Hidden Whispers » Eu

Ma’ bad!

Tue, 09 Feb 2010 13:34:37 +0000

Ok, ok, am uitat!
Au fost chestii naspa in viata mea in ultimele zile, asa incat mintea mea nu a prea stat la blog &stuff.
Totusi am intrat, mi-am citit favoritii si asa mi-am adus aminte ca am primit acelasi “premiu” de la doua persoane si nu am onorat postarea premiului cu cele cateva cuvinte care trebuie sa-l insoteasca.
Premiul meu vine de la Marmotica si de la Alezzu.
Mai inainte de toate trebuie sa le multumesc pentru ca ma plac. Asa cu tampeniile mele. Ca stiu ca am destule.
Dar, cum zice si motto-ul meu, “daca vrei sa ma vezi, priveste dincolo de ceea ce vezi, priveste dincolo de suprafata”.
Premiul acordat este, cumva, o onoare pentru mine si acesta este:

Am inceput acum un an si jumatate sa scriu pe un blog gazduit mai intai de wordpress.com, apoi de 8 Martie anul trecut, am primit de la prietenul iGraphix acest domeniu si a inceput sa semene mai mult cu ceea ce sunt eu.
Puteti apela la iGraphix pentru orice. Este foarte bun in ceea ce face si va poate ajuta cu orice.
Desi stiu ca cei carora le voi da premiul s-ar putea sa nu-l onoreze, imi fac “datoria” si cum fiecare Scriitor Superior trebuie sa dea premiul la 5 prieteni bloggeri speciali, o sa il dau si eu mai departe pentru: Baghy, EMulte, DeModaVeche, Nina (desi stiu ca l-a mai primit) si Sfinx.
Ordinea este doar una alfabetica, nu este o ordine dupa preferinte. Imi plac toti.
Saptamana buna!

Cum am ajuns sa te iubesc…

Wed, 06 Jan 2010 12:22:05 +0000

…Nici pana azi nu stiu.
Vorba cantecului, pe care l-am ascultat altfel cand ai facut playlist-ul de ziua mea.
In mintea mea goala uneori si ametita de cele ami multe ori, a ajuns tarziu ideea in care facusei acel playlist, cumva sa-mi spui ca ma iubesti…de ziua mea, desi o facusei intr-o discutie telefonica, cand ma intorceam de la mare si tu imi tineai de urat la telefon.
Mi-am dat seama ca te iubesc cu adevarat atunci cand am ascultat prima data Laura Stoica – Mai frumoasa.

Laura Stoica – Mai frumoasa

Melodie pe care ti-am si dedicat-o.
Erai plecat de o luna aproape si tot ceea ce faceam zi de zi, era sa ma gandesc la tine, imi doream sa fii bine, sa te gandesti si tu la mine, sa-ti lipsesc cum imi lipseai si tu.
Ma trezeam zambind cand ma gandeam la clipele frumoase, la noi doi.
Tot atunci mi-am dat seama ca vreau sa raman in lumea ta, ca ma faci sa ma simt minunat doar cu singura privire.
Te iubesc pentru ca atunci cand sunt cu tine ma simt in siguranta, simt ca ma protejezi si ca imi porti de grija.
Te iubesc pentru ca imi arati ca-ti pasa, exact cand cred ca-ti pasa mai putin.
Te iubesc in momentele in care ma alinti, chiar daca nu sunt atat de dese. Esentele tari vin in recipiente mici, nu?
Te iubesc cand ma privesti intr-un anume fel pe care tu nu-l stii.
Te iubesc cand ne certam si apoi ne impacam. Imi arati ca-ti pasa, pentru ca altfel nu te-ai agita.
Te iubesc pentru ca ai aparut in viata mea atunci cand aveam nevoie de tine, m-ai ajutat, m-ai sprijinit si m-ai certat atunci cand a trebuit.
Eu stiu ca sunt mai greu de suportat, ca sunt o ametita incurabila, ca dorm pe mine de multe ori, ca nu sunt atenta, ca fac multe prostii si ca sunt o alintata. Dar asta sunt eu si cred ca tocmai de-aia ma iubesti.
Tot de-aia te iubesc si eu. Ca esti prima persoana care ma cearta, care imi face observatii si care imi arata ca mai si gresesc, ca trebuie sa ma mai uit si in jos.
Te iubesc pentu ca accept sa ma certi si accept ca gresesc unde nu ar trebui sa gresesc.
Orice naş isi are naşul! Asta mi-a zis Lili. Tu esti naşul meu, pentru ca am fost si sunt altfel cu tine, pentru ca te accept asa cum esti tu, pentru ca nu comentez mereu sau prea mult cand te iei de mine. Nu stiu de ce fac asta, dar…o fac
Desi nu stii, fiecare zi cu tine, este o zi minunata.
Iti multumesc ca esti.

