Citind blogul lui Cabral (n-are sens sa mai pun link catre blog. toata lumea stie unde il gaseste, la naiba!), mi-am adus aminte din nou de copilarie, de toate lucrurile frumoase pe care le faceam.
Mi-a venit ideea sa scriu acest post pentru prietena mea Dori. Este prietena mea de cand aveam 3 ani.
Va vine sa credeti?
Am stat in acelasi bloc, la parinti si ne-am rugat, cand s-au impartit apartamentele de la ANL sa stam in acelasi bloc. Surpriza? Stam in acelasi bloc.
De-a lungul vremii, ne-am injurat, batut, barfit (copilarii, ce vreti!), indragostit impreuna, nu ne-am vorbit, am cazut in fata acelorasi baieti, doar pentru ca incercam sa mergem cat mai drept si mai “in figuri”, desi pe jos era gheata, am vazut aceleasi filme, am cantat aceleasi melodii, scrise cu grija in “caietul cu melodii”.
Impreuna ne chinuiam ascultand, oprind si reascultand melodii englezesti, sa le scoatem versurile. La astea le scoteai mai greu. Plus ca nu intelegeam chiar tot si unde nu intelegeam…inventam un cuvant care semnana cu ala pe care-l auzeam noi pe caseta.
Of, Doamne! Unde naiba au zburat acele vremuri?
Vremurile alea in care stateam in curtea Policlinicii si ne antrenam la gimnastica pentru campionatul dintre blocuri.
Vremurile alea in care ii dispareau mamei carti din colectia ei pretioasa. Trebuia sa dau cadouri pentru locurile 1, 2 si 3, nu?
Vremurile alea in care daca Dori avea codite si isi schimba rochita, automat trebuia sa fac la fel si invers.
Vremurile alea cand stateam in fata blocului unui anumit baiat, Vali. Eram mai multe fete aliniate la el pe banca si el era in fata noastra, cu un ciuline in mana. Privindu-ne atent, ne-a anuntat ca cea pe care o va lovi ciulinele, este cea pe care o iubeste. Vai ce ne batea inima, petru ca toate il iubeam. Mai ales Dori. Si el a dat cu ciulinele in mine. Am fost atat de bucuroasa incat am crezut ca lesin. 
Dori, s-a cam suparat, desi mai tarziu, cand a mai crescut putin, a fost iubitul ei pentru o scurta perioada. Nu prea erau perioade lungi in “relatii” p-atunci. Nu exista simtul posesiunii atat de acut ca acum. Stiam sa fim copii. Sa facem ce fac copii. Eh!
Dori mai avea un frate care era mai mare decat noi si se presupunea ca are grija de noi si o sora. Mai aveam cativa copii la bloc, cam de aceeasi varsta. Si pe la blocurile de langa. Inclusiv cei doi veri ai mei. Mama ce iesea cand o puneam de-un “Lapte gros”, “Pititea”, “Flori fete”, volei, “Tara, tara vrem ostasi”.
Parca retraiesc acele clipe chiar acum. Era atat de frumos. La volei toti radeau de mine. Pentru ca eu cand dadeam in minge scoteam un sunet, in icnet si toti se distrau pe seama asta. Dar nu cu rautate cum ar face acum copii. Cum care copii? Astia cu internet, sex, droguri, minimal, playstation 3, etc, in cap!
Sunt atatea amintiri ca mi-ar trebui o carte sa le pot insirui pe toate. Primele saruturi furate de baieti (al meu a fost cu un coleg de clasa de-al ei), primii “gagici”, prima atingere de mana intre noi si “gagicii” nostri. Astea erau sentimente atat de minunate p-atunci. Baietii nu sareau pe tine “din prima” si aveau cu totul alte chestii in cap decat futai.
Ce sa inteleaga copii de acum ce este ala un fior, in afara de cel sexual, evident. Atata vreme cat tu ai 10-12 ani si “urli” pe internet ca ti-o tragi cu cine si pe unde apuci si ca faci sex oral de la 10 ani. Come on!
Poate o sa spuneti ca sunt eu inapoiata, dar nu este asa. In loc sa evoluam, involuam, va zic eu.
Sa revin!
Daca ati stii cate amintiri avem impreuna si cat radem ca doua babute cand ne aducem aminte cum s-a indragostit ea de cel ce avea sa-i devina sot si au decis sa fuga impreuna…
Au pus totul la cale cu atata minutiozitate si eu a trebuit sa fiu martora. Eram mai marisoare atunci. Aveam 18 ani eu si ea 19. M-au lasat amandoi in urma plangand si privind cum dispar in zare. Si cu povara groaznica de a-i spune mamei ei (teroarea copilariei noastre) ca ea a fugit cu iubitul ei.
Toate astea sunt atat de departe acum. Ea nu mai este cu acel barbat, are un baiat care este aproape barbat.
