecuceanu, ne-a tampit efectiv pe toti. Unde te uiti, ce anume asculti, toti vorbesc despre vaccinarea neaparata impotriva acestei gripe.
Si m-am apucat sa caut pe internet, sa google-esc, sa ma documentez ce si cum cu gripa asta. Defapt nu ar fi decat cu putin mai grava decat o gripa obisnuita.
Ma gandesc pe o partea ca trebuia sa fim deja toti infectati, daca era chiar asa de rea cum se spune, iar pe cealalta parte ma gandesc ca o sa dispara la fel de brusc ca si aviara. Va mai amintiti? Au omorat o gramada de gaini nevinovate si brusc, dupa ce strategia de marketing a fost “atinsa”, a disparut virusul.
Practic, din cate am citit si mai ales, inteles eu, acest virus a fost creat in laborator.
Cica Pamantul nu poate “suporta” mai mult de 3 mld. de oameni. China are mai mult de jumatate. Oricum s-ar parea ca s-a depasit acest “maxim” de populatie si atunci s-au gandit “mai marii Dumnezei” ai planetei sa ne cam extermine. Traim un fel de Auschwitz? Am ajuns sa cred ca da.
Sa revenim la virus. El a fost creat prin sinteza unui virus denumit “virusul gripei spaniole”, aparut in 1918, combinat cu tulpina virusului comun (H3N2) si tulpina gripei aviare (H5N1). Rezultatul? Gripa porcina. Tadaaaaaa!
Virusul contine doua tulpini de gripa porcina, doua tulpini de gripa umana si o tulpina de gripa aviara, denumita “novel flu”, incorect tradusa drept gripa porcina. Interesant.
Se mai spune ca este cu mult mai blanda decat s-ar fi asteptat creatorii ei , ea fiind putin mai drastica decat o raceala puternica.
Voi v-ati vaccinat? Eu nu m-am vaccinat si nici nu am sa o fac. Este un risc pe care mi-l asum. Am dreptul asta! Vaccinarea este chiar interzisa tuturor celor cu o imunitate scazuta, celor care au probleme cu inima, rinichii, pancreasul, femeilor insarcinate si copiilor sub 5 ani.
Ma gandeam chiar ca multe persoane in varsta se regasesc la cozile pentru vaccinare. Copii sub 5 ani nu au voie…deci trebuie sa scapam de cei mai batrani? Ntz, ntz, ntz.
In ceea ce priveste moartea lui Toni, am citit blogul bebelusei Oana si m-am convins ca nu suntem decat niste cretini care credem absolut tot ce ni se spune si ca mergem ca niste oi dupa “fluierul” mai marilor nostri.
C’mon! Ar fi cazul sa ne trezim putin la realitate, sa invatam sa ne luam singuri deciziile, sa ne documentam si sa nu credem toate tampeniile scrise sau spuse in mass media.
Nu ma apuc acum sa scriu despre ce contine vaccinul, despre efectele acelor componente in timp asupra organismului, etc, etc, etc. Asta va las pe voi sa descopetiti.
Pe mine m-a facut sa scriu acest post numai prostia care pune stapanire pe oameni, exact cand ar trebui sa gandeasca cel mai logic.
Ba, asa m-am saturat de tara asta si de oamenii care o populeaza, ca-mi vine sa ma iau cu mainile cur si sa sar….in sus, evident
Ieri….ba nu, azi, cand eram in drum spre casa, am intrat dinspre DN1 si intr-un satuc, gen Corbeanca, era la o poarta asteptand un maxi-taxi cred, o fatuca. Nu avea mai mult dă doișpe ani. Dar, atitudinea spunea clar ce va ajunge ea cand va fi mai mare, o pitzi veritabila. Cizme mulate din “piele ecologica” pana la genunchi, fustita scurta si o geaca “roza” pana in talie. A si mana indoita la 90 de grade cu o geanta aproape cat ea, atarnata.
OMG!
In fine, nu mai are sens sa va mai povestesc din trafic, pentru ca am mai facut-o si au mai facut-o si atatia altii.
Daaaaar, nu am cum sa nu-i injur pe taximetristi si pe soferii de pe maxi-taxi si RATB.
Noroc ca am fost atenta azi cand, venind linistita spre casa, pe banda intai, il vad pe colegul de trafic de pe banda a doua, sofer de maxi-taxi (Bucuresti-Craiova) ca da semnal si imi taie calea. Toate intr-o fractiune de secunda.
Am innebunit. Noroc ca in spatele meu nu era nicio masina pentru ca sigur ar fi intrat in mine, la ce frana cu scarț am pus.
Nu mai vorbesc de debandada, de cozile interminabile dintre semafoare, de pietonii care nu se asigura pe trecerile nesemaforizate, bla bla bla.
Ma mai enerveaza in Carrefour, de exemplu, astia care nu stiu sa mearga cu caruturile. Se creaza acel “minunat” haos pentru ca cei care ies merg pe “banda” acelora care intra. In fine, nu stiu cati intelegi logica asta, dar…pentru aia care inteleg…e oribil. Si tare i-as injura. A, stai. O fac oricum!
Alaltaieri, mergeam in Carrefour, ca tot veni vorba (sa-mi iau detergent, ca era oferta, deh!) si am vrut sa intru pe Jandarmeriei, pe unde stiam eu ca se intra, bucuroasa fiind ca au semaforizat intrarea/iesirea aia de cacat.
Era rosu, stau cumintica pe banda pentru stanga, semnalul pus regulamentar, se pune verde, si dau sa intru pe strada. Practic erau (fusesera!!!!) doua benzi, una pentru intrare si una pentru iesire (duh!).
Pe banda de intrare pe strada il vad pe unu’ care vroia sa iasa defapt.
Imi iau fata “inteligenta”, dau din maini in semn de: “ba esti nesimtit? ce cauti pe banda MEA?”. Si-i mai bat si obrazul.