Smoking shit!

Thu, 17 Dec 2009 14:03:39 +0000

Da, ummm, m-am lasat de fumat…iar.
M-am lasat defapt prin Aprilie, dar de atunci mai prindeam cate un moment de suparare, nervi, plictiseala, etc si mai ardeam una cat de mica
Mai ieseam la club si mai beam ceva si ma lua cheful de barfa si de fumat (evident. ca nu merge una fara cealalta.). Mai mergeam la prietene in vizita si toate fumau si mai trageam si eu, sa fiu si eu “cool”.
E, de vreo 4 saptamani nu am mai tras nimiiiiiic.
Doar fumul din locurile unde se fumeaza…inca.
La noi in tara, nu se merge pe principiul “respectatii pe ceilalti”.
Adevarul este ca nu ar mai aveau cluburile “musterii” si nici barurile, cafenelele…
E urat sa fumezi si sa stai la bautura/barfa si sa fii nevoit sa iti lasi chestiile la masa si sa iesi afara la o tigara.
In fine.
Prima saptamana a fost groaznica. Eram nevoasa si agitata.
Ma gandeam al tigara din doua in doua secunde. Singurul gand pe care il aveam era: ma duc la chiosc sa-mi iau un pachet de tigari.
Intr-o zi, eram chiar nervoasa si am intrat intr-un magazin sa-mi iau un pachet si pentru ca era coada, pana am ajuns sa platesc….am luat o ciocolata.
Si m-am simtit tare mandra ca am rezistat tentatiei idioate.
Acum am ajuns la performanta in care nu ma mai gandesc aproape deloc la tigari.
Se mai intampla cand ies in club. Dar, pentru ca nu o fac atat de des si pentru ca la mine la birou nimeni nu fumeaza si nici acasa, ma simt minunat.
Atat ca m-am mai ingrasat putin, dar dau eu jos.
Bafta!