Suntem, cum spuneam, in continuare prietene si desi in anumite perioade ale vietii am fost despartite, totusi ne-am avut mereu una pe alta si ne avem si acum. Asta ma face fericita ca de-o viata stiu ca este cineva pe care ma pot bizui la orice ora din zi si din noapte pentru un ajutor cat de mic.
Pe ea am sunat-o la 5 a.m cand mi-a fost rau, pe ea am sunat-o sa-mi faca un masaj daca ma durea ceva, ea imi raspundea la telefoane la 2 fara a.m, doar pentru ca erau becurile arse pe scara si mie mi-e frica de intuneric, pe ea am sunat-o daca nu aveam o ceapa, verdeata, cartofi sau un morcov.
Cu ea fumam in fiecare dimineata la cafea si plangeam, prima data cand am ramas fara serviciu…
Multe. Sunt foarte multe.
Asa ca Dori, eu sunt prietena ta in fiecare zi!
Archive for the Category »Sensibila? «
…is that fucking day!
Ziua aia in care mi se anunta urmatorul pas in viata mea.
Nici nu am ajuns bine la birou (azi am venit de dimineata) si am facut o cerere catre personal pentru o adeverinta.
Am lasat cererea si mi-au zis ca ma suna cand este gata adverinta.
Am iesit din birou si in drum catre biroul meu, ma opreste o doamna si ma roaga sa ma intorc sa-mi dea nota de lichidare. Ceeee???
“Care nota de lichidare?”
“Pai daca s-a schimbat SS-ul, practic sunteti angajata pe perioada mandatului dansului si cum dansul a fost destituit din functie… bla bla bla.”
No shit! “Aha si, practic ce trebuie sa fac acum?”
“Pai, predati toate bunurile care apartin ministerului.”
“Acum?”
“Da, ca sa va scada din gestiune cu ele si daca noul SS va pastreaza la cabinet, vi se reinnoieste contractul.”
Ceva atat de stupid nu am mai auzit. Ma chemi si-mi dai o nota deja completata de Vineri si nici macar nu ma anunti si pe mine? Ar fi trebuit sa stiu si eu de Vineri, gen. Nu imi mai stresam tot weekend-ul. Dormeam linistita ca stiam ce ma asteapta.
Acum, fostul si actualul SS, sunt impreuna in birou. Asteptam toti sa iasa sa vedem ce decizii s-au luat.
Ca idee, daca aveti nevoie de un angajat, let me know, ok?
Sa aveti o saptamana minunata!
L.E Ne-a chemat la un interviu si a plecat lasandu-ne cu ochii in soare.
Nu stim nimic. Mai ales eu.
Dur. Foarte dur. El zic!
Stres. Durere de cap.
Oribil.
Voua vi se intampla sa credeti ca in sfarsit totul incepe sa capete un sens in viata voastra, sa vedeti un viitor mai frumos, sa incepeti sa va linistiti in sfarsit si sa credeti ca poate totusi nu sunteti atat de ghinionist?
Ca mai apoi sa se naruie toate visurile, sperantele si o parte din viitor, dintr-o data?
Va intreb, pentru ca asta simt eu acum si ma intreb cu ce am gresit? Nu va pot spune deocamdata despre ce este vorba.
Sper doar ca nu va fi totul atat de negru precum vad eu acum. Si sper ca Luni va fi doar o noua zi de munca si nu o noua zi de stat acasa. Nu din nou!
Am primit un mail, de la prietena mea Scorpi cu ceva ce mi s-a parut relativ interesant.
Am sa-l pun si aici, cu comentariile mele, langa si cu rugamintea ca fiecare dintre voi sa va spuneti parerile, desi nu o veti putea face pentru fiecare motiv in parte.
Tot ceea ce apare scris Italic, de alta culoare, este comentariul meu vis-a-vis de motivul respectiv.
Asa…
Este vorba de ceea ce facem noi si distrugem viata barbatilor. Care e oricum distrusa, dar na…
Imi par putin misogine motivele. Parca au fost scrise de un barbat, nu de o femeie.
E adevarat ca sunt si femei atat de cretine, dar…
O sa comentez din punctul meu de vedere si eu zic ca sunt o femeie cu capul pe umeri. Zic eu!