Domnul ma priveste de sus si-mi arata semnul de interzis pus la intrarea pe strada. Whaaaat?
OMG, au schimbat intrarea? Fac semn ca-mi cer scuze, dau cu spatele injurand, o iau pe contrasens si intru pe prima straduta la stanga, cea pe care se mutase defapt intrarea catre jandarmeriei.
M-am simtit ca un cur, dar nu mai fusesem pe acolo de ceva timp si mi s-ar fi parut logic ca la semafor sa puna un indicator cu “interzis virajul la stanga”. Zic si eu! Ca sa vada tot omu’ ca nu mai exista intrarea pe care o stia, right?
In fine.
In seara asta a venit la mine prietena L, care face naveta Bucuresti-Arad in fiecare saptamana cu serviciul.
Naveta pe care o face cu avionul de pe mirobolantul aeroport…Baneasa. Iar am zis aeroport? Ma scuzati, gara Baneasa.
Chiar vorbeam cu ea ca din aeroportul ala mai lipsesc gainile si curcile, in rest…arata fix ca o gara ingalata. Ca o halta de comuna.
E, in aceast aeroport erau doi indivizi, tiganosi, care asteptau “ce-chin”-ul pentru Madrid. Tantanaaaa!
Unul dintre indivizi, avea o fata luuunga, de cal (gen!) si cica 3 dinti in gura, dintre care unul era fix pe centru, cariat si iesit in afara. Așea.
Acum cica nu mai ai voie sa urci in avion cu nimic ce depaseste 50 ml, in bagajele de mana. Nimic lichid adica.
Cica de cand cu atentatul din State (!!!). De parca daca vreau sa fac rau nu pot sa fac cu 50 ml de ceva smecher.
Astia doi aveau un mare “șprai” si cand au auzit ei ca nu au voie cu el in avion, au decis ca nu este ok sa-l arunce pur si simplu (doar e criza, nu?)si au inceput sa consume “șpraiul”…pe ei.
Frate si si-au dat peste tot cu el. Si cand zic peste tot… Pe fata de sus pana jos, pe spate de sus pana jos, in pantofi, pe si in geamantane, pana au terminat tot.
L nu s-a dus mai aproape sa simta mai bine mirosul, desi sunt absolut sigura ca se simtea in toata incaperea. Probabil se obisnuise deja si nu mai simtea diferenta.
Ma gandesc cam ce au patimit colegii de avion pana la Madrid. Saracii!
Si mai sunt emisiunile alea false, emisiunile alea in care apar acei “actori” deplorabili. Tradati din dragoste, aia cu socrii, nu mai retin numele, Iubire imposibila, Fata lui tata, etc.
Astea sunt partea cea mai proasta a televiziunii noastre. Printre altele, evident.
Daca aud si de Dansez pentru tine ca e facatura, o iau pe campii. Imi place emisiunea.
Asta ca tot a inceput.
Si nu mai scriu ca sunt atenta la Dansez pentru tine.
Weekend minunat va doresc!
Vineri, 02.10.2009, l-am lasat pe Mister la serviciu pe la ora 14 si m-am gandit sa-i fac o vizita verisoarei mele.
Nu, nu mi-era dor de ea, ca ne vazusem cu o saptamana in urma. Avea niste cadouri pentru mine si mi-am gasit timp sa o vizitez
Am stat, am barfit, s-a laudat ca s-a lasat de fumat, ceea ce mi s-a parut misto, pentru ca ea scotea fum mai rau ca un furnal. Are si diabet, ceea ce m-a bucurat si mai mult ca nu mai fumeaza.
Anyway, la un moment dat, am decis ca era timpul sa plec.
In timp ce porneam motorul ma gandeam pe unde sa o iau in drum spre casa. Am decis ca mai bine ocolesc zona centru pentru ca trebuie sa fie infernal.
Nu va zic ruta exacta, dar cert este ca am ajuns in scurt timp pe Barbu Vacarescu. Parea totul roz si ma bucuram ca nu este deloc aglomerat. Ma felicitam chiar pentru ruta aleasa si ma gandeam sa dau o fuga pana in Ikea sa mai casc ochii.
Am ajuns in curba intersectiei in care daca faci dreapta/stanga (depinde din ce parte vii), mergi spre Turabo, Fratelli sau Bamboo.
Bun! Ajunsa acolo….coada!
M-am gandit ca poate fi coada de la urmatorul semafor, desi era ceva de mers pana la el.
Am dat muzica mai tare si am inceput sa cant. Da, ascult un post unde nu se da muzica house. Ce nenorocire!
Cum era normal, apare primul “jmecher” de pe linia de tramvai. Așea băăăă!
Dupa el au urmat altii si se mergea pe 3 benzi. Da’ ce zic eu “se mergea”? Se statea.
Am trecut de primul semafor….nimic, coada. Am trecut de-al doilea, coada!
Wtf? Ma gandeam si speram sa nu fie haosul ala pana la Baneasa, unde trebuia sa ajung.
Ba nene, veneau masini din toate partile. Nu am inteles unde dracu plecau aia toti fix la ora aia?
Eu macar ma duceam acasa, da’ ei?
Tot acasa? La munte? Unde mergeati ba? Ai dracu voi!
Dupa o ora am ajuns la podul de la Elvila
Cam asta se intampla pe pod.
As fi vrut sa fac mai multe poze, insa nu am putut. Oricum se uita si un BMW ciudat la mine.
Ma rog, nu ca ma interesa…prea tare.
Dupa inca trei sperturi de ora am ajuns la intersectie in Baneasa, dar am luat-o inainte, spre casa.
Pierdusem prea mult timp si nervi in ultimele doua ore, faceam si pe mine, asa ca am decis ca nu mai merg in Ikea
Am ajuns la prietena C, i-am inundat wc-ul si-am stat de-o cafea si-un pahar cu cola si am plecat (in sfarsit) acasa.