Mom&problems

Mon, 15 Jun 2009 08:42:35 +0000

Da deci, spuneam ca in ziua in care se va materializa, am sa va povestesc “chestii”. Sau, ma rog, chestia de care va vorbeam acum vreo 3 saptamani.
Ei bine, s-a intamplat aseara.
Mister s-a mutat la mine, cu mine.
Pentru o perioada determinata, evident. Sau poate nu? Nu stiu inca.
Ei, o sa spuneti ca asta nu-i nimic.
Am decis sa fiu sincera…cu mama, ca ea este inamicul public nr.1.
Ah, scrisesem “pulic”, ceea ce se potrivea perfect, dar am modificat.
In fine, deci pe la 8 a.m m-am trezit pentru ca nu mai aveam somn, evident cu gandul ca merg sa vorbesc cu mama, sa-i dau vestea “cea mare”.
Am sunat-o si i-am zis ca trec pe la ea pe la birou, daca nu are treaba.
M-a si intrebat:
M: S-a intamplat ceva? Ce-ai facut?
Eu: Nu s-a intamplat nimic mama, nimic…rau.
Imi batea inima “intr-un fel” dar am hotarat ca trebuie sa-i spun si, eventual sa-mi respecte decizia.
Cum ajuns la ea la birou, mi-a dat o cafea si m-a luat direct: “daca imi dai vreo veste proasta, mor”
Lasa mama nu muri, te rog! In primul rand ca mai am nevoie de tine si in al doilea rand ca nimeni nu a murit din asta.
Si i-am dat vestea cat de finut si de calm si de frumos am putut.
A urmat schimbarea la fata. Si nu va ganditi la un curcubeu ca ala are culori frumoase. Imaginati-va o furtuna, un uragan, ceva urat oricum.
Desi se chinuia sa-mi zambeasca, nu reusea sa-mi spuna decat: “faci ce vrei, dar eu nu sunt de acord cu asa ceva”
Ok, am facut deja, nu am pretentia sa fie de acord cu mine, doar sa-mi respecte O SINGURA DATA decizia, pentru ca este viata mea si eu hotarasc ce este bine si ce nu, pentru mine.
“Neparat sa vorbesti cu tac-tu sa-i spui si lui ce isprava ai facut”. Deodata trebuia sa-i spun si tatei. Am zis ca nu este nicio problema, ca oricum vroiam sa ii spun, dar ea fiind personajul negativ, am venit prima la ea.
M-am simtit ca si cum am omorat pe cineva, sau am dat cuiva in cap sa-i fur banii (Asta e o idee buna. Sa-i dau paznicului unei banci in cap..hmmm!!! )
Tata, barbat destept (nu ca mama ar fi proasta!), trecut prin viata si deschis la minte, a inteles si mi-a zis doar ca mama imi vrea binele.
Evident ca asa este, dar am dreptul sa-mi iau singura deciziile. A zis doar sa am grija sa nu sufar apoi.
Sunt mult prea cerebrala sa sufar “apoi”. Am invatat sa fiu cerebrala.
Deci, asta este the fucking problem.
Mama, nu va fii ever de acord ca eu sa locuiesc cu un barbat si asta nu pentru ca nu stie ca TOTUSI nu mai sunt virgina, ci pentru ca: “daca urma sa te mariti cu el, era altceva, dar asa…”
Nu stiu daca stiti povestea fetitei care l-a luat pe NU in brate. Cu exceptia “fetitei”, aia e mama.
Oricum e mama, parintii nu ni-i alegem, ne nastem cu ei, o iubesc, dar am dreptul sa fac ceea ce simt.
Hai, o saptamana minunata!

Ce nu suport..printre altele

Mon, 13 Oct 2008 13:36:19 +0000

Ca fiecare muritor am chestii pe care nu le suport.

Ordinea este aleatorie, clar. Deci :

Nu suport rosul. Si nu pentru ca imi repugna culoarea, ci pentru ca nu ma reprezinta (poate sunt emo??). Sa nu ma injure amicii mei Dinamovisti. Hihi. Rosu-alb este o combinatie frumoasa. Rosu-negru sa nu fie ca atunci chiar ma ia capu`. Mi se pare combinatia cea mai de cacat. Grrr.

Nu suport persoanele care poarta o freza, sau o haina doar pentru ca este in “trend”, dar le vine ca dracu si haina si tunsoarea. Helloooooo, uitati-va si voi in oglinda, la naiba, ca d-aia s-a inventat.

Nu suport buzele conturate. Hahaha. Mai ales alea care folosesc o alta nuanta de contur decat rujul. Gen, contur maro, eventual spre negru si ruj rosu, sau roz, sau si mai tare, luciu de buze. Asta cu luciu e super. Daca tot vrei sa ai niste buze de iapa, da-ti dracu` macar cu un contur care sa se potriveasca cu rujul…si eventual un ruj d-ala care rezista, sa nu ti se intinda la prima sarma, la naiba. Ce priveliste de cacat. Dar na, sunt doar eu.