“Foarte mic inventar de metode prin care noi, femeile, distrugem viata barbatilor:
1. Lacrimile.Pentru ca par dragalase, interesante si incitante oricarui barbat aflat la inceputul vietii amoroase, dar ii enerveaza cumplit pe cei care au asistat deja la varsarea a mai mult de zece galeti. Pentru ca, desi universul se apropie cu pasi mari de disolutie, ei n-au reusit inca sa invete cum sa reactioneze atunci cand noi plangem. Cum sa invete, saracii, din moment ce, daca incearca schema cu luatul in brate, vom plange si mai tare pentru urmatoarele doua ore, iar daca aleg datul cu basca de pamant si bocancii in mobila, vom plange mai incet ca intensitate, dar pana dimineata? Nu cunosc barbati care sa mai poarte basca si nici sa dea cu ea de pamant. Eventual ne trag vreo doua palme, in cel mai bun caz. Personal, plang doar cand sunt foarte, foarte nervoasa, cand sunt nedreptatita si lupt sa demonstrez ca nu este asa, dar lupt degeaba si…cam atat.
2. Zodiile. Pentru ca s-au saturat sa-si sune mama, la inceputul fiecarei noi relatii, ca s-o intrebe a nu stiu cata oara la ce ora s-au nascut pe motiv ca noua iubita tine musai sa le calculeze ascendentul. E drept, l-ar putea tine si ei minte de la o relatie la alta, dar le e si-asa destul de greu sa-si memoreze zodia. Sunt femei care fac asa ceva? Cine? Neti Sandu, gen? Ewwww…
3. Pisiceala. Pentru ca apare in cele mai nepotrivite momente ale vietii lor. Exemplu:
Ea: BUZZ!! ce faci, gandacel, muncesti?
Ea: BUZZ!
Ea: BUZZ!! pisiii, de ceee nu raspuuuunzi?
El: treaba si tre’ sa intru-n sedinta, vb mai tarziu
Ea: nuuu, acuum, un piic
Ea: hai, ma, puiut, ca ma alint si eu nitel. spune-mi ceva frumos si te las :-S
Ea: BUZZ!! de ce nu ma bagi in seama? nu ma mai iubeeesti?
El: bai, intelege ca nu pot
Ea: bineee
Ea: pa, chiar m-ai enervat, sa stii
Shiiiit, daca ar avea Ea asta un Mister ca al meu nu s-ar mai stresa atat. Oricum, bine ca Mister nu este cu YM-ul & stuff. Haha. Oricum, Ea asta mi se pare si mie libidinoasa. Cu una d-asta, in 2 luni maxim o lasi dracu!
4. Tinutul in brate. Pentru ca daca, intr-o noapte, sunt foarte obositi si uita sa doarma cu noi in brate, a doua zi dimineata avem bot. Nu zau! De unde sunt scoase astea? De multe ori nu suport eu sa ma tina in brate. Adica daca vreau sa dorm si ma tine in brate simt atat de mult nevoia sa ma misc, ca devin nervoasa si ma desprind. Apoi am linistesc. Next!
5. Declaratiile de dragoste. Pentru ca trebuie sa raspunda de minimum zece ori pe zi la intrebarile „Ma iubesti?” si „Cat de mult ?”, iar daca de la a opta oara-ncolo raspund plictisit, e nasol. Evident ca raspund plictisiti saracutii de ei (!!!). Pe cine doare gura sa zica “da”? Fapte nene, nu vorbe!
6. Complimentele. Pentru ca, daca nu observa ca ne-am schimbat rujul, ca am fost la coafor sau ca avem o rochita noua si nu verbalizeaza observatia prin niste cuvinte dragute (si originale!), iar e nasol. Hmmm. Mister ( ca si mine), nu suporta rujul. Personal accept lip gloss-ul, dar daca mi se ia nu sar grabita sa mi-l “refac”. Daca iti faci mereu aceeasi freza la coafor, e evdent ca omul de langa tine nu va mai sesiza schimbarea. Hello!!!
7. Micile crizulite. Pentru ca punem bot din senin si ne enervam daca ei nu observa. Iar daca observa si ne intreaba ce am patit nu vrem sa raspundem. Iar daca insista, plangem. Nu mi s-a intamplat sa put bot din senin. Mi se pare cretin.
8. Capriciile. Pentru ca ne apuca pofta de biscuiti cu crema la 1,36 noaptea. Pentru ca ne dam cu fundul de pamant cate o saptamana sa ne duca la munte, iar cu o ora inainte de plecare nu mai vrem sa mergem nicaieri fiindca ne doare burta si avem o depresie. Ah, c’mon!
9. Intrebarile. Pentru ca vrem sa stim la ce se gandesc exact cand ei n-au chef sa vorbeasca cu nimeni. Daca au o fata crispata si prea ganditoare, na. Si eu as fi curioasa.
10. Fitele. Pentru ca vrem sa ne umple presul de la usa cu flori, iar daca se intampla, facem figuri si mai mari. Pentru ca plecam la mama doar ca sa se roage de noi sa ramanem si, daca n-o fac, suntem de parere ca ne-au umilit. Prima parte nu am inteles-o. Ma’ bad! A doua, o tampenie.
