Duminica, m-am bagat la somn cu gandul : “de maine ma las de fumat si ma apuc de sport!”
Aha, fix asta am facut a doua zi, de dimineata.
M-am trezit, am deschis tv-ul, am invartit putin canalele, a sunat mama, am mancat ceva si m-am pregatit pentru un alt interviu. Am deschis apoi laptopul, m-am sucit, m-am invartit, m-am plictisit repede.
De sport nici nu a incaput vorba, asa ca mi-am facut un ceai si mi-am aprins tacticos o tigara. Pfff.
Nu e vorba ca nu am ambitie, ca doar am mai reusit si in trecut, dar, m-am gandit ca e fun sa stau sa beau ceva, sa trag o barfa si sa savurez o tigara.
Cica ce vor scumpi cu 50% ceea ce inseamna ca tigarile pe care le fumez eu vor fi in jur de 10 lei pachetul. Mda, cred ca atunci am sa ma las.
Nu e corect sa ies undeva, unde se fumeaza si toti pufaie si eu sa ma uit pe pereti.
Care mai este fun-ul?
Abia astept, totusi sa se interzica fumatul definitiv in locurile publice. Atunci o sa fie misto, plus ca nu mai pleci de undeva mirosind a sunca afumata. Si daca nimeni nu mai fumeaza in jurul meu, o sa-mi fie de 100 de ori mai simplu si mai usor sa ma las. Pentru ca vreau ca de data asta sa ma las definitiv. Am eu ambitia asta.
Nu vi se pare ca oamenii au devenit mult mai delasatori?
In fiecare seara cand ma bag in pat imi spun ca “maine” ma apuc de sport. Si asta chiar trebuie sa o fac. Nu fac miscare aproape deloc. Si asta nu este deloc bine. O sa ajung o batoza (hope not!) si atunci? Cum mai scap? Ca diete, no way! Inca nu s-a inventat dieta pe care sa o pot tine eu. Si, asta nu de fitze, ci pentru ca imi place sa pot manca…mancare, nu apa, nu aer si nu bozii.
Am mai auzit eu de diete gen : ai voie o masa de adult pe zi si restul mancare de bebelusi? WTF?
Ma si vad cumparandu-mi borcanele cu tot felul de nebunii pentru bebelusi. Mda. Sau dieta cu supa de varza. Nu ai voie sa mananci altceva, timp de 2 saptamani. Stiu ca prietena mea, Cristina, o facea p-asta si dupa 2 zile ii venea sa o arunce. Ceea ce pot face este sa reduc prajelile, grasimile, si…carnea de porc. Altceva? Nu cred. Nu am sa pot niciodata rezista unei pizza, sau unei portii de paste. Sau unei minunate ciocolate albe. Sau unei inghetate de vanilie (*sigh*). Nu pot, ce sa fac? Sunt extrem de pofticioasa si nu vreau sa rezist
Ideea este ca, indiferent cum arati, atata timp cat te simti bine in pielea ta, esti foarte ok.
Trebuie sa meditez asupra chestiei asteia
In rest, nimic!

Ma declar vinovata!
Furat leapsa de la Mihaela.
Mi-e greu sa aleg, pentru ca imi plac si-mi displac multe lucruri si, pentru ca despre ceea ce-mi displace am mai scris, am sa scriu despre ce-mi place. Desi nu-mi place sa vorbesc despre asta.
Si sunt atat de multe. Imi va fi foarte greu sa aleg.

Asaaa:

1. Imi plac foarte multe lucruri marunte, lucruri pe care unii nici nu le-ar baga in seama, dar care pe mine ma fac sa zambesc.

2. Imi place ciocolata. O ador chiar. Mai ales pe cea alba. Si imi mai place foarte, foarte mult inghetata si pastele si pizza (Quatro stagioni). Din cauza asta nu am sa fiu niciodata capabila sa tin regim. NEVER!

3. Ador inotul. As inota zi si noapte. Si daca ar fi sa aleg intre a merge la sala si a inota, clar as alege inotul. Inotand iti pui toti muschii la treaba. E mult mai placut decat sa ridic greutati sau sa fac abdomene.

4. Imi plac secretele. Sa le aud si mai ales, sa le pastrez.

5. Imi plac oamenii in general. Mai ales cei deschisi si primitori. Imi place sa-i analizez, sa-i descopar, sa-i simt.

6. Imi place marea. Imi place intinderea ei, chemarea ei. Imi place ceea ce simt cand sunt la mare.

7. Imi plac reptilele. Da, stiu, sunt urate pentru unii. Eu le ador. Mi-as dori o iguana. Visez sa am una. Si am o poza cu doi serpi. Am facut-o in Bulgaria. A fost tare ca cei care faceau pozele imi ofereau o maimutica (apropos, imi plac si maimutelele). Le-am zis ca vreau serpii, amandoi.