Nu cred ca o sa trec vreodata cu vederea traficul de cacat din Bucuresti. N-am cum.
Mi-aduc aminte ca eram mica si ma uitam la filme americane si vedeam traficul din New York.
Era ceva ce avem noi acum, dar civilizat.
Urat.
Hai, saptamana frumoasa!
Da, deci ma plictisesc grav de cand a plecat Mister cu munca la mare.
Nu ca sunt nelinistita ca el e acolo si eu aici. Dar a avut grija prietenul Bobby sa-mi zica in cel mai frumos mod, dupa ce a aflat ce anume lucreaza: “a…clar…se intoarce insurat”
Da, merci, aveam nevoie de incurajarea asta.
Stiti cum e; ai incredere in iubitul/iubita ta, ca altfel te caci pe ea de relatie, dar imaginatia noastra atat de bogata, ne mai joaca feste, na.
Anyway.
Ma bucur pentru el ca respira totusi un alt aer decat respir eu. Si nu ma mai vede, simte, minut de minut.
Poate avea nevoie de asta
Ce-i drept vorbim zilnic la telefon, de cateva ori, reusim sa ne si certam, tot la telefon, deci suntem foarte ok
As avea o mica problema dar p-asta nu v-o impartasesc.
Ok, tre sa ma car acum.
Maine merg la un….o…taiere de moț. Nu prea stiu cu ce se mananca asta, dar cred ca tre’ sa cumpar un cadou, so…va mai tin la curent.
Weekend placut!
Sau cam asa ceva.
Pai da, ba!
Cum e posibil ca toate chestiile de cacat sa ti se intample numai tie. Mie, adica!
Intai n-am serviciu, apoi mama face urat ca nu am serviciu, ca tre’ sa ma intretina si colac peste pupaza s-a mai mutat si un barbat cu mine in casa…fara sa fie ceva de viitor (gen maritis, astea!). Saraca mama, ce viata grea are.
Adica e greu sa intretii doua case, doua masini, rate la banca si doi nebuni (eu cu tata!). Asta pot sa inteleg si o respect si mai mult. Dar ce-are frate cu viata mea? Ea stie! Anyway...
Ce mi se mai intampla este ca in trafic am mereu cate un cretin sau o cretina in fata care ma incurca enorm si ma claxoneaza pe mine aia din spate. Si eu ii injur ca la volan sunt țață. Si cui nu-i convine sa isi bage Ipod-ul in urechi nene. Io-mi bag si-mi scot si mai si arat chestii. Ca…asa!
Ah, sau ma pricopsesc cu cate o masina mare in fata. Asta urasc cel mai tare. Ba, da-va dreaq!
Daca nu vad ce se intampla in fata, fac atac de panica
Si cum e foarte aglomerat si cum colegii mei de trafic nu sunt draguti sa ma lase sa ma strecor si eu, va dati seama ce bine ma simt. Sau, mai bine spus, cate crize fac
Si nici nu mai fumez, la naiba. That sucks!
Așea…
Ce mai era?
A, da!
Baaaaa, cum cacat nimeresc eu la coafor numai tute pe post de…coafeze?
Vi se intampla?
Mereu zic ca am dat lovitura si, ce sa vezi? Ajung acasa, imi spal parul sa vada ochiu’ meu mai bine si stupoare. Tunsoarea arata ca un cur de baba…nespalat.
Grrrr!
E frumos ma asa? Nu stiu, intreb si eu ca o tampita. Ca oricum nu imi gasesc raspuns.
Deci. Cum s-a intamplat treaba?
Ajung ieri in Rahova cu nește treaba. Buuun. Fiind cu Mister, sunam la iubita unui prieten de-al lui care are un salon de coafura/masaj/solar/whatever, in zona. Daca tot eram acolo sa-i impingem o vizita, nu?
Mbuuuun.
Cand am ajuns, am dat cu ochii de chestii cu frizuri. Le-am privit hipnotizata si m-am apucat de ele, ca sa zic asa.
Nu aveam de gand sa ma tund…atunci.
Dar, fata care era de servici, parea ca stie ce face, am urmarit-o, am analizat-o, am ascultat povesti cu si despre ea si minunile pe care le face cu tunsul, am gasit tunsoarea si…am zis ca ma tund.
Eram tunsa bob, foarte dragut (zic eu), dar crescuse si nu mai statea nicicum. Doar daca il faceam cu placa. Sau trebuia prins.
Si am hotarat ca-mi trebuie o freza noua cu care sa nu mai fiu nevoita sa folosesc placa. Sa stea frumos si fara.
Ii arat poza madamei, ea da din cap aprobator si se apuca. Intai usca cu foen-ul, apoi cu placa si mai apoi tundea intr-un stil foarte misto.
Se vedea super ok, a terminat, mi-am pus sapca, ca trebuia sa ajung acasa sa ma vopsesc si sa-mi spal parul ca sa vad eu ce si cum.
Whoaaaaa.
M-am crizat dupa ce am terminat.
Mi-am luat o oglinda (acasa fiind, evident) si m-am uitat din toate unghiurile. Greseala? No volum in partea de sus si nu destul de filat jos. Deci iar placa plus mult fixativ. Grrr!!
M-am bosumflat, mi-am bagat pula ca nu reusesc sa dau si eu de una buna si…astept sa creasca.
Ma rog, am una, dar o buna bucata de timp nu am mai avut cum sa dau de ea. Si abia ce l-am gasit pe barba-su, mi-a dat noul numar de telefon, dar raul e facut. Mai astept acu’.
Aveti grija, ba!
Hai ca nu voi incepe cu scuze cum ca nu am mai scris pentru ca…
N-am mai scris ca nu am mai scris si gata!