11. Absurdul. Pentru ca uneori ii iubim doar daca ne arata ca nu-i interesam, iar daca se poarta prea frumos si curtenitor, ii consideram blegi. Pentru ca daca ne insala sunt niste magari, iar daca n-o fac ni se par cam papagali.. Doamne ce tampenie? Cine gandeste asa ceva? Arata-mi-o si mie p-aia. Eu ma topesc daca e dragastos cu mine. *sigh*
12. Prietenele. Pentru ca prietena noastra cea mai buna suna exact atunci cand ei au chef de joaca, iar noi alegem sa plangem impreuna cu ea ca a parasit-o porcul in loc sa ne gadilam cu ei si sa ne batem cu perne. Neah!
13. Dezorientarea in spatiu. Pentru ca, dupa 30 de minute de explicatii, tot n-am inteles cum se ajunge intr-un loc in care am mai fost macar de doua ori. Oare? Mai degraba cred ca se pierd ei. Pentru ca nu sunt niciun atenti la detalii 
14. Intarzierile. Pentru ca, daca ei intarzie patru minute, sunt nesimtiti si nu ne respecta, iar daca noi intarziem 30 suntem printese. Nu! Eu nu intarzii. El daca intarzie 4 minute, nici nu observ. Vorbim de la 15 minute in sus. Si ei intarzie. Trust me!
15. Curele de slabire. Pentru ca ii plictisim cu ale noastre, iar daca se intampla sa ia si ei un kil in plus, in frigider nu se va mai gasi decat iaurt. Huh?
16. Mama. Pentru ca ne apuca migrenele de cate ori trebuie sa bifam o vizita la a lor, dar ii trimitem s-o ajute pe-a noastra sa care sacosele cu gogonele de la piata. Hua!
17. Baia. Pentru ca le oferim mereu o baie supraaglomerata de cosmeticale de-ale noastre pe care n-au voie s-o ude cand fac dus. Serios? Pai langa dus nu stau de obicei sampoane, geluri de dus, balsamuri and shit like this? Astea trebuie sa fie ude, nu?
18. Hainele. Pentru ca oricat s-ar stradui sa se imbrace civilizat si ingrijit, noi tot mai gasim ceva de comentat. Doar cand se dezbraca si le lasa imprastiate si eu am muncit toata ziua sa fac curat si sa aranjez haine. DOAR ATUNCI! Si e dreptul meu, clar?
19. Telefonul. Pentru ca daca ne suna doar de doua ori pe zi, tragem concluzia ca nu ne iubesc suficient, iar daca ne suna de trei ori se cheama ca ne bat la cap. Ma abtin. Imi place sa ma sune si ma suna. Nu simt ca ma streseaza 
20. „Vreau asta si o vreau acum!”. Pentru ca, daca le cerem un CD rar pe care ei sunt nevoiti sa-l comande unui prieten din America, ni se pare ca nu sunt in stare sa ne indeplineasca imediat o dorinta, deci nu-i interesam, deci nu mai vrem nici un CD. C’mon!
21. Transferul de vinovatie. Pentru ca, desi nu le-o spunem explicit, reusim intotdeauna sa-i facem sa se simta vinovati de faptul ca noi am busit masina, intr-un moment in care ei erau plecati din tara. Asta nu se aplica la mine. Doar eu am permis. Hihihi. Ceea ce este totusi inversa, este ca Mister reuseste sa ma faca in asa fel incat si daca greseste el, tot eu sa fiu vinovata si sa-mi cer scuze. Stiu asta, dar reuseste de fiecare data. Jesus!
22. Logoreea. Pentru ca ne ia 20 de minute sa le comunicam o informatie care, in mod normal, ar putea fi transmisa in maximum 10 secunde. Nu cred! Hahahaha. Try me!
23 pana la …..1480. Pentru multe alte motive pe care le puteti adauga voi, ca eu m-am plictisit si nu ma mai pot concentra.
Bullshit!
Cam asta a fost. Astept pareri.
…Nici pana azi nu stiu.
Vorba cantecului, pe care l-am ascultat altfel cand ai facut playlist-ul de ziua mea.
In mintea mea goala uneori si ametita de cele ami multe ori, a ajuns tarziu ideea in care facusei acel playlist, cumva sa-mi spui ca ma iubesti…de ziua mea, desi o facusei intr-o discutie telefonica, cand ma intorceam de la mare si tu imi tineai de urat la telefon.
Mi-am dat seama ca te iubesc cu adevarat atunci cand am ascultat prima data Laura Stoica – Mai frumoasa.
Laura Stoica – Mai frumoasa
Melodie pe care ti-am si dedicat-o.
Erai plecat de o luna aproape si tot ceea ce faceam zi de zi, era sa ma gandesc la tine, imi doream sa fii bine, sa te gandesti si tu la mine, sa-ti lipsesc cum imi lipseai si tu.
Ma trezeam zambind cand ma gandeam la clipele frumoase, la noi doi.
