Da deci, spuneam ca in ziua in care se va materializa, am sa va povestesc “chestii”. Sau, ma rog, chestia de care va vorbeam acum vreo 3 saptamani.
Ei bine, s-a intamplat aseara.
Mister s-a mutat la mine, cu mine.
Pentru o perioada determinata, evident. Sau poate nu? Nu stiu inca.
Ei, o sa spuneti ca asta nu-i nimic.
Am decis sa fiu sincera…cu mama, ca ea este inamicul public nr.1.
Ah, scrisesem “pulic”, ceea ce se potrivea perfect, dar am modificat.
In fine, deci pe la 8 a.m m-am trezit pentru ca nu mai aveam somn, evident cu gandul ca merg sa vorbesc cu mama, sa-i dau vestea “cea mare”.
Am sunat-o si i-am zis ca trec pe la ea pe la birou, daca nu are treaba.
M-a si intrebat:
M: S-a intamplat ceva? Ce-ai facut?
Eu: Nu s-a intamplat nimic mama, nimic…rau.
Imi batea inima “intr-un fel” dar am hotarat ca trebuie sa-i spun si, eventual sa-mi respecte decizia.
Cum ajuns la ea la birou, mi-a dat o cafea si m-a luat direct: “daca imi dai vreo veste proasta, mor”
Lasa mama nu muri, te rog! In primul rand ca mai am nevoie de tine si in al doilea rand ca nimeni nu a murit din asta.
Si i-am dat vestea cat de finut si de calm si de frumos am putut.
A urmat schimbarea la fata. Si nu va ganditi la un curcubeu ca ala are culori frumoase. Imaginati-va o furtuna, un uragan, ceva urat oricum.
Desi se chinuia sa-mi zambeasca, nu reusea sa-mi spuna decat: “faci ce vrei, dar eu nu sunt de acord cu asa ceva”
Ok, am facut deja, nu am pretentia sa fie de acord cu mine, doar sa-mi respecte O SINGURA DATA decizia, pentru ca este viata mea si eu hotarasc ce este bine si ce nu, pentru mine.
“Neparat sa vorbesti cu tac-tu sa-i spui si lui ce isprava ai facut”. Deodata trebuia sa-i spun si tatei. Am zis ca nu este nicio problema, ca oricum vroiam sa ii spun, dar ea fiind personajul negativ, am venit prima la ea.
M-am simtit ca si cum am omorat pe cineva, sau am dat cuiva in cap sa-i fur banii (Asta e o idee buna. Sa-i dau paznicului unei banci in cap..hmmm!!! )
Tata, barbat destept (nu ca mama ar fi proasta!), trecut prin viata si deschis la minte, a inteles si mi-a zis doar ca mama imi vrea binele.
Evident ca asa este, dar am dreptul sa-mi iau singura deciziile. A zis doar sa am grija sa nu sufar apoi.
Sunt mult prea cerebrala sa sufar “apoi”. Am invatat sa fiu cerebrala.
Deci, asta este the fucking problem.
Mama, nu va fii ever de acord ca eu sa locuiesc cu un barbat si asta nu pentru ca nu stie ca TOTUSI nu mai sunt virgina, ci pentru ca: “daca urma sa te mariti cu el, era altceva, dar asa…”
Nu stiu daca stiti povestea fetitei care l-a luat pe NU in brate. Cu exceptia “fetitei”, aia e mama.
Oricum e mama, parintii nu ni-i alegem, ne nastem cu ei, o iubesc, dar am dreptul sa fac ceea ce simt.
Hai, o saptamana minunata!