Totusi o sa va zic ca nu v-am uitat.:lol:
Ummm, am tot fost bulversata de chestii in ultimul timp.
Chestii gen mama cu vesnicele ei probleme. Nimic nu-i convine, in special situatia mea actuala si nu uita sa ma faca zilnic sa ma simt aiurea, dar asta nu este ceva ce sa va povestesc, pentru ca sunt problemele mele si nu incarc pe nimeni cu ele. Nici macar pe Mister. Ma ascund cat pot.
O alta chestie care m-a bulversat este moartea lui MJ. Si cum brusc toata lumea si-a adus aminte ce “mare om, mare caracter” a fost el, bla bla bla.
Dar cand nu mai aveau loc de “inclinatiile” lui sexuale, il cam uitasera.
Nu sunt in masura sa comentez daca MJ “viola” copii, dar stiu ca-i iubea foarte mult so, nu stiu ce sa zic, dar am fost de partea lui.
Cert este ca nu prea curand se va mai naste un alt star. Clar!
Toti terminatii si toate terminatele canta acum, ca doar avem programe care sa ne lucreze vocile. Si cand ne pune cineva sa cantam live ca sa aratam ca noi suntem aia care canta si ca aia e vocea noastra motivam ca nu se poate…cu un guturai, gen! Fuck off!
Numai tarfe si cretini.
Un MJ, poate intr-o alta viata.
N-am fost niciodata fan MJ, dar sunt multe piese pe care le-am adorat.
N-am sa ma dau nici acum fan. Dar a fost si va ramane mare. Punct!
Hai, sa-i fie tarana usoara.
O alta chestie care m-a bulverat pana la lacrimi a fost scandalul de la Manastirea Caldarusani.
Va zic ca asta m-a dat efectiv peste cap, pentru ca omul ala, Preotul Laurentiu a fost timp de 3 ani mentorul meu spiritual, ca sa zic asa, duhovnicul meu.
Este un om extraordinar si am innebunit cand am vazut imaginile care au fost transmise la tv. Desi le-am vazut si pe cele necenzurate.
Nici nu stiu ce sa zic, pentru ca nu sunt in masura sa judec pe nimeni.
Numai ca, el nu avea voie sa fac asta.
Te gandesti ca preotii calugari trebuie sa fie, puri. Ii alegi pe ei nu pe preotii de la bisericile din sat/oras, ca aia cica nu sunt atat de curati ca un calugar si ce descoperi?
Niste imagini socante.
Nu ma mai pot duce la el si asta nu pentru ca il condamn cu ceva ci pentru ca nu as mai putea sa-l privesc niciodata in ochi. Si asta mi se pare mult mai mult decat a vorbi cu cineva.
Cam astea sunt chestiile pe care le traiesc acum.
N-a fost un post vesel, dar va descurcati voi…cumva.
Deci, aparent, mi-am gasit job.
Dar, ca sa nu fie atat de simplu, e…complicat, evident.
Aceasta firma care “ma vrea”, prin bunavointa d-rei L, ma vrea, dar nu oricum, ci cu contract de prestari servicii, asta insemnand ca eu sa fiu PFA, sau sa am firma. WTF?
De ce trebuie sa mi se intample mie una ca asta?
Eu ce fac acum?
Domnul cu interviul, asteapta raspunsul meu in aceasta seara, cam intr-o ora si eu nu stiu ce sa-i spun.
Am intrat peste tot, m-am documentat, am intrebat ce si cum.
Tot nu sunt lamurita 100%.
Acum eu pot sa lucrez la aia, sa ma spetesc o luna si apoi cand e sa le fac factura de prestare de servicii, sa-mi vare usor un picior in cur si sa nu-mi dea nimic.
Ho, ca stiu ca, in mod normal trebuie sa avem un contract, numai ca ei ma vor de Luni si mie autorizatia imi iese cam in 2-3 saptamani, ceea ce inseamna ca as lucra, practic, fara acoperire.
Nu puteam sa-mi gasesc si eu un job normal?
Si, ca idee, foarte multi au adoptat varianta PFA, sau firma. Cica e ok.
Eu ce sa fac?
Imi spuneti si mie? Imi dati vreo idee?
Ma gandeam asa, in momentele in care gandesc evident, de ce nu pot intelege unele chestii.
Poate sunt eu tampita, nu zic nu!
Macar recunosc, nu ca altii, care se cred mari si tari si pute cretinitatea si prostia in ei.
In fine, asta este alt subiect.
Deci:
nu reusesc sa inteleg glumele tampite; de cacat, cu alte cuvinte. De ce? Pai simplu! Pentru ca aceste mirobolante glume, nu sunt glume. Cand un om face o gluma, mai ales daca se pretinde a fi un “mare maestru” in ale glumelor, trebuie sa faca o gluma pe care sa o inteleaga si ala caruia ii faci gluma aia. Nu ma apuc sa dau exemple. Intelegeti ce vreti. Cert este ca daca nu am inteles o gluma d-asta, mi s-a zis ca nu stiu de gluma si ca mai bine anunt dinainte ca nu stiu ca sa nu faca nimeni glume cu mine. Fuck off!
nu inteleg unghiile ascutite. De ce dracu vrei sa ai unghii ascutite? Ca sa ce? Sau barbatii care-si lasa unghia de la degetul mic sa creasca si o folosesc pe post de “paleta” pentru sare. Come on!
nu inteleg pizdele care atarna la barbati. La banii lor, la atentia lor, d-astea. Nu mai sunt barbati, sau ce?
nu inteleg barbatii care cred sau sunt chiar convinsi ca pizda e in palma. Nu nu este! Deci nu o poti arata oricui, oricum si mai ales oricand.
nu inteleg femeile care-si lasa unghiile mari la picioare. Aveam la primul meu job o tanti care avea unghiile atat lungi ca “matura” cu ele pe jos. Nu vreau sa ma gandesc cam ce se gasea sub oja care le acoperea. Bleah! (gata cu unghiile!)