Tot atunci mi-am dat seama ca vreau sa raman in lumea ta, ca ma faci sa ma simt minunat doar cu singura privire.
Te iubesc pentru ca atunci cand sunt cu tine ma simt in siguranta, simt ca ma protejezi si ca imi porti de grija.
Te iubesc pentru ca imi arati ca-ti pasa, exact cand cred ca-ti pasa mai putin.
Te iubesc in momentele in care ma alinti, chiar daca nu sunt atat de dese. Esentele tari vin in recipiente mici, nu? 
Te iubesc cand ma privesti intr-un anume fel pe care tu nu-l stii.
Te iubesc cand ne certam si apoi ne impacam. Imi arati ca-ti pasa, pentru ca altfel nu te-ai agita.
Te iubesc pentru ca ai aparut in viata mea atunci cand aveam nevoie de tine, m-ai ajutat, m-ai sprijinit si m-ai certat atunci cand a trebuit.
Eu stiu ca sunt mai greu de suportat, ca sunt o ametita incurabila, ca dorm pe mine de multe ori, ca nu sunt atenta, ca fac multe prostii si ca sunt o alintata. Dar asta sunt eu si cred ca tocmai de-aia ma iubesti.
Tot de-aia te iubesc si eu. Ca esti prima persoana care ma cearta, care imi face observatii si care imi arata ca mai si gresesc, ca trebuie sa ma mai uit si in jos.
Te iubesc pentu ca accept sa ma certi si accept ca gresesc unde nu ar trebui sa gresesc.
Orice naş isi are naşul! Asta mi-a zis Lili. Tu esti naşul meu, pentru ca am fost si sunt altfel cu tine, pentru ca te accept asa cum esti tu, pentru ca nu comentez mereu sau prea mult cand te iei de mine. Nu stiu de ce fac asta, dar…o fac
Desi nu stii, fiecare zi cu tine, este o zi minunata.
Iti multumesc ca esti.
Ok, ummm, azi este ziua mea!
Puteti sa-mi urati chestii dragute, incepand de…acum!
Bafta!
La Multi Ani, mie!
Da, ok, stiu ca nu sunt cea mai in masura sa vorbesc despre acest loc nu demult, salbatic, dar, tocmai ca am ajuns in aceasta vacanta pentru prima data aici, pot vorbi ca o persoana care nu stie ce a fost, sau ce a reprezentat Vama pentru unii, sau altii.
Vorbesc in calitate de vizitator al unui loc care nu mai este atat de salbatic, care se schimba de la un an la altul si care, poate deveni mai cautat decat Mamaia…poate.
Am petrecut in Vama cea mai frumoasa vacanta. Poate chiar cea mai frumoasa din viata mea. Asta si pentru ca Mister este acolo (inca) si pentru ca m-am bucurat de toata atentia, am avut anumite privilegii si mi s-au facut absolut toate poftele.
Aproape ca nici nu stiu de unde sa incep.
Am plecat sa stau 6 zile si am ramas 10 si asta pentru ca m-am simtit extraordinar de bine.
N-am sa scriu separat parerile pro si cele contra, ci am sa le scriu impreuna pentru a nu deranja “fanaticii” Vamii.
De cum am ajuns, m-a surprins multitudinea de constructii noi, de oameni care se perindau anapoda, fara vreun scop anume sau vreo tinta.
Am ajuns pe la 10 a.m si m-am oprit direct la terasa Spice, pe plaja.
Praf cat cuprinde.
Masini parcate pe plaja cu corturile in fata lor.
Am fost socata cum unii oameni, destul de robusti incap in corturi in care si eu as fi stat chircita, dar…cine sunt eu sa “critic” asta. Daca ei se simt bine…whatever
L-am revazut pe Mister dupa 3 saptamani.
Aveam mii de furnicaturi in stomac. Aproape ca nu vedeam si nu auzeam nimic in afara de el. M-am bucurat mult sa fim iar impreuna.
M-am “cazat” la bar, am baut putina apa si am incept sa cercetez din ochi imprejurimile.
Aproape pustiu. Spice este penultima constructie din Vama. Ultima este Expirat.
Desi, undeva la vreo 300 de metrii se mai inalta ceva. Un hotel, sau o vila.
Erau destui staini, in special francezi. Nu vreti sa stiti in ce stare avansata de jeg se aflau. Probabil stateau la cort si nu dadeau atata importanta spalatului, desi Expiratul avea dusuri. 5 lei.
In seara aia am plecat gasca mare in Costinesti.
Nu mai fusesem acolo de multi ani. Vreo 10 poate.
Oribil. Am stat putin intr-un parc de distractii, dupa care am mers sa mancam ceva. Numai stiu cum se cheama locul unde am mancat (parca Albert?), dar pana am ajuns acolo, am dat peste o multime de oameni haotica.
