Citind blogul lui Cabral (n-are sens sa mai pun link catre blog. toata lumea stie unde il gaseste, la naiba!), mi-am adus aminte din nou de copilarie, de toate lucrurile frumoase pe care le faceam.
Mi-a venit ideea sa scriu acest post pentru prietena mea Dori. Este prietena mea de cand aveam 3 ani.
Va vine sa credeti?
Am stat in acelasi bloc, la parinti si ne-am rugat, cand s-au impartit apartamentele de la ANL sa stam in acelasi bloc. Surpriza? Stam in acelasi bloc.
De-a lungul vremii, ne-am injurat, batut, barfit (copilarii, ce vreti!), indragostit impreuna, nu ne-am vorbit, am cazut in fata acelorasi baieti, doar pentru ca incercam sa mergem cat mai drept si mai “in figuri”, desi pe jos era gheata, am vazut aceleasi filme, am cantat aceleasi melodii, scrise cu grija in “caietul cu melodii”.
Impreuna ne chinuiam ascultand, oprind si reascultand melodii englezesti, sa le scoatem versurile. La astea le scoteai mai greu. Plus ca nu intelegeam chiar tot si unde nu intelegeam…inventam un cuvant care semnana cu ala pe care-l auzeam noi pe caseta.
Of, Doamne! Unde naiba au zburat acele vremuri?
Vremurile alea in care stateam in curtea Policlinicii si ne antrenam la gimnastica pentru campionatul dintre blocuri.
Vremurile alea in care ii dispareau mamei carti din colectia ei pretioasa. Trebuia sa dau cadouri pentru locurile 1, 2 si 3, nu?
Vremurile alea in care daca Dori avea codite si isi schimba rochita, automat trebuia sa fac la fel si invers.
Vremurile alea cand stateam in fata blocului unui anumit baiat, Vali. Eram mai multe fete aliniate la el pe banca si el era in fata noastra, cu un ciuline in mana. Privindu-ne atent, ne-a anuntat ca cea pe care o va lovi ciulinele, este cea pe care o iubeste. Vai ce ne batea inima, petru ca toate il iubeam. Mai ales Dori. Si el a dat cu ciulinele in mine. Am fost atat de bucuroasa incat am crezut ca lesin.
Dori, s-a cam suparat, desi mai tarziu, cand a mai crescut putin, a fost iubitul ei pentru o scurta perioada. Nu prea erau perioade lungi in “relatii” p-atunci. Nu exista simtul posesiunii atat de acut ca acum. Stiam sa fim copii. Sa facem ce fac copii. Eh!
Dori mai avea un frate care era mai mare decat noi si se presupunea ca are grija de noi si o sora. Mai aveam cativa copii la bloc, cam de aceeasi varsta. Si pe la blocurile de langa. Inclusiv cei doi veri ai mei. Mama ce iesea cand o puneam de-un “Lapte gros”, “Pititea”, “Flori fete”, volei, “Tara, tara vrem ostasi”.
Parca retraiesc acele clipe chiar acum. Era atat de frumos. La volei toti radeau de mine. Pentru ca eu cand dadeam in minge scoteam un sunet, in icnet si toti se distrau pe seama asta. Dar nu cu rautate cum ar face acum copii. Cum care copii? Astia cu internet, sex, droguri, minimal, playstation 3, etc, in cap!
Sunt atatea amintiri ca mi-ar trebui o carte sa le pot insirui pe toate. Primele saruturi furate de baieti (al meu a fost cu un coleg de clasa de-al ei), primii “gagici”, prima atingere de mana intre noi si “gagicii” nostri. Astea erau sentimente atat de minunate p-atunci. Baietii nu sareau pe tine “din prima” si aveau cu totul alte chestii in cap decat futai.
Ce sa inteleaga copii de acum ce este ala un fior, in afara de cel sexual, evident. Atata vreme cat tu ai 10-12 ani si “urli” pe internet ca ti-o tragi cu cine si pe unde apuci si ca faci sex oral de la 10 ani. Come on!
Poate o sa spuneti ca sunt eu inapoiata, dar nu este asa. In loc sa evoluam, involuam, va zic eu.
Sa revin!
Daca ati stii cate amintiri avem impreuna si cat radem ca doua babute cand ne aducem aminte cum s-a indragostit ea de cel ce avea sa-i devina sot si au decis sa fuga impreuna…
Au pus totul la cale cu atata minutiozitate si eu a trebuit sa fiu martora. Eram mai marisoare atunci. Aveam 18 ani eu si ea 19. M-au lasat amandoi in urma plangand si privind cum dispar in zare. Si cu povara groaznica de a-i spune mamei ei (teroarea copilariei noastre) ca ea a fugit cu iubitul ei.
Toate astea sunt atat de departe acum. Ea nu mai este cu acel barbat, are un baiat care este aproape barbat.
Suntem, cum spuneam, in continuare prietene si desi in anumite perioade ale vietii am fost despartite, totusi ne-am avut mereu una pe alta si ne avem si acum. Asta ma face fericita ca de-o viata stiu ca este cineva pe care ma pot bizui la orice ora din zi si din noapte pentru un ajutor cat de mic.
Pe ea am sunat-o la 5 a.m cand mi-a fost rau, pe ea am sunat-o sa-mi faca un masaj daca ma durea ceva, ea imi raspundea la telefoane la 2 fara a.m, doar pentru ca erau becurile arse pe scara si mie mi-e frica de intuneric, pe ea am sunat-o daca nu aveam o ceapa, verdeata, cartofi sau un morcov.
Cu ea fumam in fiecare dimineata la cafea si plangeam, prima data cand am ramas fara serviciu…
Multe. Sunt foarte multe.
Asa ca Dori, eu sunt prietena ta in fiecare zi!