nu inteleg de ce multe femei se incapataneaza sa se faca blonde…acasa. Si arata ca si cum si-au pus o matura pe post de par. Pai da, ca daca vrei sa fii blonda, trebuie sa ai si cap. Dar nu e cazul. De obicei blondele nu au cap. Nu toate, nu-mi sariti la jugulara. Mie blondele, mai ales alea cu fuste pana la cur, imi inspira centura. Hua!
e inutil sa zic ca nu inteleg fatarnicia. De ce cacat sa ascunzi ceea ce simti? De ce daca ma bucura ceva, sau daca ma deranjeaza ceva sa ascund? Arat deopotriva, ceea ce ma bucura si ma face sa ma simt bine si ceea ce ma deranjeaza, sau ma jigneste. Simplu si corect fata de cei din jur. Mai ales fata de cei de care imi pasa.
nu inteleg (ca tot e criza) oamenii aia care daca le spun ca sunt acasa si…stau, gen, imi spun:” ce viata pe tine!”. Nu zau? N-ai vrea sa fii in locul meu? Sa nu ai un loc de munca desi stii ca poti sa faci aproape orice? Ai vrea sa stai in locul meu acasa fara bani, sa te intretina ma-ta? Vrei, vrei, vrei?
nu inteleg de ce nu doare prostia. Va dati seama cat de tare ar fi? Macar asa, am stii de cine sa fugim. Si, fie vorba intre noi, mi-as dori sa doara mai multe chestii, nu numai prostia. Waaaaaa.
nu inteleg oamenii insistenti. Frate, daca iti zic nu, e nu. Ce nu intelegi? Eu nu insist ever la cineva daca imi zice ca nu vrea sa faca ceva, sau nu are chef, sau nu se simte in stare. E si maine o zi, nu?
nu inteleg lipsa de cuvant. Sau pe cei care promit ca fac ceva si nu fac nimic. De ce mai zici ca faci? Nu e mai simplu si mai frumos sa zici ca nu poti sau nu vrei? Eu asa zic. Da’ na, eu sunt defecta. Uitasem, ma scuzati!
In fine, sunt mult mai multe, dar nu mai am chef sa mai adaug, plus ca trebuie sa plec cu Mister.
Hai, va pup.
OMG!
Dati-mi voie intai sa-mi treaca senzatia de voma, va rog!
Tocmai ce-am vazut prin mai multe locuri poze cu Nikita. Si nu orice poze, hello!
Poze “sexy” cu ea insarcinata. WTF?
Ba, nu vreau sa scriu despre “celebritati”, dar nu puteam sa nu scriu despre balena asta ucigasa.
L-a vazut careva pe barbatul cu care urmeaza sa aibe copilul asta? Tare-s curioasa!
Ia, delectati-va si voi.
Intre timp, ma duc sa beau niste zeama de lamaie. Piua!
Ashea. Sa n-aud pe cineva ca zice ca nu e smexy, sau ca e vreuna mai tare ca ea, da?
In fine.
In alta ordine de idei, sunt bronzata, da? Si nu de solar, ca asta nu mai e cool.
Am norocul sa am o terasa foarte frumoasa si mare, unde pot sa fac si plaja. Stau la ultimul etaj, deci imi permit.
Sambata trecuta am baut cafeaua cu fetele M si L la mine pe terasa si in 2 ore deja ma bronzasem. Ca tractoristii, e adevarat. Asa ca duminica dimineata am facut topless, apoi am fost la piscina cu Mister si Luni, iar la piscina. Nu mai sunt tractorista, desi mi se vede (inca) urma sutienului.
Mai am timp sa scap si de asta
In rest, nimic nou, in afara de faptul ca i-am zis lui Mister o chestie, de care a parut incantat si mi-a dat de inteles ca ar vrea sa se intample….chestia. So, i`m happy!
Nu va spun despre ce este vorba. Cand se va intampla, am sa va povestesc
Pana atunci, va doresc un weekend misto.
Ba, starea euforica pe care o traiesc de 3 saptamani si aici si acasa si in lumea reala si in cea virtuala si unde mai vreti voi, ma face sa ma simt intr-un anume fel. Gen misto tare!
Ma stiti deja ca nu dau detalii despre viata mea intima, totusi, stare euforica = chestii.
N-am simtit nici macar lipsa internetului. Oricum ajunsesem la apogeul rabdarii in ceea ce priveste absolut orice legat de internet.
Aveam atata nevoie de acest respiro, care continua si ma face sa ma simt bine.
Stiti ca e vorba aia: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca?
Ei bine, m-am convins, inca odata ca asta chiar functioneaza, atata vreme cat iti doresti din tot sufletul ceva.
Nu stiu de ce trebuie sa va spun voua asta, dar, cum am impartasit si rele si bune, asta face parte din alea bune, deci trebuie sa va zic.
Plus ca unii dintre voi sunteti tare misto si e ca si cum, as vorbi cu niste prieteni, chiar daca sunteti doar virtuali, unii dintre voi
Hai, gata cu sentimentalismele ca o sa ajungeti sa credeti ca sunt o sentimentala.
Ce faceti de Paste?
Eu inca nu stiu, nu ne-am facut planuri, dar presupun ca ni le vom face Vineri, sau Sambata chiar, habar n-am.
Si, fara nicio legatura cu Pastele am inceput sa reascult Parazitii. Ii iubesc, ce sa fac? Si pisi asculta si mi-a dat un CD.
Mergeam saptamana trecuta dinspre el spre Metro Baneasa. Am zis sa ocolesc zona Baneasa pentru ca era goaznic de aglomerata si am luat-o spre Pipera unde s-a mers chiar super ok.