Nu ne-a placut deloc. Prea multa nebunie.
Si am mancat cea mai proasta salata ever. Pizza a fost buna, desi era naclaita in grasime.
A doua zi dimineata am luat micul dejun cu baietii la Spice in terasa. Ne-am organizat bine si am mancat copios.
Apoi…plaja cu prietena unuia dintre baietii. G si cu mine am stat cateva ore (vreo 2) la soare, apoi ne-am intors la terasa si am mers in spate unde era si dl.F de la Expirat, care gateste de minune si am pus de-o mancare la ceaun. Foarte tare.
Ok, nu am sa va povestesc minut de minut ce am facut, pentru ca oricum nu retin toate lucrurile.
In Vama recomand mancare de la “Liana”. Sau Mitocanca cum ii ziceau baietii. Foarte misto si foarte gustoasa.
Apoi, “La Dimano” in 2 Mai. Mi-a placut mult locul. Proprietarul restaurantului si l-a deschis fix in curtea lui. Poti vedea cum se coc vinetele din care iese o salata minunata.
Apoi, mai recomand sandwich-urile de la ” La botu’ calului”. Proaspete si gustoase.
Oricum preferam mancarurile noastre la ciaun, in spate la Spice si Expirat. Dupa ce mancam ne aruncam toti pe saltele si zaceam la soare cu berea aburinda in paharele de plastic.
Chiar in ultima zi inainte de plecare, F a gatit ciorba de fasole cu afumatura. S-a trezit special la 9:30 a.m ca sa fie totul gata inainte sa plec eu. Merci mult F!
Mi-a placut in Vama, cum spuneam, mai ales datorita anturajului. Daca esti cu persoanele potrivite, te simti bine oriunde, oricum.
Totusi, ca fiecare loc si aici exista parti proaste, nu?
Si, cu riscul de a-mi lua bobarnace, va spun, inca odata ca este “patria” betivilor, a betivelor, a femeilor in cautare de masculi de-o noapte, drogati la tot pasul, pastilati, etc.
Nu e vina mea si nu am inventat eu asta, asa ca…shush!
Pe langa asta, am vazut si oameni misto, in special la Spice, pentru ca aici imi petreceam marea majoritate a timpului. Si pe plaja din fata terasei. Lume buna, actori, ceva vedete mai micute, clienti ok din Bucuresti. Nu vedeai alte categorii, desi erau si lesinate care stateau de la 12 ziua la bautura in terasa, pana noaptea la 2-3. Nu stiu frate cum rezistau atat. Stateau si atarnau la un pahar pe care il primeau de la unul din sefii terasei, cu care se “imprieteneau” fix ca sa bea.
Erau la un moment dat trei fete desprinse parca din Familia Adams. Imbracate in negru, ciudate si betive.
In fine.
Weekend-ul trecut am vazut o gramada de masimi misto, chiar si pe plaja cu cortul langa ele. Mercedes, BMW, Audi, etc. Si ma miram ca desii unii sunt sau au devenit (odata cu pamanturile) burghezi, nu au uitat de unde au plecat. Bravo lor!
Am fost saptamana asta intr-un loc pe care vi-l recoman de asemenea, desi nu este din Vama. Am fost la cherhanaua “Club 23″, sau asa ceva
Tot meniul este bazat pe peste, de la pasta de peste pana la tochitura de peste si zacusca de peste, raci, creveti, melci. Dar gasiti si altceva, cum ar fi rata.
Si ca sa fie totul bine, ce merge cu un peste bun? Un vin bun, la carafa. OMG!
Trebuie sa ajungeti. Neparat!
Ah si de cum te asezi la masa, din partea casei vine un shot de palinca. Digestiv, deh!
Enjoy!
Am ajuns, totusi si in Mamaia. Si, pentru ca nu ma plimbasem cu telegondola, Mister a propus un tur al Mamaiei cu telegondola, urmarit meciul la o terasa, singura care avea digi sport, sau asa ceva.
Apoi, ne-am intors cu trenuletul pana aproape de satul de vacanta, am intrat in sat, dar am iesit imediat, pentru ca este groaznic acolo acum. Nu mai este ce era cand eram eu mica si treceam zilnic prin satul de vacanta in drum spre plaja. Bleah! Totul se strica la noi.
Am vrut sa mergem sa mancam undeva aproape de vama, in Bulgaria, dar, dintr-un anume motiv, pe care nu vi-l spun, nu am ajuns.
Ca o concluzie, pentru ca nu vreau sa va plictisesc, ma repet si spun ca am avut cea mai frumoasa vacanta, am mancat bine, am baut bine, m-am simtit bine.
Si iar ma repet spunandu-va ca daca esti cu persoanele potrivite, orice loc de pe pamant se poate transforma in rai.
