Pentru ca am vazut ca a prins la “public” prima parte, m-am gandit sa mai caut una, alta si sa va ofer si o a doua parte a amintitilor din trecut.
Stiu ca sunt mult prea multe de spus, dar am sa incerc sa-mi aduc aminte partile care ne bucurau cand eram mici.
Ia uite Mihaela. In fiecare seara de la 19:50 la 20:00.
De unde eram, de unde nu eram, cum ma striga mama ca este 19:50, zburam la Mihaela.
Ce sa va mai spun de Gala desenului animat. OMG! OMG! OMG!
Asta era cel mai important ca vedeam desene animate straine.
Check this out!
Si bomboanele cubaneze? Ciocolatelele chinezesti, alea aurii? Aaaaaaaaaa, ce bune erau. Tata avea pile aveam mereu asa ceva in casa.
Si bananele?Pai cat de bune erau bananele atunci? Luam mereu de 25 de lei, verzi si le puneam in ziar pe sifonier si numaram zilele pana erau suficient de coapte (adica putin galbui). NU aveam rabdare sa se coaca ca lumea.
Bicicleta noastra cea de toate zilele? Pegasul pe care mi-am rupt genunchii ca sa invat sa merg, mai ales fara maini. Era atat de cool sa mergi fara maini si sa te vada baietii. Ahhh!
Minunatele noastre oracole, pe care faceam cu atata daruire si asteptam sa-l dam baiatului care ne placea sa vedem ce scrie si daca ne place si el pe noi? “Va place vreo fata? Daca da, care este numele ei?” Si ne mancam unghiile cand ne intindea oracolul, sperand sa ne regasim numele scris ca raspuns la aceasta intrebare 
Jocurile? Ţara ţara vrem ostasi, Ascunselea, Lapte gros.
Aoleu cat de misto era Lapte gros. Si imi placea ca ma primeau baietii sa joc cu ei. Nu era la fel de palpitant sa joci cu fetele. Bleah!
P-aia de trageau cu cornetele nu-i sufeream. Cum ii prindeam, cum ii omoram cu bataia. Mai ales pe smecherii care bagau ace cu gamalie in cornet. OMG!
Ce mai era? Sotronul, coarda, toate jocurile de carti obligatoriu pe porunci.:lol:
Telecinemateca, de unde nu ma ridicam nici daca venea Alain Delon. Pai da, el, pentru ca el era etalonul barbatesc atunci. Era simplu de ales.
Plecatul la tara in vacante. Ce misto era. Mai ales vara, cand mergeam la “garla”. Nimeni nu statea la plaja pe paturi sau prosoape, evident. Noi, fetele de la oras stateam, de! Si ne placea si ne si enerva in acelasi timp, cand veneau baietii (taranii) si radeau de noi ca stam la plaja, dar pe de alta parte ne si admirau pe sub gene 
Ai dracu’ tocmai ei care mergeau cu vaca pe camp se gasisera sa rada.
In fine.
Sunt multe de spus, dar trebuie sa ma intorc la treaba.
Eventual sa ma duc sa-mi mai mut masina, ca poate raman blocata in parcare. Nu vreau gazda in Bucuresti. Vreau la mine acasa. HELP!
Ca de sfarsit asa, o melodie tare. Vad ca a revenit la moda, dar v-am cautat varianta originala.
The whisperers