La un semafor, in stanga mea, un domnisor un pic cocalar, se uita insistent la mine, probabil in ideea in care o fata simpatica si finuta ca mine (sic!), asculta maxim Parazitii (Sa sugi pula de ziua ta – asta era melodia semaforului aluia).
Ori poate era ziua lui si se regasea in descrierea primei parti a piesei? Nu m-am prins, dar i-am aruncat totusi un “zambet” in timp ce plecam la culoarea verde a semaforului si i-am si bagat un: sa sugi pula de ziua ta.
Probabil i-a placut urarea, pentru ca nu m-a urmarit cand am facut stanga la urmatoarea intersectie, sa-mi dea vreun scuipat pe geam, sau, eventual in limbaju-i restrans intelectual, sa ma faca zdreanta si sa-mi dea la muie, gen.
Nu stiu, zic si eu!
Acestea fiind spuse, va doresc un Paste minunat.
Atat.
Va intreb si eu ca idee: ce parere aveti de o femeie beata pula?
Huh?
Frate, Joi am fost la un mini concert Proconsul. Da, stiu, Proconsul sucks, but…
Nu asta era ideea.
La concertul asta, era o fatuca de vreo 22 de ani, maxim.
Am vazut-o ca se tot scalamba pe-acolo, dar nu i-am dat importanta ca na, nu ma interesa.
Am reintalnit-o la toilette. Eu intram, ea iesea sau mai bine spus, incerca sa iasa din wc. Era intr-o stare jalnica de betie si sughita. Era ca o “zeita”, in sensul ca nu mai simtea pamantul sub picioare si parca plutea cand s-a indreptat catre chiuveta. I se inmnuiau pe rand genunchii si se chinuia din rasputeri sa se spele pe maini. Nu reusea sa aprese pe suportul ala de sapun lichid.
M-am gandit ca in momentul ala, era atat de confuza, incat avea senzatia ca apasa pe el. Dar, nu. Mi s-a facut mila de ea, vazand-o asa neajutorata si i-am apasat eu.
M-a privit plina de recunostinta amestecata cu ura, pe stilul: “da’ io nu puteam, sau ce?”
Nu, nu puteai ca esti o tarfeta mica si moarta de beata.
A salvat-o o prietena care a intrat si a intrebat-o cum se simte. Ea, zeita, s-a uitat la ea cu un fel de: “tu, cine mai esti?” ii zice ca se simte bine, ca a vomitat, dar mai sughita putin…probabil de la alcool? Logic ca de la alcool, desi fac pariu ca nu bause in exces, totusi.
Sa-i fi excitat Proconsul, starea euforica? Neaaah!
Ba, nu zic, toti bem, mai mult sau mai putin.
E ok sa iesi si sa bei un pahar, doua, sa te ametesti putin si gata.
Nu sa ajungi dintr-o femeie mistoaca (ce te crezi!) o tarfa ieftina, beata pula. Da-te dracu!
Atat am avut de zis.
Ba, ia gata!
Am decis, intr-un moment de maxima desteptaciune sa va povestesc despre carierele mele din copilarie.
Acu’, daca tot nu muncesc, macar sa ma gandesc ce puteam fi, nu?
Piua. Pauza de Regina!
Asa, unde ramasesem? Ah, da!
S-o luam cu inceputul.
Prima data, facand injectii la papusi, am decis ca vreau sa fiu doctorita.
Doctorii erau destepti si munceau de placere. Erau draguti si zambitori. Acum, iau examene pe bani, multi dintre ei si, nu mai au nicio placere sa munceasca. Doar daca e rost de spaga (no offence!).
La un moment dat am inceput sa ma tem de doctori, mai ales de stomatologi, so nu mai era interesant sa fiu doctorita.
Desi, aveam serviciu si bani acum. Da’ la cat sunt eu de toanta, sigur nu ma imbogateam.
Mi-era mila de cei nevoiasi si nu le luam niciun ban. Deci nu era fun ca ma urau ceilalti medici ca le stricam piata si le luam clientii. Ceea ce era bine.
Tristii dreaq, ce sunteti!
Pe la 9-10 ani, vroiam sa fiu unchi-miu.
Pai da, ce daca era barbat si, teoretic si practic nu puteam? Eu vroiam sa fiu el.
Era vaporean. Si, mama, ce cool era pe vremea aia sa fii vaporean, sa vezi multe tari straine, sa ai sapunuri Fa si Rexona, cafea, whisky. Eheeee.
Asteptam cu sufletu’ la gura sa vina sa-mi aduca si mie niste bomboane, pe care nu le-am primit niciodata.
Matusi-mea, intai impartea la toti copii din partea ei si, dupa vreo luna de la venirea lui unchi-miu, ne vizita si pe noi. Pai da, ca statea departe; la doua blocuri distranta. Si ii aducea maica-mii doua sapunuri (noi oricum aveam ca ne aducea tata din shop) si un pachet de cafea. Credea ca ne-a dat pe spate. Mie ciu-ciu.
O singura data mi-a adus o pereche de jeans-i, wrangler. I-am platit, clar. Unchi-miu a vrut sa mi-i faca cadou, dar a sarit matusi-mea de cur si s-a sucit. Dar i-am iubit, ca nu gaseam asa ceva.
Matusi-mio, avea-r-ai o pereche de jeans si atat!
Apoi am vrut sa fiu TIR-ista.
Haoloooo, ce smecherie era! Cam la fel ca vaporenii, numai ca astia vedeau mai multe chestii mistoace, nu numai mari si porturi.
Si aduceau si televizoare, combine muzicale, haine, adidasi.
Eh, oftam si ziceam cacand o sa ma fac mare o sa fiu TIR-ista.
Da’, mi-a trecut si asta. Oricum nu mai merge acum.
Mi-a zis cineva ca pentru o cursa Bucuresti-Berlin-Bucuresti, ii da 150 euro. Trist!
Da’va dreaq de chitrosi!