Merci mult pentru vacanta asta, Mister! Nici nu ma asteptam sa ma simt atat de bine!
Si o melodie pa care am auzit-o prima data in vama, pe telefonul lui G, melodie pe care o dedic lui Mister, evident!
Laura Stoica – Mai frumoasa
Esti departe si ai asupra mea
O putere imensa
Ma trezesc zambind in fiecare zi
Ce sansa ca te-am cunoscut
Nu mai credeam in iubire de mult
Vreau sa raman in lumea ta plina de iubire
N-am mai fost indragostita asa nicicand
Fericirea pe care-o primesc
Doar cu tine vreau s-o traiesc
Cu tine invat sa iubesc
Tu ma vezi
Mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt
Ca sunt centrul lumii eu
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minti,
Nu vrea s-o minti
Vreau sa raman in lumea ta plina de iubire
Sa ma trezes zambind in fiecare zi
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o traiesc
Cu tine invat sa iubesc
Tu ma vezi
Mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt
Ca sunt centrul lumii eu
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minti,
Nu vrea s-o minti
Uneori fara tine
Drumul e greu
As vrea sa fii cu mine,
Cu mine mereu
Fericirea pe care o primesc
Doar cu tine vreau s-o traiesc
Tu ma vezi
Mai frumoasa decat stiu eu
Ma faci sa simt
Ca sunt centrul lumii eu
Si ma alinti, ma alinti, ma alinti
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minti,
Nu vrea s-o minti
Ca de obicei, daca nu-mi sunt date si imi plac, le fur…lepsele, vreau sa zic.
Ada este vinovata pentru furtul de azi.
Ma simt profunda si leapsa asta este profunda, so…am indraznit sa o fur. sa vedem ce iese.
Puteti sa o luati si voi ceilalti
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să faci ce îţi place, ce ai face? As inota, as canta si as dansa.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să iubeşti, pe cine ai iubi?
P-ai mei, p-al meu si pe mine, gen
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să vorbeşti, ce ai spune?
Let’s rock-n-roll!
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ţipi, de ce ai ţipa?
De fericire.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să râzi, de ce ai râde?
De nimicuri, de lucrurile simple de care uitam.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să plângi, de ce ai plânge?
De bucurie.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să bei, ce ai bea?
Bailey’s. (good point Ada!)
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să alergi, spre ce direcţie ai alerga?
Spre mare.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să desenezi, ce ai desena?
O casa, un barbat, o femeie si un copil. Un soare, o mare. Defapt o casa pe plaja insorita si o familie fericita.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să scrii, ce ai scrie?
O poveste de iubire cu happy end
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să citeşti, ce ai citi?
Asta e grea, recunosc.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi, ce ai fura?
Un sarut, o imbratisare si un zambet sincer.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ceri scuze, cui te-ai adresa? Parintilor mei.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să răneşti, pe cine ai răni?
As zice pas la asta.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să te rogi, ce ai cere?
Putere, sanatate, prieteni adevarati
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să dai, ce ai da?
Tot ce s-ar putea, omeneste oferi!
Hai ca nu voi incepe cu scuze cum ca nu am mai scris pentru ca…
N-am mai scris ca nu am mai scris si gata!
Totusi o sa va zic ca nu v-am uitat.:lol:
Ummm, am tot fost bulversata de chestii in ultimul timp.
Chestii gen mama cu vesnicele ei probleme. Nimic nu-i convine, in special situatia mea actuala si nu uita sa ma faca zilnic sa ma simt aiurea, dar asta nu este ceva ce sa va povestesc, pentru ca sunt problemele mele si nu incarc pe nimeni cu ele. Nici macar pe Mister. Ma ascund cat pot.
O alta chestie care m-a bulversat este moartea lui MJ. Si cum brusc toata lumea si-a adus aminte ce “mare om, mare caracter” a fost el, bla bla bla.
Dar cand nu mai aveau loc de “inclinatiile” lui sexuale, il cam uitasera.
Nu sunt in masura sa comentez daca MJ “viola” copii, dar stiu ca-i iubea foarte mult so, nu stiu ce sa zic, dar am fost de partea lui.
Cert este ca nu prea curand se va mai naste un alt star. Clar!
Toti terminatii si toate terminatele canta acum, ca doar avem programe care sa ne lucreze vocile. Si cand ne pune cineva sa cantam live ca sa aratam ca noi suntem aia care canta si ca aia e vocea noastra motivam ca nu se poate…cu un guturai, gen! Fuck off!
Numai tarfe si cretini.
Un MJ, poate intr-o alta viata.
N-am fost niciodata fan MJ, dar sunt multe piese pe care le-am adorat.
N-am sa ma dau nici acum fan. Dar a fost si va ramane mare. Punct!
Hai, sa-i fie tarana usoara.
