Stiu ca mi-ati simtit lipsa, desi nu s-a vazut nimic la ultima postare.
Banuiesc ca s-a mai scris mai pe toate blogurile despre tot ceea ce ni se intampla, dar, care-i problema? Mai scriu si eu. Abordez altfel problema.
Si prima pe care vreau sa v-o impartasesc, este vesnica problema a romanului si anume, nesimtirea.
Poza pe care urmeaza sa o pun aici, este facuta Sambata la ora 13:30. Pe Dorobanti. Nu stiu de ce, dar imi vine sa spun…evident. Adica evident ca e pe Dorobanti.

Ma gandeam acum, in timp ce incarcam poza, ca fiind sambata, cei care “racoleaza” masini, erau liberi, of course!
Sau, o fi a vreunui “jmecher” de Dorobanti si, daca o fi reclamat cineva masina ca fiind parcata neregulamentar, verificandu-se numarul…au trecut cu vederea. Da’ ce zic eu parcata neregulamentar ca omu’, practic, s-a pișat pe noi toti.
Eh, dar, cum spuneam, nu SUA este tara tuturor posibilitatilor.
Initial am crezut ca omu’ o fi prins rosu imediat ce a intrat in intersectie si na, a trebuit sa se opreasca, dar, mi-am dat imediat seama ca nu este nimeni in masina. Tare.
Acum, imi mai vine in minte inca o intrebare. Frate, ce cacat fac astia cu bani castigati din ridicarea atator masini? Astia nu merg la buget? Ma gandesc ca se strang cativa banuti. Poate contribuiau si astia la relansarea “marii” economii romanesti. Pfff. Futu-l in gat pe Boc. Ma scuzati
Dar de ce sa se intample asa, cand putem lua bani de la fraierii astia mici ca mine si ca tine, sau ca parintii si bunicii nostri?
Eh, astea sunt doar intrebarile uneia care face parte din categoria mai putin avantajata.
In plus, am platit cotizatie la somaj 13 ani, dar nu am dreptul sa iau somaj, pentru ca am avut un an intrerupt pe cartea de munca. Ok si…unde sunt banii mei?
Valabil si pentru cotizatiile la sanatate. Acum sunt degeaba, pentru ca platesti oricum, orice consultatie.
Basca ca nu mai poti lua medicamente compensate, sau gratuitate pentru pentru diabetici. Tata are si diabet si alte boli pentru care retetele necesita compensatie. Si 500 lei pensie. Asa, si? Cui ii pasa?
Mie, voua, lor? Neah! Doar mie, evident!
Dar sa trecem peste necazurile astea…marunte (!!!).
Probabil ca fiecare dintre noi are cate o problema, mai mica, sau mai mare. Si, oricum ar fi ea, este problema noastra si in ochii nostri pare mare.
Vroiam sa va mai spun ca am fost la o nunta la Crama Murfatlar, din localitatea cu acelasi nume.
Am avut, evident nevoie de cazare. Ca doar nu aveam sa conduc 200 si ceva de km, sa ma zbantui la nunta, sa nu beau nimic si apoi inapoi la Bucuresti. Come on!
Ni s-a oferit cazare. Crama se afla undeva in camp.
Langa crama, cam la 300 metri, o casuta, foarte frumusica. Nu stiu cui apartine. Casuta are in dotare 4 camere pentru turisti.
Am luat camera “Merlot”. Ah, da. Toate cele 4 camere au nume de vinuri. Am ramas placut impresionata de camera, pentru ca mobila era noua, facuta cu gust si amenajata foarte dragut.
Dar (exista si un “dar”)…
Am intrat, am aranjat bagajele, mi-am pregatit ce urma sa imbrac la Crama/restaurant si, am zis sa ma intind putin sa ma odihnesc ca sa pot fi apta pentru receptia care avea loc in 2 ore.
Cand sa ma asez in pat, am vazut ca cearceaful, era usor (mai mult) botit. Ma uit mai cu atentie si nu numai ca era botit, dar era folosit si de alte persoane care mai fusesera acolo. WTF?
Par pe perne si in pat ceva praf. Probabil se asezasera si incaltati. Am fugit sa vad si celelalte camere. Poate gaseam una curata inainte sa vina invitatii…restul care mai urmau a fi cazati. Stupoare. Toate camerele erau la fel de…purtate.
Ewww. Intru la baie si observ urme de pipi uscate pe colac. Par si jeg pe chiuveta si urme de pasta de dinti, tot pe chiuveta.
Ma rog, urat. Cica este si 100 lei/noapte. Daca as fi dat bani, ma bateam cu ei. Defapt nu, ca nu as fi avut cu cine.
Casuta in camp, cum spuneam, toate usile deschise si nimeni inauntru. Nimeni ba!
Daca aveam un camion, cand am plecat, puteam sa iau si ceva…maruntis.
In fine. Meniul de la nunta a fost foarte misto si diferit de “clasicul” meniu de nunta de prin zonele Bucurestiului. Nu va mai scriu decat, ca exemplu: in loc de vesnicul peste pane (mult prea fiert) cu cartofi natur, am avut peste la gratar, cu mamaligura si saramura. Yummy!
A fost frumos per total, doar ca este nasol sa nu cunosti pe nimeni si sa nu ai cu cine face o caterinca.
Duminica am fost in Mamaia. Ce pustiu era! Mai erau ceva turisti rataciti, sau localnici, dar foarte putini.
Cam atat pentru azi.
Eh, de cand nu ne-am “auzit”, sper ca v-a mers bine si ca va merge bine.
O saptamana marfa si un weekend minunat.