Apoi am vrut sa fiu invatatoare. Sau profesoara.
Dar diriga mea, dupa ce i-am potolit toti baietii din clasa, a hotarat ca sunt prea nervoasa si ca nu e bine. Nu m-as descurca cu copii.
Vezi ce proasta esti? Eu iubesc copii.
Sa te sparg!
Apoi am vrut sa fiu pshiholog.
Mereu m-am priceput la oameni si, desi mi-am dat seama cam de la inceput cum sunt, am mers pe burta si i-am acceptat si asa, pe unii.
Eh, aici a intervenit mama: “termina domne, cu psihologia ta. Ce faci tu ca psiholog? Un cacat! Asculti toti tembelii. Si? Dai la ASE si gata! Economistii fac bani!”
Aham, daca zici tu, Sando!
Si iote-ma economista.
Jobless!
Bine, aici a fost vina mea, ca am avut incredere intr-un anumit prieten.
Sa ma pupi, ba! Unde? Te descurci tu!
Da’, lasa ba, ca soarele rasare in fiecare zi si eu nu renunt la optimismul meu debordant.
Haidi, pa!
Ah, sa aveti o saptamana mistoaca.
Sa va explic!
A fost un fiasco total. Am zis ca o sa fie misto in Turabo, dar…NU!
Oribil!
Si asta pentru ca era foarte, foarte mult fum, aglomeratie si muzica naspa.
Adica, frate, n-am nimic cu genul house. Chiar nimic. Dar nu suport sa-l aud toata noaptea. Nu pot. Call me freaky, but…
Singura chestie care a “salvat” noaptea la Turabo, a fost concertul lui Smiley. A fost live si mi-a placut maxim. ( )
Si asta nu pentru ca as fi fan Smiley, ci pentru ca a sunat bine.
Si mai era ceva. No drink, no fun!
De pe la 12, M si C ma bateau la cap cu ora de plecare. Am hotarat pe la 1 a.m, ca plecam la 3 a.m. Au strambat putin din nas, dar au zic ca este ok. M nu-si gasea locul, C nici atat. Defapt nici eu.
Inainte de plecare, le venise, oarecum cheful fetelor. Bachus, trecuse prin zona si-si pusese amprenta pe fetele lor, care devenisera foarte zambarete.
Am tras putin de ele, ca vroiau sa mai stam, dar pentru ca imi stresasera creierii, nu am mai vrut eu.
Si-am plecat.
Cand ieseam cu masina din parcare, intrau, pe jos, falosi, Parazitii. Am deschis geamul putin, ne-am salutat cu ei intr-un anume fel, dragut si ne-am vazut de drum.
Ne-am gandit sa trecem pe la McDonald`s sa ne luam ceva inainte sa plecam acasa.
Eh, de aici a inceput aventura.
Coada la McDrive, fiecare statea pe treaba lui si-si lua comanda, numai un Gipan, tot claxona. Nu am dat importanta, am luat comanda si am parcat masina sa putem sa mancam. Gipanul buclucas, era beat si a decis ca trebuie sa parcheze langa noi si sa ne streseze. Ne-am intors cu spatele la el si am continuat sa mancam, pana cand am decis ca mai bine plecam decat sa stam acolo si sa ne numere baietii aia idioti, dumicatii. So, am plecat. Am hotarat ca parcam undeva si continuam sa mancam. Adica eu, ca fetele mancau oricum. Cu salata in poala, am purces la drum.
La primul semafor, in dreapta, opreste o masina. N-am dat importanta pana a inceput sa claxonexe. Ne-am uitat, curioase, in ideea in care omul, poate vroia sa intrebe ceva.
Ei bine, Astia care urmariti Regina (mai e cineva?), baiatul de la volan, era “menajera” dintr-o anume casa din serialul asta. L-am cunoscut imediat dupa fata aia de copil tampit.
Ne-a urat pofta buna; ne-am prins noi din mimica buzelor. Am dat din cap in semn de multumire, s-a pus verde si-am plecat, cu salata in poala.
Eeee, dar n-am scapat de baiat, adica de baieti, ca erau doi.
Impresii pe ala, mama, mama. Pornea in tromba, ca mai apoi sa incetineasca sa ne astepte si sa ne mai bage cateva ocheade. Deja ne distra copios rahatul din capul lui. La un moment dat a facut stanga si credeam ca am scapat. Intre timp eu mai mancam pe apucate si din salata, care continua sa ramana in poala.
La Baneasa, trecem de intersectie si cand ma uit in retrovizoare, ce sa vezi? Menajera. Hopa, asta era dubios! In fine, la un moment dat am pus semnal de dreapta si menajera a crezut ca ma opresc sa vorbim si a oprit imediat masina. Țeapăăăă!
S-a suparat, cred, pentru ca dupa ce am facut dreapta (moment in care salata mea a luat-o la goana din poala) ne-a depasit si, ceva mai incolo, a oprit masina pe orizontala. Ok, wtf?
Am trecut, bineinteles de el, amuzandu-ne de disperarea lui si a continuat urmarirea pana in Mogosoaia, unde dupa alte cateva incercari esuate, am deschis geamul si i-am zis sa inceteze ca nu ne intereseaza vreo “oferta” de-a lor.
Si-a intors masina si dus a fost.
Astia doi, aia de la McDonald`s si inca cativa ulii din Turabo, m-au facut sa-mi amintesc cat de disperant de prosti si de jalnici sunt unii barbati.
Punct.
Hai, weekend placut.
Scrisesem un post lung si minunat.
Fusesem o totally bitch si apoi m-am gandit daca are vreun sens?
Oricum, tot ce refulam noi pe bloguri, ramane aici.
Pe unii nu-i atinge absolut deloc.
Sunt prea blank ca sa poata intelege ceva ce te reprezinta.
Mda, pai, am sa continui sa raman o insensibila.