O alta chestie care m-a bulverat pana la lacrimi a fost scandalul de la Manastirea Caldarusani.
Va zic ca asta m-a dat efectiv peste cap, pentru ca omul ala, Preotul Laurentiu a fost timp de 3 ani mentorul meu spiritual, ca sa zic asa, duhovnicul meu.
Este un om extraordinar si am innebunit cand am vazut imaginile care au fost transmise la tv. Desi le-am vazut si pe cele necenzurate.
Nici nu stiu ce sa zic, pentru ca nu sunt in masura sa judec pe nimeni.
Numai ca, el nu avea voie sa fac asta.
Te gandesti ca preotii calugari trebuie sa fie, puri. Ii alegi pe ei nu pe preotii de la bisericile din sat/oras, ca aia cica nu sunt atat de curati ca un calugar si ce descoperi?
Niste imagini socante.
Nu ma mai pot duce la el si asta nu pentru ca il condamn cu ceva ci pentru ca nu as mai putea sa-l privesc niciodata in ochi. Si asta mi se pare mult mai mult decat a vorbi cu cineva.
Cam astea sunt chestiile pe care le traiesc acum.
N-a fost un post vesel, dar va descurcati voi…cumva.
MICHAEL JACKSON You are not alone
Good bye MJ!
Da deci, spuneam ca in ziua in care se va materializa, am sa va povestesc “chestii”. Sau, ma rog, chestia de care va vorbeam acum vreo 3 saptamani.
Ei bine, s-a intamplat aseara.
Mister s-a mutat la mine, cu mine.
Pentru o perioada determinata, evident. Sau poate nu? Nu stiu inca.
Ei, o sa spuneti ca asta nu-i nimic.
Am decis sa fiu sincera…cu mama, ca ea este inamicul public nr.1.
Ah, scrisesem “pulic”, ceea ce se potrivea perfect, dar am modificat.
In fine, deci pe la 8 a.m m-am trezit pentru ca nu mai aveam somn, evident cu gandul ca merg sa vorbesc cu mama, sa-i dau vestea “cea mare”.
Am sunat-o si i-am zis ca trec pe la ea pe la birou, daca nu are treaba.
M-a si intrebat:
M: S-a intamplat ceva? Ce-ai facut?
Eu: Nu s-a intamplat nimic mama, nimic…rau.
Imi batea inima “intr-un fel” dar am hotarat ca trebuie sa-i spun si, eventual sa-mi respecte decizia.
Cum ajuns la ea la birou, mi-a dat o cafea si m-a luat direct: “daca imi dai vreo veste proasta, mor”
Lasa mama nu muri, te rog! In primul rand ca mai am nevoie de tine si in al doilea rand ca nimeni nu a murit din asta.
Si i-am dat vestea cat de finut si de calm si de frumos am putut.
A urmat schimbarea la fata. Si nu va ganditi la un curcubeu ca ala are culori frumoase. Imaginati-va o furtuna, un uragan, ceva urat oricum.
Desi se chinuia sa-mi zambeasca, nu reusea sa-mi spuna decat: “faci ce vrei, dar eu nu sunt de acord cu asa ceva”
Ok, am facut deja, nu am pretentia sa fie de acord cu mine, doar sa-mi respecte O SINGURA DATA decizia, pentru ca este viata mea si eu hotarasc ce este bine si ce nu, pentru mine.
“Neparat sa vorbesti cu tac-tu sa-i spui si lui ce isprava ai facut”. Deodata trebuia sa-i spun si tatei. Am zis ca nu este nicio problema, ca oricum vroiam sa ii spun, dar ea fiind personajul negativ, am venit prima la ea.
M-am simtit ca si cum am omorat pe cineva, sau am dat cuiva in cap sa-i fur banii (Asta e o idee buna. Sa-i dau paznicului unei banci in cap..hmmm!!! )
Tata, barbat destept (nu ca mama ar fi proasta!), trecut prin viata si deschis la minte, a inteles si mi-a zis doar ca mama imi vrea binele.
Evident ca asa este, dar am dreptul sa-mi iau singura deciziile. A zis doar sa am grija sa nu sufar apoi.
Sunt mult prea cerebrala sa sufar “apoi”. Am invatat sa fiu cerebrala.
Deci, asta este the fucking problem.
Mama, nu va fii ever de acord ca eu sa locuiesc cu un barbat si asta nu pentru ca nu stie ca TOTUSI nu mai sunt virgina, ci pentru ca: “daca urma sa te mariti cu el, era altceva, dar asa…”
Nu stiu daca stiti povestea fetitei care l-a luat pe NU in brate. Cu exceptia “fetitei”, aia e mama.
Oricum e mama, parintii nu ni-i alegem, ne nastem cu ei, o iubesc, dar am dreptul sa fac ceea ce simt.
Hai, o saptamana minunata!
The whisperers