Eu, defecta!

Ma gandeam asa, ca tuta, cat de imbecili suntem uneori, fix atunci cand nu trebuie.
Si nu am inteles, de ce?
Sunt momente cand avem probleme, mai mari sau mai mici.
Ce mi se pare logic in momentele alea, este sa avem pe cineva aproape, right?
Adica pe cei pe care ii iubim si, mai ales, pe cei care ne iubesc.
Sunt unii insa, care prefera sa indeparteze pe toata lumea, sa se afunde si mai tare in probleme, sperand ca in singuratate si deprimare isi gasesc rezolvarea.
Asta iar nu am inteles-o!
Unii, eventual se apuca de baut, chipurile sa uite. Aia sunt cei mai varza.
E adevarat ca te imbeti si te simti bine (cica!), dar dupa ce te trezesti esti si mai rau, pentru ca, pe langa faptul ca esti deprimat, mai esti si mahmur. Proasta combinatie!
Mereu am crezut ca sunt buna la sfaturi. Logic, “datoria” ta de prieten este sa le dai, spunandu-ti parereaa, sau ce ai face tu in cazul ala.
Numai ca multi merg pe principiul: zic ca tine dar fac tot ca mine.
Atunci de ce mai cereti sfaturi? Ca sa ce?

Personal, daca le cer, le iau in calcul. Ma gandesc ce as face eu, pun in balanta si toate sfaturile si ajung la un numitor comun, cumva. Daca astept un sfat, il si iau in consideratie. Ca d-aia il cer, sau d-aia il astept. D-aia discut cu o persoana. Nu doar ca sa ma aflu in treaba.
Dar, cum eu sunt defecta, ma gandesc ca sunt defecta si in acest caz.
Cel mai misto este momentul ala in care cunosti pe cineva si imediat urmeaza destainuiri. Frate, asta e cel mai tare!
Pentru ca omul ala nu stie nimic despre tine si nu are de ce sa iti joace feste. Si vorbesti atat de usor cu el, ca si cum l-ai cunoaste de o viata intreaga.
Cazurile astea sunt, totusi unele izolate. Pentru ca trebuie sa fie o anumita…chimie in discutii.
Fiecare dintre noi cunoastem oameni, pe care, cu toate ca-i stim demult, nu putem discuta cu ei, nu?
Si, pe de alta parte sunt cei pe care ii cunoastem “acum” si ii iubim instantaneu.
Am avut doua cazuri de-astea in ultimele zile.
Si ma simt super bine, pentru ca le pasa. Cu astfel de oameni as vorbi aproape non-stop.
Cu ei mereu ai ceva de discutat si orice rahat ti se pare super tare.

In seara asta ies cu fetili iar. La Turabo, de data asta.
Bine, or sa fie si niste baieti, dar, sunt de-ai nostri.
Sper totusi, sa nu plec singura la 11 de acasa, ca nu stiu exact unde este Turabo. Ca am fost doar cu taxiul acolo. Si de fiecare data eram cu cineva si ne hlizeam tot drumul. Ma trezeam in fata la Turabo. Shit, nici acum nu am vazut exact pe unde a luat-o!
Dar, sunt mare, ma descurc.
Sper sa aveti un weekend misto.

Si, poate vii si tu la Turabo

Voltaj – De maine

P.S Pe mine melodia asta m-a scos din multe tristeti. Sper sa va ajute, tristilor!