Nu am pentru ce sa fiu altfel.
Si, ca sa fac un rezumat a ceea ce scrisesem:
The end!
Băăă, aţi fost vreodată într-o sală de tribunal, la noi în ţară?
Adică, cred că aţi fost. Toţi am trecut pe-acolo cu vreo ocazie “deosebită”.
Frate, am fost azi, pentru că m-a rugat o prietenă să merg cu ea. OMG!
Ceva mai greţos şi mai de căcat, n-am văzut ever.
Începând de la d-na judecător (hahahahahahahaha. sorry ), care arăta ca şi cum tocmai lăsase cratiţa pe aragaz, rufele necălcate și praful neșters, agasată de insistenții care o chemau în sala de judecată.
Şi era atât de răvăşita; cred că tocmai se ridicase din…pat, ca să nu zic, din altă parte, if you know what i mean .
Ce dracu’ căutaţi doamnă acolo? Adică îi spun doamnă, nu pentru că arăta ca una, doar ca să fiu drăguţă.
Ah, stai! Eu nu sunt drăguţă!
Uitasem!
Apoi, erau doamnele avocate, care aveau robele peste hainele de piele, lungi sau scurte, după caz și machiate ca un cur. Cel mai urât cur la care vă puteți gandi în momentul asta. Robele, erau, clar, neînchise și ”zăceau” anapoda. Dizgrațios.
Și, cel mai nașpa era un domn avocat, cu o chelie deasă, care avea clasica cărare la spate, părul adus in față spre frunte, unde se oprea într-un moț. Wtf?
Era atât de caraghios, că m-a bufnit râsul când am dat cu ochii de el. În afară de asta, abia putea articula cuvintele. M-am gândit dacă era beat, drogat, obosit, sau doar cretin?
N-am ajuns la nicio concluzie.
Grefiera era pe stilul: ”doamna președinta, mai repetați înca o data , că nu am apucat sa notez tot”. Mda. Altă idioata.
În jumătate de oră, mai bine de jumătate din dosare au fost amânate, din cauze diverse, una mai cretină ca alta.
Ziceam eu mai demult ca avem un sistem de căcat și oameni și mai și. Îmi pare rău, extem de rău, chiar, că mă repet, dar, n-am încotro.
Eu nu aș apela la un asemenea avocat ever. Mai bine m-aș reprezenta singură.
Sunt sigură că, dacă mi-aș pune mintea la contribuție și aș citi cateva legi, aș fi bună…și la asta.
Nu, nu e nevoie de aplauze, știu că așa este!
Am fost matinală azi. Nu știu cum s-a întâmplat minunea (minunată), dar, m-am trezit la 8:30.
Grrr!
După ce am lenevit cam o oră, am trimis o rază de soare unei persoane , apoi iar am lenevit.
Da, știu, m-am plictisit și de atâta lene, dar odată instalată, nu prea vrea să plece. Trebuie să trăiesc cu ea. Damn!
Și cum mă uitam eu liniștită la “In gura presei”, sună telefonul.
M-am uitat la număr și nu mi-a venit să cred. Era o prietenă care a venit în țara, ea locuind în Italia. Am răspuns cu gura până la urechi și în 20 de minute, mi-a trecut și lene, am făcut și duș, m-am machiat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe ușă.
La 10 eram de nebună pe străzi.
Iete cum trece lenea, cu ceva interesant!
Am stat la bârfă până mai ‘nainte. Am fost într-o pizzerie (loco) și toată lumea se uita la episodul nostru, dealtfel foarte interesant, presărat cu suspans și ultimele știri, groază, lacrimi, ce să mai, tocmai bun de urmărit. Nu i-am băgat în seamă, deși, parcă am văzut o urmă de bale, la unu’, dar n-am avut noi treabă.
Asheaa…
Ieri, vă spuneam că, conduceam într-o nesimțire prin București.
Nu, mă, n-are legătură cu ce scriam la început. Jesus!
La coada (la butelii) de pe Grivița, stăteam frumos, pe partea mea, regulamentar, muzica tare, îmi vedeam de…stat, că stăteam.
Aud un claxon; nu-l bag în seamă. Mă gândeam că nu e pentru mine, că nu avea nimeni de ce să mă claxoneze. Alt claxon, mai lung. Ăsta mi-a atras atenția. WTF?
Am dat muzica, mai încet, să văd care e treaba, mă uit în oglindă retrovizoare și-l văd pe (stai că nu știu cum să-i zic), gibonul din spatele meu, că se hlizește la mine.
Îi fac un semn, prin care îl întreb ce vrea și ridică, ca un bou din umeri, deci nimic.
Am dat iar muzica tare și l-am lăsat. A trecut pe banda din stânga mea și la următorul semafor, a nimerit fix în dreptul meu. M-am făcut că nu văd, na, mă dădeam interesantă (sic!), dar, continua să claxoneze. Întorc fitzoasa, capul și văd că în mașină era o domnișoară, în spate, un “domn” pe scaunul din dreapta și șoferul, cu ochelari de soare, cu gura până la urechi, într-un zâmbet larg. Cred că vroia să mă impresioneze. Adică așa m-am gândit eu. Dar, ce nu știa el? Nu știa că eu nu mă impresionez. Adică nu așa. Am zâmbit, ca să vadă că am toți dinții în gură și când s-a pus verde, i-am luat-o înainte. Hihi.
S-a șifonat puțin și m-a prins iar la ultimul semafor, când mi-a făcut semn să-i dau numărul de telefon. Să mori tu, mă?
M-am grăbit să i-l dau…NOT!
Am făcut în așa fel încât să-mi piardă urma până la următorul semafor.
Cred că s-a întristat, dar, presupun că i-a trecut deja. O fi găsit alta. Ce să fac acu’? Să sufăr, să mă oftic?
Am o dilema de ieri.
The whisperers