8. Imi place shopping-ul. Da, imi place. E vreo fata careia sa nu-i placa asta? Nu cred.

9. Imi place ploaia…aia de vara, imi place soarele, dar nu caldura excesiva.

10. Imi plac tatuajele. Am 3 si imi plac la nebunie.

11. Imi place sa gatesc, imi place muzica, Octavian Paler, sa dansez, sa cant, imi place chitara, sa conduc, sa ma descopar in fiecare zi, sa am prieteni, sa ma distrez, sa traiesc.

Nu cred ca am pus aici nici macar jumatate, dar…

Care mai doreste, care mai pofteste…sa ia leapsa. V-o dau cu drag.

V-ati intrebat vreodata de ce nu este totul asa cum ne dorim?
Uneori, cunoastem anumite persoane si stim imediat ca ei trebuie sa fie in viata noastra.
Ei inseamna ceva acolo. Fie ne sunt ca un suport, fie ne invata o lectie, fie ne arata cine suntem sau cine vrem sa devenim.
Poate, de multe ori, nu ajungem sa cunoastem bine persoanele alea, dar daca ii privim in ochi stim, aproape sigur, ca ei ne vor afecta viata intr-un mod foarte profund.
Si uneori, ni se intampla chestii, intr-un moment pe care il simtim dureros si incorect, dar daca ne gandim apoi, realizam ca fara obstacolele astea, nu ne-am fi descoperit potentialul, puterea, curajul sau inima.

Totul se intampla cu un motiv. Am spus-o si o mai spun, mereu si mereu.

Nimic nu cred ca se intampla pur si simplu.
O boala, un prejudiciu, o iubire, toate se intampla ca sa testam limitele sufletului nostru
Fara “testele” astea, ce-ar fi viata?
Pai, ar fi prea roz, fara piedici, dreapta ca un drum spre nicaieri, sigura si confortabila, dar plictisitoare si complet fara sens.

Tot ce ni se intampla ne afecteaza viata, in bine sau in rau. Dar, toate astea, ne arata cine suntem cu adevarat.

Toti avem prieteni care ne ranesc, ne insala, ne tradeaza si ne sfasaie inimile.
Si cred ca ei sunt cei mai importanti in viata noastra.
Si mai cred ca trebuie sa-i iertam, pentru ca ei ne ajuta intr-un fel, sa invatam ce este increderea si cat de important este sa fii mereu precaut cu cei ce-ti “deschid” inima.
Daca cineva ne iubeste, ii iubim inapoi neconditionat, nu neaparat pentru ca ei ne iubesc, ci pentru ca ne invata sa iubim si sa deschidem ochii catre lucruri marunte.

Nu ar trebui sa facem fiecare zi sa conteze? Sa apreciem fiecare moment si sa luam lucrul bun din nimicuri, nimicuri pe care, poate, nu am mai avea posibiliatatea sa le experimentam din nou?
Sa ne indragostim, chiar daca asta nu ni se pare corect, sau pentru ca suntem prea tineri sau prea batrani?
Sa ne inconjuram de oameni care ne fac sa zambim, sa radem, de cei care ne fac fericiti?

Sa tinem capul sus pentru ca avem dreptul asta?
Sa ne spunem mereu ca suntem extraordinari si sa credem in noi? Daca noi nu credem in noi, nimeni nu o va face.
Sa ne cream propria noastra viata, sa fim liberi si sa o traim?

Asta este gandul meu in dupa-amiaza asta!
Enjoy it!

Slowly i’m coming to understand myself more and more every day.

I understand that there really is no understanding when it comes to me.

My being is random, my likes are random, and my taste is random. I have no set style or group that i fit into.

I am who i am because its i choose. I don’t like being categorized. I don’t like fitting under a label. Chances are you’ve already labeled me, and found out i’m not quite what you thought. So don’t try it again because i’ll only prove you wrong again.

Challenge me; it’s what i live for. I don’t like the norm, i love depth. I’ll go against your rules and do it with a smile.

Chances are, i’ll get away with it too…am i saying this out of cockiness no, i’m saying it because it’s true.

I have a way with people. Just because i might seem quiet at times doesn’t mean i’m shy(ok, i kinda am).

Chances are i’m figuring you out i’ve already unraveled you within five minutes of us meeting so don’t try to hide who you are, i’ll see through it.

I’m slowly defining myself within these paragraphs but chances are i’ll redefine myself over and over so don’t think you know me just because you read this.

Merry Christmas all!!