Nu suport barbatii care se epileaza pe picioare. Hai frateeeee. E igienic si frumos sa te epilezi la subrat sau in partile intime. Dar pe picioare??? Unde plm se mai vede ca esti barbat? (Nu ca barbatia ar consta in par). Mai bine lasa parul pe picioare si fa-te la “putZa” baaaa, ca tare urata este o priveliste cu “tufis”. Cred ca daca as intalni unu d-asta, nu m-as mai face nici eu, ce cacat!! Defapt nu as fi cu el. Ewww. Bine, nu am cum sa intalnesc asa ceva. Am “nasul” fin. Hihi

Nu suport calcaiele de taran. Alea batatorite. Frate sunt atatea creme acum. Orice crema, folosita in fiecare seara, mai ales daca ai probleme, rezolva tot. Oamenii uita de picioarele lor, am observat asta. Daca restul e ok, ce ma mai intereseaza ca mi s-au crapat calcaiele. Si vad asta si atat la fete cat si la baieti. Mai poarta si papuci. Fuck off!!!!

(Na, c-am ramas fara net. Sper sa nu scriu degeaba, ca ma enervez si fac urat. Hihihi)

Nu suport sa duc gunoiul si sa sterg praful (. Ah si sa calc. Nu calc decat daca este absolut necesar. Nu am camasi, ca probabil atunci ar trebui sa calc mereu. Cu toate astea, trebuie sa duc si gunoiul, sa sterg si praful. Grrrrr

Nu suport wc-ul jegos. Cunosc, sau sa zicem, cunosteam o persoana pe care tot timpul o auzeam ca facea curat. Nu am inteles niciodata cum facea, sau unde. Odata faceam pe mine si na, trebuia sa folosesc wc-ul si cand am ridicat capacul, tot capacul pe dedesubt si parte din wc era plin de stopi de cacat. C`moooooon!!! Mi-a trecut instantaneu tot si am iesit. Noroc ca nu vomit.

Nu suport oamenii falsi. Am fost si eu catalogata ca fiind falsa, de o persoana, numai ca asta poate sa faca cineva care nu ma cunoaste. De obicei, spun pe fata ce ma deranjeaza sau ce-mi place si niciodata nu incerc sa par ceea ce nu sunt. Mai bine sa fiu urata pentru ceea ce sunt, decat iubita pentru ceea ce nu sunt.

Nu suport genul “drama queen“. Astea care se plang mereu, fie ca au de ce, fie ca nu au. Genul care vrea sa iasa in evidenta prin “nenorocirea” lor. “Avaaaai, mi s-a rupt o unghie. Ce ma fac???” si eventual incep sa planga. Du-te si impusca-te daca s-a rupt unghia, nu??? Adica, ce rost are sa mai traiesti cu o unghie rupta. Ntz ntz ntz. :>

Nu suport kitsch-ul, bluzele tip plasa, cocul, carliontii mireselor, aia lasati in dreptul urechilor. Doamne!!! Patrunjelul verde, dietele pentru slabit, carpele de bucatarie, unghiile cu oja sarita, eventual rosie, gandacii, unghiile roase, blondele vopsite acasa care-si ard parul, lunea, cilcul, pastilele, oameni care se contrazic si din categoria asta fac si eu parte, etc!!

Hai ca ma opresc aici ca cine stie ce mai zic.

As putea, acum sa scriu despre ceea ce imi place, dar nu au prea multi “privilegiul” sa-mi stie/afle slabiciunile.

Azi o sa pun o melodie pe care prietena mea Anca, a numit-o “imnul nostru”, al vacilor. Adica eu, Anca si Carmen. Ily phey, vacilor!!!!

The Raconteurs – Steady, as she goes

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q7aOWIFgIZQ]

P.S Am racit . Ma poate ajuta cineva??? Anyone?